Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 121/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 31240/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 121/2014
Ședința publică de la 21 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Judecător M. D. I.
Grefier M. M.-S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către recurentul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR împotriva sentinței civile nr._/20.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata ...
La apelul nominal făcut în ședința, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosar a fost depusă întâmpinare.
Considerând recursul în stare de judecată, instanța îl reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/20.09.2013, Judecătoria C. a admis în parte plângerea formulată de petenta ..., în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, dispunând modificarea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 08.11.2012, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1.500 lei cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție, atrăgând atenția petentei să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 08.11.2012, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1.500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 3 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007 și sancționată potrivit art. 9 alin. 1 lit. e din același act normativ, întrucât la data de 08.11.2012 ora 12, 15, în cadrul unui control efectuat de inspectorii de trafic ai Inspectoratului de S. pentru Controlul în transportul Rutier (ISCTR )- I. Teritorial nr. 6 pe DN 65, km 9, pe raza localității C., județul D., a fost oprit din trafic și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, utilizat de .., în baza copiei conforme_, ansamblu condus de conducătorul auto S. M., efectuând transport rutier de mărfuri, inspectorul de trafic a constatat că, din verificarea datelor digitale din cardul conducătorului auto nr._P72001, nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu până la o oră, respectiv în data de 06.11.2012, în intervalul orar 02:49 (UTC) - 11:13 (UTC), conducătorul auto efectuând odihna zilnică de 8 ore și douăzeci și patru de minute în loc de minim nouă ore, adică cu 36 de minute mai puțin.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Astfel, procedând din oficiu la verificarea legalității procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 08.11.2012, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește susținerile petentei în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, instanța de fond le-a apreciat ca fiind neîntemeiate si, pe cale de consecința, le va înlătura. Astfel, in cuprinsul procesului-verbal s-a menționat faptul ca reprezentatul legal al contravenientei, nefiind de fata la încheierea procesului-verbal, nu a putut formula obiecțiuni. In ce privește conducătorul auto, instanța de fond a reținut ca acesta nu putea avea calitatea de reprezentant al societății, in lipsa unei împuterniciri speciale, astfel ca in mod corect nu i s-a adus la cunostiinta dreptul de a formula obiecțiuni.
De asemenea, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiata si critica petentei privind semnarea procesului-verbal de contravenție de către conducătorul auto, in calitate de martor, deoarece acesta nu are calitatea de contravenient.
Mai mult, instanța de fond a reținut ca sancțiunea care intervine in cazul nerespectării acestor dispoziții legale este sancțiunea nulității relative, care presupune dovedirea producerii unei vătămări prin încheierea procesului-verbal in acest mod, vătămare care sa nu poată fi înlăturata decât prin anularea actului sancționator, ceea ce in cauza nu s-a probat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Potrivit jurisprudenței CEDO, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Or, în cauză, a fost respectat dreptul la apărare al petentei.
În cauza de față, instanța de fond a reținut că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 8 alin. 3 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, potrivit cărora constituie contravenție nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica cu pana la o ora.
Instanța de fond a reținut însă că agentul constatator a perceput personal fapta săvârșită, astfel că actul sancționator care cuprinde aceste constatări personale constituie o probă suficientă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientei, atât timp cât aceasta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări de natură a înlătura prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal. Mai mult decât atât, intimatul a depus în susținere formularul de trafic in control, vizualizarea diagramelor verificate săptămânal. De asemenea, situația de fapt reținuta in procesul-verbal de contravenție este confirmata de declarația martorului S. M., conducătorul auto, care a arătat ca a depășit perioada de odihna cu 36 minute.
Față de cele expuse, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
Însă, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate petentei, instanța de fond a reținut că, față de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sancțiunea aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 1.500 lei, deși orientată spre minimul special prevăzut de lege, este excesivă raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciere ce se fundamentează pe împrejurările in care a fost săvârșită fapta, urmarea produsa.
De asemenea, instanța de fond a reținut ca fapta contravențională constatata și reținută în actul constatator reprezintă o încălcare minoră a dispozițiilor Regulamentului (CE) 561/2006.
Totodată, un alt element de individualizare avut în vedere de instanța de judecată îl constituie faptul că nu s-au dovedit abateri repetate ale petentei în această materie din care să rezulte persistența în sfera ilicitului contravențional, proba sub acest aspect fiind în sarcina intimatei.
În raport de toate aceste elemente, instanța de fond a constatat că sancțiunea aplicată petentei este disproporționată față pericolul social concret generat, astfel că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de dispozițiile art. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001. Așadar, sancțiunea avertismentului este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra faptei săvârșite și a o determina să respecte pe viitor obligația legală ce îi incumbă. Instanța de fond a apreciat că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii, sancțiunile juridice constituind astfel mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite.
Împotriva sentinței civile nr. 1842/20.09.2013, pe care o consideră netemeinică a formulat cerere de recurs intimatul.
În motivare a arătat că:
1. Conform art. 8 alin. 3 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, fapta anterior amintită face parte clin încălcările minore ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni.
În aceste condiții, procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal, avându-se în vedere următoarele aspect:
Pentru ca transportul rutier să se desfășoare în deplină legalitate, acesta se poate efectua doar în condițiile respectării legislației stabilite de Uniunea Europeană și reglementărilor naționale din domeniul transporturilor, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
În acest sens, există Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3821/85 privind aparatura de înregistrare în transportul rutier, modificat prin Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2135/98. Regulamentul Comisiei(CE) nr. 1360/2002 și Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ca norme europene, iar O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducătorilor auto si utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, modificată prin O.G. nr. 21/2009, ordonanță aprobată prin Legea nr. 52/2010, ca norme interne.
Astfel, prin O.G. nr. 37/2007 legiuitorul a defalcat abaterile de la regulile privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, clasificându-le astfel:
- alineatul 1 al art. 8 enumerând faptele ce reprezintă încălcările foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 561/2006 si ale Regulamentului (CEE) nr. 3821/85,
- alineatul 2 al art. 8 enumerând faptele ce reprezintă inculcările grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 561/2006 si ale Regulamentului (CEEJ nr. 3821/85 si
- alineatul 3 al art. 8 enumerând încălcările minore ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European si al Consiliului (CE) nr. 561/2006 si ale Regulamentului (CEE)
nr. 3821/85
Fapta contravențională constată și reținută în actul constatator, așa cum am menționat și anterior, este o încălcare minoră ale dispozițiilor Regulamentului (CE) 561/2006 și este prevăzută de art. 8 alin. 3 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007 modificată și completată prin O.G. nr. 21/2009, aprobată cu Legea 52/2010, respectiv:
-pct. 6: " nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu până la o oră ".
și este sancționată conform prevederilor art. 9 alin. l litera e) din același act normativ, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Prin intermediul controalelor efectuate în trafic, este verificata repartizarea pauzelor astfel încât să se prevină conducerea abuzivă, întrucât presiunile economice și concurența din domeniul transporturilor rutiere au condus la nerespectarea de către firmele de transport a unor norme, în special a celor legate de timpul de conducere și odihnă stabilite prin Regulamentul (CE) 561/2006 sau Acordul A.E.T.R., întrucât infracțiunile și fraudele caracteristice pun în pericol siguranța rutieră și sunt inacceptabile, din motive concurențiale, pentru firmele care respectă aceste norme.
Potrivit prevederilor art. 4 alin. 2 lit. g din Regulamentul (CE) 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, „perioadă zilnică de odihnă" semnifică perioada zilnică în cursul căreia un șofer poate dispune în orice mod de timpul său liber și acoperă „o perioadă zilnicei regulată de odihnă " și „ o perioadă zilnică redusă de odihnă ".
Aceste doua noțiuni, sunt definite astfel:
„perioadă zilnică regulată de odihnă" semnifică orice perioadă de odihnă de cel puțin 11 ore; alternativ, această perioadă de odihnă poate fi împărțită în două perioade, prima, care trebuie să aibă cel puțin 3 ore neîntrerupte și a doua, o perioadă neîntreruptă de cel puțin 9 ore,
-„perioadă zilnică redusă de odihnă" semnifică orice perioadă de odihnă de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de 11 ore;
2 Pe de altă parte, intimata-petentă în mod clar a săvârșit contravenția constatată prin procesul-verbal, aspect pe care, de altfel, și instanța la reținut, având în vedere că aceasta recunoaște prin plângerea contravențională formulată săvârșirea faptei, care a fost constată și sancționată în mod corect, procesul-verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului și deci intimata-petentă nu poate fi exonerată de răspundere pecuniară deoarece fapta pentru care a fost sancționată este individualizată în mod clar, procesul-verbal de contravenție fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor.
De altfel, aplicarea unei sancțiuni de către un organ al statului nu reprezintă un scop în sine sau un mijloc de comitere a unor abuzuri. Este un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, de prevenire a săvârșirii unor fapte ilicita si nu în ultimul rând nu ar trebui uitat scopul educativ al unei sancțiunii contravenționale cure impune necesitatea observării mai atente a dispozițiilor legii în acord cu imperativele acesteia.
Deși în O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor la art. 7 alin. 3 se precizează faptul că "Avertismentul se poate aplica în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede acesta sancțiune", solicită să fie observat faptul că legiuitorul deja a făcut o împărțire după gradul de pericol social al contravențiilor săvârșite la regimul transporturilor și siguranței circulației în transporturile rutiere, în încălcări foarte grave, încălcări grave și încălcări minore ale Regulamentul (CE) 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului.
Opinează, de asemenea, că dacă legiuitorul ar fi dorit să fie aplicat avertismentul pentru vreuna din acestea încălcări ar fi prevăzut expres în legislație acest aspect.
3. In situația în care nu va fi admis recursul ISCTR, iar petenta a achitat contravaloarea amenzii aplicate în sumă de 1.500 lei sau 750 lei în 48 de ore, solicită instanței de judecată să ia act de faptul că această instituția are posibilitatea de a returna doar suma ce i-a fost virată în cont respectiv 450 lei sau 225 în 48 de ore (A SE VEDEA PCT. 4.1 LIT. A DIN PROCESUL-VERBAL DE CONTRAVENȚIE), astfel că ISCTR nu poate fi obligată la returnarea către petentă a întregii sume - amenda contravențională.
In drept își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 299 - 316 Cod procedură civilă. art. 8 alin. 3 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și a perioadelor de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, Regulamentului (CE) nr. 561 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului. Totodată, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Intimata a formulat și depus la dosar întâmpinare.
În cuprinsul acesteia arată că instanța de fond corect a reținut ca, fata de dispozițiile art., 21 alin. 3 lin O.G. NR. 2/2001, sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie să fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se senina de împrejurării care fapta a fost săvârșita, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmării de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului, sancțiunea aplicată este excesiva, raportata la gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciere ce se fundamentată pe împrejurările in care a fost săvârșita fapta si turnarea produsa.
Instanța mai reținut faptul ca, fapta contravenționala constatata si reținuta in actul constatat reprezintă o încălcare minora a dispozițiilor Regulamentului (CE) 561/2006.
Un alt element de individualizare, avut in vedere de instanța de judecata ii constituie faptul nu s-au dovedit abateri repetate ale subscrisei in aceasta materie din care sa rezulte persistenta sfera ilicitului contravențional.
De asemenea, instanța a constatat ca sancțiunea aplicata subscrisei este disproporționata, fi de pericolul social concret generat. ajungând la concluzia ca se impune înlocuirea sancțiunii avertisment, aceasta sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de dispozițiile art. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
In ceea ce privește înlocuirea sancțiunii menționate, sancțiunea avertismentului este r. potrivita realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale si mai precis acela d atrage atenția asupra faptei săvârșite si a determina sa respecte pe viitor obligația legala ii incumbă
Orice sancțiune juridica, inclusiv cea contravenționala) nu reprezintă un scop in sine, ci mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca in toate cazurile sa se aplice sancțiunea amenzii, sancțiunile jur constituind astfel mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recursul este nefondat, sentinta instantei de fond fiind legala si temeinica:
Tribunalul apreciaza ca instanta de fond a constatat in mod corect legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie.
Analizând legalitatea procesului verbal raportat la prev. art. 17 din OG 2/2001 instanța de fond a constatat, în mod corect că nu există motive de nulitate absolută care să conducă la anularea acestuia.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a apreciat temeinicia procesului verbal constand în săvârșirea de catre petent a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 3 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007 și sancționată potrivit art. 9 alin. 1 lit. e din același act normativ, întrucât la data de 08.11.2012 ora 12, 15, în cadrul unui control efectuat de inspectorii de trafic ai Inspectoratului de S. pentru Controlul în transportul Rutier (ISCTR )- I. Teritorial nr. 6 pe DN 65, km 9, pe raza localității C., județul D., a fost oprit din trafic și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, utilizat de .., în baza copiei conforme_, ansamblu condus de conducătorul auto S. M., efectuând transport rutier de mărfuri, inspectorul de trafic a constatat că, din verificarea datelor digitale din cardul conducătorului auto nr._P72001, nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu până la o oră, respectiv în data de 06.11.2012, în intervalul orar 02:49 (UTC) - 11:13 (UTC), conducătorul auto efectuând odihna zilnică de 8 ore și douăzeci și patru de minute în loc de minim nouă ore, adică cu 36 de minute mai puțin.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate petentei, instanța de fond în mod corect a reținut că, față de dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sancțiunea aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 1.500 lei, deși orientată spre minimul special prevăzut de lege, este excesivă raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciere ce se fundamentează pe împrejurările in care a fost săvârșită fapta, urmarea produsa.
In mod corect, instanța de fond a reținut ca fapta contravențională constatata și reținută în actul constatator reprezintă o încălcare minoră a dispozițiilor Regulamentului (CE) 561/2006.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, si fața de art 304 ind 1 cpc, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de către recurentul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR împotriva sentinței civile nr._/20.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul . ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21.03.2014.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. M.-S. |
Red. GP/ /2 ex/17.04.2014
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 3164/2014. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 11/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
