Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4784/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4784/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 36228/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 798/2014
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător M. D. I.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul S. A. O. împotriva sentinței civile nr. 4784/01.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., în contradictoriu cu intimatul I. D. SERVICIUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, în ordinea de pe lista de ședință nu au răspuns părțile.
Instanța, având în vederea respectarea principiului dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și reține dosarul spre soluționare..
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4784/01.04.2014, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul S. A. O., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 20.10.2013 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. - Serviciul Poliției Rutiere, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 20.10.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petentul S. A. O. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu amendă în cuantum de 720 lei.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 20.10.2013 ora 1740, pe DN 65 km 20+00 a condus autoturismul marca BMW cu nr._ fiind înregistrat cu aparatul radar . 111 cu viteza de 114 km/h in zona de acțiune a indicatorului limitare de viteză la 50 km/h.
Fapta este prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, potrivit cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare” și potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic .
De asemenea sancțiunea aplicată este legală raportat la textul de lege reținut in cuprinsul procesului verbal contravențional.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, făcându-se mențiunea "cu obiecțiuni".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța a reținut următoarele:
Instanța a reținut că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul a invocat mai multe motive de nelegalitate.
În ceea ce privește motivul de nulitate referitor la faptul că nu a fost folosit formularul 1D, așa cum prevăd dispozițiile art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 R, instanța a constatat, că este neîntemeiat.
Utilizarea formularului 1D nu este necesară, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 R, decât în situația în care procesul-verbal de contravenție se încheie ulterior săvârșirii faptei, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Or, în speță, procesul-verbal a fost întocmit imediat după săvârșirea faptei, în prezența petentului, căruia i-a fost înmânat și care a semnat de luarea la cunoștință a înscrisului întocmit.
Instanța a reținut că in prezent prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct. 4 din NML nr. 021-05, astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați, astfel cum a susținut intimatul prin întâmpinare.
Motivul referitor la marja de eroare pe care o poate înregistra aparatul radar nu este întemeiat, având în vedere limitele erorii tolerate, potrivit pct. 3.1.1.c) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05, aprobată prin Ordinul nr. 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, pentru măsurarea vitezei, în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționator cât și în regim de deplasare, precum și faptul că valoarea înregistrată, respectiv aceea de 114 km/h, depășește cu de 64 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv (de 50 km/h). Or, in cauza de față, nu s-a făcut nici o dovadă din care să rezulte că la măsurarea vitezei autoturismului condus de petent s-a avut in vedere eroarea de măsurare precizată anterior.
Și motivul referitor la funcția de autotestare a aparatului radar este neîntemeiat întrucât, deși este adevărat că, potrivit pct. 3.2.6 din MNL 021-05, funcția de autotestare trebuie activată automat la fiecare punere în funcțiune a cinemometrului, iar operatorii au obligația de a se asigura în legătură cu corecta instalare și funcționare a cinemometrelor și de a nu le utiliza dacă există dubii în ceea ce privește corectitudine efectuării măsurătorilor.
Dimpotrivă, potrivit ultimei teze a pct. 3.2.6 din normele menționate, în cazul depistării unor defecte sau dereglări funcționale, acestea sunt semnalate, iar funcționarea cinemometrului este blocată. Altfel spus, atât timp cât se efectuează autotestarea aparatul nu funcționează, ci doar după ce s-a efectuat aceasta se pot efectua înregistrări.
Din buletinul de verificare metrologică nr._ din 22.03.2012 instanța reține că pentru aparatul radar . 111 reiese că aparatul radar avea verificarea metrologică la zi.
Verificând din oficiu legalitatea procesului verbal contestat, instanța a reținut că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța a constatat că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
De asemenea, din planșele foto radar (fila 16), rezultă că autoturismul vizat a fost pus clar în evidență, observându-se imaginea acestuia, fiind surprins că circula cu o viteză de 114 km/h in zone de acțiune a limitatorului de viteză de 50 km/h, in localitate. Această viteză a fost înregistrată cu aparatul radar AUTOVISION . 111 montat pe auto cu nr. de înmatriculare MAI_, având verificarea metrologică la zi, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, fila 15.
Din planșele fotografice depuse la dosar se distinge clar numărul de înmatriculare al autovehiculului, se vede data si ora înregistrării, precum si valoarea vitezei măsurate.
Totodată, instanța a constatat ca petentul a fost înregistrat din fata, iar în preajma sa nu apar si alte autovehicule. Deci, nu exista dubiu cu privire la autovehiculul vizat de aparatul radar.
În ceea ce privește susținerea petentului in sensul că viteza a fost înregistrată în afara localității Robănești, instanța a reținut că aceasta este conformă realității, mai mult chiar in cuprinsul procesului verbal consemnându-se faptul că acesta a circulat pe DN 65 km 20+00. Totuși din adresa nr._/28.03.2014 emisă de CNADNR – Direcția de Drumuri și Poduri C. instanța reține că pe DN 65 KM 20+00 viteza maximă legală admisă era de 50 km/h, iar petentul a circulat cu viteza de 114 km/h.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care îl prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța a apreciat că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și a o respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul S. A. O. criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei.
În motivarea apelului s-a învederat faptul că, instanța de fond a respins plângerea contravenționala formulata de petent în contradictoriu cu I. DoJj Serviciul Rutier C., insa sentința este criticabila pentru următoarele motive:
În mod eronat instanța de fond a respins toate apărările subsemnatului cu privire la modalitatea concreta în care a fost săvârșită contravenția si la circumstanțele personale ale apelantului.
Astfel, consideră ca din înscrisurile depuse la dosar, si in special din înscrisurile depuse de CNADNR la dosarul cauzei, rezulta in mod cert ca sectorul de drum in care a fost surprins cu viteza respectiva se afla in afara oricărei localități. De asemenea, solicită să se observe si aspectele privitoare la drumul pe care a fost surprins circulând cu viteza respectiva, in speța fiind vorba de un drum național ce este in același timp si drum european unde limita de viteza este de 100 km/h. Puțin probabil ca un conducător auto ce realizează ca circula pe un drum național si european in același timp, conștient de faptul ca viteza de deplasare este de 100 km/h in afara localităților, ca pentru o porțiune destul de mica de numai câteva sute de metri, fără a fi semnalizat in vreun fel ca viteza va fi limitata sau din ce în ce mai scăzuta, dintr-o data sa se trezească efectiv cu o limitare de viteza foarte mica in comparație cu viteza cu care se deplasa in acel moment. Practic, pentru o distanta foarte scurta ce se parcurge foarte repede, ca si conducător auto ești obligat ca de la viteza de 100 km/h, fără a fi semnalizat in vreun fel, sa fii nevoit sa reduci viteza dintr-o data la 50 km/h doar prin apariția a unui singur indicator fără apariția in prealabil a altuia care sa atenționeze si care sa pregătească eventual toți conducătorii auto. Este nevoie să se reducă viteza si să se circule dintr-o data, in fracțiune de secunda, la jumătatea vitezei cu care te deplasezi in mod normal pe orice drum național - european. Este mai mult decât o aberație o astfel de semnalizare, ca si inexistenta din punctul meu de vedere pentru ca te trezești efectiv cu aceasta limita de viteza pe un drum național, ba mai mult, chiar european.
Arată că, instanța de fond trebuia sa fi avut in vedere toate aceste aspecte ce ar fi trebuit sa fi dus cel puțin la o soluție de admitere in parte si de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, trebuia sa tina cont de asemenea si de circumstanțele personale ale apelantului si poate cel mai important, trebuia sa tina cont de împrejurările in care a fost săvârșită in concret contravenția: se circula pe un drum național - european, pe timp de zi cu iluminat natural si practic . nicidecum in localitate cum susține instanța de fond.
Apreciază ca reținerea instanței ca ar fi circulat cu viteza de 114 km/h in zona de acțiune a indicatorului limitare de viteza de 50 km/h, in localitate, este mai mult decât eronata, este chiar lipsita de orice temei având in vedere toate înscrisurile depuse la dosar. Însăși actul sancționator face vorbire doar de limitare de viteza si nicidecum nu face vorbire de vreo localitate.
În concluzie, solicită în principal, admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale in cuantum de 720 lei, anularea punctelor de amenda si restituirea permisului de conducere, iar daca se va trece de toate apărările susținute, in subsidiar, solicită admiterea în parte a plângerii contravenționale, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment si restituirea permisului de conducere.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 466 si urm. Cod procedura civila.
Solicită judecarea cauzei si in lipsa conform art. 411 alin .l pct. 2 cod proc civila si de asemenea solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 08.09.2014, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, având în vedere că, din probele administrate în cauză, nu s-a constatat o altă stare de fapt.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 20.10.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., petentul S. A. O. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu amendă în cuantum de 720 lei.
Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul, la data de 20.10.2013 ora 1740, pe DN 65 km 20+00 a condus autoturismul marca BMW cu nr._ fiind înregistrat cu aparatul radar . 111 cu viteza de 114 km/h in zona de acțiune a indicatorului limitare de viteză la 50 km/h.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Ținând seama că, în dosarul Judecătoriei C., se află la fila 16 fotografiile în care apare înregistrat autoturismul condus de recurentul-petent (care certifică faptul că vehiculul rula cu viteza de 114 km/h), iar la fila 15 se află dovada de verificare metrologică a cinemometrului de control rutier tip R. Autovision montat pe autoturismul marca Dacia L. având nr. de înmatriculare MAI_ (care atestă faptul că respectivul aparat fusese verificat metrologic în data de 22.03.2013 și funcționa la parametrii optimi, rezultatul verificării fiind valabil un an, în mod corect prima instanță a constatat că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție este conformă realității, astfel încât, în mod legal și temeinic, apelantul-petent a fost sancționat contravențional.
Instanța nu poate reține susținerile apelantului că sectorul de drum pe care circula se afla in afara localitatii intrucat din continutul procesului verbal se observa ca locul savarsirii contraventiei este DN 65 km 20 in localitatea Robanesti pentru acest sector de drum limita de viteza este de 50 km, limita semnalizata corespunzator prin indicatoare rutiere asa cum rezulta din adresa_ . De asemenea, în fotografia aflată la fila 16 este vizibil numărul de înmatriculare al autoturismului condus de către apelantul-petent.
În ceea ce priveste solicitarea apelantului de a inlocui sanctiunea aplicata cu avertisment instanta o va respinge. În temeiul art.34 din OG 2/2001 – care constituie dreptul comun în materie contravențională, articol care coroborat cu art.38 alin.3 din OG 2/2001 se permite instanței să aprecieze inclusiv asupra sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată – instanța apreciază că sancțiunea avertismentului nu este totuși suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligației de a respecta dispozițiile legale.
Opinia instanței are la bază, pe de o parte dispozițiile art.5 alin.5 din OG 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite; art.21 alin.3 din același act normativ, potrivit căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum și art. 7 alin.3 din același act normativ prin care se prevede că sancțiunea avertismentului se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă și chiar și în situația în care în actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu se prevede expres această sancțiune.
În concret, instanța are în vedere că petentul a depășit viteza legală cu 64 km/h precum și faptul că nu a recunoscut fapta savarsita. De asemenea nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment, dat fiind pericolul social al faptei constatate; este greu de trecut cu vederea că săvârșirea unei astfel de fapte, pe lângă faptul că ignoră dispozițiile legale care obligă la adoptarea unui anumit comportament în trafic, poate avea drept consecință crearea unei stări de nesiguranță pentru ceilalti participanti la trafic care, deși se conformează regulilor, sunt supuși pericolului
Tocmai aceste aspecte formează convingerea instanței că aplicarea amenzii nu este disproporționat față de fapta comisă. Având în vedere cele expuse, instanta apreciază proporțional cu gradul de pericol social al faptei, sancționarea petentului cu amenda.
Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge apelul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelantul S. A. O., cu domiciliul în C., ., ., ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 4784/01.04.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C., în contradictoriu cu intimatul I. D. SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., județul D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2014.
Președinte, A. M. M. | Judecător, M. D. I. | |
Grefier, C. N. |
Red. MI / 4 ex. /11.12.2014
C.N. 03 Decembrie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 2551/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 72/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
