Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 26/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 1506/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 193/2014
Ședința publică de la 23 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător C. M. G.
Judecător G. P.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul G. S.-D. împotriva sentinței civile nr._/26.11.2013 pronunțată de Judecătoriei C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul a depus la dosar întâmpinare.
În baza art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Considerând recursul în stare de judecată, instanța îl reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._, în data de 07.02.2013, petentul G. S. D. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/23.01.2013 - încheiat de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D. -, exonerarea de plata amenzii și revocarea măsurii de suspendare a permisului de conducere.
Prin sentința civilă nr. 3801/03.04.2013 Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale - invocată din oficiu -, și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, în data de 23.04.2013.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal anterior menționat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu amendă în cuantum de 280 lei. De asemenea, prin actul de contravenție s-a aplicat și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, pe o perioadă de 30 de zile.
S-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 23.01.2013, ora 1845, a condus autoturismul marca Skoda, cu nr. de inmatriculare_ pe ., la intersecția cu . respectat culoarea roșie a semaforului electric, continuând deplasarea. Totodată, nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare.
Prima instanță a reținut că faptelor li s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. d. din OUG 195/2002 - constând „nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului” -, cu amendă în cuantum de 2.800 lei, și de art. 101 alin. 1 pct. 18 - constând în "nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute de art. 35 alin. 2" -, cu avertisment.
Actul de contravenție a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat ”mă grăbeam pentru a ajunge la spitalul de urgență”.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, Judecătoria C. a menționat că petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate dar, verificând din oficiu cerințele de legalitate prevăzute de lege, s-a constatat că actul contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, s-a precizat că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, s-a constatat că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
Declarația martorei L. V. a fost înlăturată de instanța de fond pentru următoarele motive: 1. martora este prietenă cu petentul, existând dubii cu privire la obiectivitatea acestuia 2. martora a declarat că semaforul electric arăta culoarea galbenă in momentul in care petentul a trecut intersecția ,in timp ce prin cererea de chemare in judecată petentul a precizat că semaforul indica culoarea verde; 3. este neplauzibil ca martorul să fi observat cu atenție semaforul electric si nu avea niciun motiv pentru a se uita cu atenție, neștiind ca petentul urma sa fie sancționat.
In ceea ce privește fapta de a circula fără a avea asupra certificatul de înmatriculare, s-a reținut că nu au fost invocate motive de netemeinicie.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar în speță nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat - în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia -, prima instanță a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. d și art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, Judecătoria C. a considerat că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia. Cât privește măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce, aceasta reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că este neîntemeiată plângerea contravențională
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul G. S.-D., cu motivarea că, în speță, nu au fost audiați toți martorii propuși.
Pentru termenul de judecată din data de 23.05.2014, intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, recurentul-petent a fost sancționat pentru săvârșirea a două contravenții, respectiv: nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului” - prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. d. din OUG 195/2002 -, și nerespectarea obligației conducătorului unui autovehicul de a avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului – prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din același act normativ.
Pentru prima dintre faptele anterior menționate recurentului i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 280 lei, în timp ce pentru a doua contravenție a fost aplicată sancțiunea "avertisment".
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție reținută în sarcina sa, recurentul-petent nu a dus – nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de control -, vreo probă prin care să fie infirmate cele reținute de agentul constatator, apărările sale vizând exclusiv prima faptă menționată în procesul verbal – și anume traversarea unei intersecții în ciuda faptului că semaforul avea "culoarea roșie".
Deși în cuprinsul plângerii contravenționale recurentul pretinde că a traversat atunci când semaforul avea "culoarea verde", această afirmație nu este dovedită de materialul probator administrat în cauză.
Instanța de fond a considerat că se impune înlăturarea depoziției martorei L. M. – reținând că între martora anterior menționată și recurentul-petent există relații de prietenie, sesizând o . contradicții între declarația martorului și susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale și considerând că "nu este plauzibil" ca martora să fi "observat cu atenție semaforul electric".
Este adevărat că, date fiind relațiile de prietenie dintre martora L. M. și recurentul-petent, depoziția conține o doză de subiectivism - fiind dată în încercarea de a evita angajarea răspunderii contravenționale a recurentului -, însă celelalte argumente expuse de Judecătoria C. nu pot conduce la concluzia că declarația martorei anterior menționate trebuie înlăturată din cadrul materialului probator. Însă, din moment ce martora L. M. declară că autoturismul condus de petent a traversat intersecția pe culoarea galbenă, contravenția reglementată de art. 100 alin. 3 lit. d. din O.U.G. 195/2002 subzistă, astfel respectiva depoziție nu este de natură a infirma situația de fapt descrisă de agentul constatator și a conduce la concluzia că intimatul-petent a fost sancționat contravențional în mod neîntemeiat.
În altă ordine de idei, în cuprinsul actului de contravenție, recurentul-petent nu neagă comiterea contravenției anterior menționate, oferind doar o explicație pentru a justifica săvârșirea faptei - și anume "mă grăbeam pentru a ajunge la spitalul de urgență". Or, o astfel de mențiune echivalează cu o recunoaștere a faptei și constituie o mărturisire extrajudiciară care nu mai poate fi revocată ulterior – prin plângerea contravențională -, decât în condițiile în care se demonstrează că a fost făcută dintr-o eroare de fapt, ceea ce nu este cazul în speță.
Referitor la motivul de recurs invocat – neaudierea tuturor martorilor propuși -, este adevărat că, în fața Judecătoriei C., la termenul de judecată din data de 10.09.2013, recurentul-petent a solicitat audierea în calitate de martor și a numitului N. C., însă instanța nu a încuviințat și audierea respectivei persoane. Prima instanță a justificat însă de ce a considerat că audierea și sus-numitului N. C. nu este utilă soluționării cauzei – faptul că, în raport de natura și complexitatea cauzei, audierea unei singure persoane este suficientă pentru elucidarea situației de fapt -, astfel încât această măsură luată în ceea ce privește administrarea probelor nu poate constitui un temeinic motiv de recurs – fiind apanajul primei instanțe de a aprecia dacă o anumită probă este sau nu concludentă și pertinentă pentru dezlegarea pricinii. Din moment ce recurentului-petent i s-a dat posibilitatea de a-și proba afirmațiile – încuviințându-se administrarea probei testimoniale -, faptul că a fost limitat numărul martorilor propuși nu este de natură a încălca dreptul la apărare – recurentul neputând susține că ar fi fost pus în imposibilitatea de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal.
Așadar, din moment ce dovezile aduse de recurent nu au fost de natură să demonstreze că situația de fapt descrisă de agentul constatator nu este conformă realității, în mod corect Judecătoria C. a statuat că nu există nici un temei pentru a dispune anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/23.01.2013 – prezumția de legalitate și temeinicie a respectivului act nefiind înlăturată.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de reclamantul G. S.-D. împotriva sentinței civile nr._/26.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 Mai 2014.
Președinte, M. D. I. | Judecător, C. M. G. | Judecător, G. P. |
Grefier, C. N. |
Red. C.G./02.06.2014/Jud. fond L-D. B.
Tehnored. C.N/2 ex/
| ← Pretentii. Sentința nr. 1016/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 3487/2014.... → |
|---|
