Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 05/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 4584/63/2014
Dosar nr._/215/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 43/2014
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Judecător C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier L. D. B.
Pe rol judecarea recursului declarat petent . C. împotriva sentinței civile nr._ din 05.07.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu I. T. DE MUNCĂ D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons jr. A. T. pentru intimat lipsind recurenta .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Nemaifiind cereri de formulat si excepții de invocat, instanța, constatând dosarul în stare de soluționare a cordat cuvântul.
Reprezentantul paratului solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca temeinică și legală.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin sentinta civilă nr. nr._ din 05.07.2013 Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petenta . C., în contradictoriu cu intimatul ITM D..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut prin procesul – verbal de contraventie . nr._ din data de 12.10.2012 incheiat de intimat petenta a fost sanctionata cu amendă contraventioanlă în cuantum de 30.000 lei conform art 260 alin 1 lit.-e din Lgea 53/2003 și cu avertisment in baza art.7 din OG 2/2001 si art.9 alin 1 lit A din HG 500/2011, reținându-se în fapt că: în urma controlului efectuat în data de 05.10.2012,ora 12 la punctul de lucru al petentei din C.,. au fost depistati D. A., TRUSCA G. si C. I. care potrivit propriilor fise de identificare desfasurau activitate in cadrul unitatii mentionate din data de 01.10.2012 ,01.10.2012 respectiv 07.08.2012 fara a avea intocmite forme legale de angajare, si s-au incalcat prev.art 16 alin 1 din legea 53/2003.Unitatea nu a transmis registrul electronic privind angajarea persoanelor de mai sus anterior inceperii activitatii de catre acestia incalcind art.4 alin 1 lit.a din HG 500/2011.
Potrivit art 34 alin 1 din OG 2/2001 instanta competenta sa solutioneze plangerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii aplicate.
Cat priveste legalitatea procesului-verbal, instanta retine ca acesta este intocmit cu respectarea dispozitiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cuprinzand toate mentiunile obligatorii prevazute de aceste texte de lege.
Astfel nu este intemeiata sustinerea petentei din plingere cum ca s-au incalcat de agentul constatator prev art 16 alin .7 din OG 2/2001 si anume dreptul acesteia de a formula obiectiuni deoarece textul de lege respectiv prevede ca agentul are obligatia de a aduce la cunostinta petentei ca are dreptul de a formula obiectiuni si de a le consemna,nefiind probat in cauza in nu i s-a adus la cunostinta acest drept si ca ele au fost de fapt formulate.
In ceea ce priveste temeinicia procesului -verbal, instanta retine ca procesul-verbal beneficiaza de o prezumtie de legalitate si temeinicie, care permite petentului ca prin probele pe care le propune in fata instantei sa dovedeasca faptul ca situatia de fapt retinuta nu corespunde realitatii.
Din actele care au stat la baza emiterii procesului-verbal ,depuse de intimat(proces-verbal de control nr._/12.10.2012,anexele 1 si 2 la acesta.
)rezulta ca s-a constatat savirsirea de catre societatea petenta a contraventiilor pentru care a fost sanctionata prin procesul-verbal contestat,acestea fiind comunicate petentei prin posta.
In plingerea contraventionala petenta a sustinut ca cele trei persoane la care se refera starea de fapt din procesul-verbal nu au fost angajatii sai.
Contrar acestor sustineri ,se constata ca din declaratiile celor trei persoane (fise de identificare) D. A., TRUSCA G. si C. I. din 05.10.2012 ,date la agentul constatator,rezulta ca lucrau din 01.10.2012,01.10.2012 si respectiv 07.08,2012 ca lacatus,strungar ,respectiv lacatus, la societatea petenta,insa nu au semnat un contract de munca,pentru un salariu de 700-800 lei lunar ,activitatea urmind a fi prestata 8 ore/zi
De asemenea faptul ca din declaratiile martorilor audiati in cauza ,ce au fost angajatii petentei(M. N. incepind cu 01.04.2012,iar M. S. in perioada ianuarie –aprilie 2012) rezulta ca nu ii cunoasteau pe cei trei sau respectiv pe doi dintre ei ,nu este de natura a demonstra ca acestia nu au lucrat la petenta,mai ales ca perioada retinuta in procesul-verbal este ulterioara celei la care M. S. a fost angajat acolo.
Pe de alta parte martorul M. S. a declarat ca l-a vazut la firma pe Ciroianu I. care avea contract individual de munca si in final a plecat in Italia,insa petenta nu a depus contractul de munca al acestuia si dealtfel nici a celorlalti doi.
In consecinta instanta considera ca prin probele administrate nu s-a facut in cauza dovada unei stari de fapt contrare celei retinute in procesul-verbal,petenta neincheind contracte individuale de munca acelor persoane pe care le angajase ,in conditiile art.16 din Legea 53/2003 ,adica anterior inceperii raporturilor de munca.
Referitor la solicitarea de inlocuire a amenzii cu avertisment instanta a apreciat ca fata de criteriile prevazute de art.21 alin.3 din OG 2/2001 ,fapta are un grad de pericol social ridicat, ce nu permite aplicarea acestei sanctiuni.
În consecință,instanța a respins plângerea formulată ca neîntemeiată.
La data de 27.09..2013 petenta a formulat recurs împotriva sentinței pronunțate de instanta de fond.
În motivare, a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală, solicitând instantei ca prin hotărârea pe care o va pronunta să dispună admiterea plangerii contraventionale,așa cum a fost formulată, iar in subsidiar inlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivare a a arătat faptul că procesul verbal nu contine mentiunile obligatorii stabilite de OG 2 /2001, iar starea de fapt a fost contrara celei retinute de fapt.
Arată că instanta a respins plangerea motivat de faptul că pe de-o parte agentul constatator a încheiat procesul verbal cu respectarea dispoz. art.17 din OG 2/2001 și nu a produs nici-o vatamare, iar pe de altă parte declaratiile martorilor nu au făcut dovada contrara celor retinute în procesul verbal.
Consideră că instanta de fond a incălcat dispoz.art.16-19 din OG 2/2001.
A invocat decizia XXII/2007 a Î.C.C.J privind nulitătile absolutwe care sunt prevăzute in art.17 din OG 2/2001.,considerând că instanta de fond a interpretat gresit aceste dispozitii legale,constatând că din înscrisurile depuse la dosar și declaratiiloe martorilor audiati nu s-a dovedit o altă stare de fapt dand relevantă probatorie declaratiilor luate de inspectorii fiscali.
Mai arată că cele trei persoane au fost angajate din data de 01.10.2012,respectiv 07.08.2012,societatea avand contracte de muncă încheiate pentru acestia.
În subsidiar a solicitat admiterea recursului, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului ,fată de faptul că fapta este de o gravitate redusă.
Paratul I.T.M D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, deoarece în mod corect instanța de fond a respins plângerea apreciind că nu a fost dovedită o altă stare de fapt decât cea reținută de organele de control.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de apel, instanța reține că recurenta critică sentința instanței de fond arătând că este netemeinică și nelegală, fiind consecința stabilirii unei stări de fapt eronate.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Petentul a invocat, prin plângerea introductivă, lipsa datelor de identificare ale reprezentantului legal și a mențiunilor referitoare la dreptul de a face obiecțiuni; iar wprin cererea de recurs, a invocat lipsa unei descrieri a faptei constatate precum și faptul că dispozițiile art.16 alin.7 reglementează un caz de nulitate absolută expresă.
În mod corect au fost respinse motivele de nulitate invocate de petent.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea procesului verbal de contravenție sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din OG 2/2001.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În același sens, s-a pronunțat și instanța supremă în decizia nr.XXII/2007.
În consecință, pentru a atrage nulitatea, în primul rând trebuie invocată nerespectarea dispozițiilor legale, apoi trebuie dovedită vătămarea pricinuită, precum și faptul că vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art.16, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art.16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.
Astfel, se impunea dovedită vătămarea pricinuită, precum și faptul că vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului, dovezi pe care petenta nu le-a făcut.
Astfel, din cuprinsul procesului verbal reiese că acesta conține atât datele de identificare ale reprezentantului legal (nume și prenume, CNP, CI, adresă, calitate) cât și fapta a cărei constatare s-a făcut, respectiv primirea la muncă a unor persoane fără întocmirea formelor legale.
În ceea ce privește detalierea activității desfășurate pentru petentă, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție se completează cu cele ce rezultă din actele care au stat la baza întocmirii acestuia, astfel încât este suficient ca aceste informații să se regăsească în actele prealabile întocmirii procesului verbal.
În ceea ce privește obligația agentului constatator de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a formula obiecțiuni, această obligație incumbă doar în condițiile prezenței acestuia la momentul întocmirii procesului verbal, ceea ce nu este cazul în speță, întocmirea procesului verbal făcându-se în lipsa contravenientului.
În privința temeiniciei, s-a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. S-a avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; pe de altă parte, a fost avut în vedere și faptul că petentul, căruia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada contrară celor reținute.
Aceasta întrucât, așa statuează chiar jurisprudența CEDO, în cazul faptelor contravenționale omisive (ca cea reținută în speță – neîndeplinirea unei obligații legale), simpla constatare a omisiunii duce la deplasarea sarcinii probei către persoana sancționată, care va putea demonstra în fața instanței fie că și-a îndeplinit obligația, fie că nu poate fi ținută responsabilă pentru omisiunea constatată.
În concret, petentul a fost sancționat pentru nerespectarea obligației de a întocmi contract de muncă, anterior primirii la muncă, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 16 alin.1 din Legea nr. 53/2003.
Pentru aprecierea stării de fapt, s-au avut în vedere declarațiile persoanelor depistate la muncă, date de aceasta în fața organului constatator potrivit cărora persoanele recunosc că "sunt în probe, urmând să semnez contract de muncă"; declarațiile sunt foarte clare, nefiind susceptibilă de interpretări, și confirmă faptul că la acea dată și oră, 5.10.2012 ora 12,00, nu aveau încheiat contract de muncă, deși prestau activitate din 7.08.2012, 1.10.2012 și respectiv 1.10.2012 ; de asemenea, prin aceleași declarații, persoanele au menționat programul de lucru, salariul negociat și activitatea prestată, aspecte ce confirmă faptul că acestea prestau activitate pentru petentă.
Declarația dată în fața agentului constatator are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare care nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, ce nu a fost dovedită în cauză.
Aprecierea probatoriului de către instanța de fond a fost motivată, iar concluzia la care a ajuns instanța se sprijină pe probele administrat și considerate ca fiind relevante.
Faptul că martorii audiați în cauză, angajați ai petentei, au declarat că nu cunosc cele trei persoane nu poate infirma cele reținute în procesul verbal, pe de o parte pentru că declarațiile sunt subiective, ca urmare a calității martorilor de prepuși ai petentei, pe de altă parte pentru că, chiar reale de-ar fi, nu poate conduce la concluzia contrară celor reținute în procesul verbal simplul fapt că nu toți angajații petentei se cunosc între ei.
În fapt, probatoriul administrat relevă faptul că persoanele depistate prestau efectiv activitate pentru petentă și confirmă cele reținute în procesul verbal.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, tribunalul apreciază că dat fiind pericolul social al faptei: neîntocmirea formelor legale de angajare reprezintă forme de fraudare a legislației în vigoare în domeniul muncii și protecției sociale, având consecințe extrem de grave asupra fiscalității, funcționării unei economii de piață eficientă și reală și, nu în ultimul rând, asupra calității vieții lucrătorului, având în vedere faptul că acesta este lipsit de drepturile elementare care îi revin: asigurări de sănătate, asigurarea de șomaj, asigurarea socială pentru pensie și alte drepturi sociale, se impune aplicarea sancțiunii amenzii, care de altfel, a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.
Argumentul petentei, în sensul că nu a mai fost anterior sancționată, nu este confirmat de actele depuse la dosar și probele administrate.
Nu în ultimul rând, trebuie menționat că amenda a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.
De asemenea, sancțiunea aplicată pentru neîndeplinirea unor dispoziții legale trebuie să asigure, printre altele, o protecție juridică efectivă și eficientă a drepturilor pe care dispoziția încălcată le impune, în speță drepturile angajatului de a beneficia de asigurări de sănătate, asigurarea de șomaj, asigurarea socială pentru pensie și alte drepturi sociale; astfel, sancțiunea trebuie să fie efectivă, proporțională și disuasivă.
În aceste condiții, Tribunalul apreciază că o sancțiune pur simbolică, precum cea a avertismentului, nu este adecvată gravității încălcării constatate, într-o situație precum cea din cauza de față, mai ales că petenta nu s-a manifestat în sensul înțelegerii faptei săvârșite, a recunoașterii acesteia, astfel că periculozitatea acestuia este ridicată, și nu se impune aplicarea avertismentului.
Față de cele arătate, constatând că intimata a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei și că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de recurenta . cu sediul în C., ..210, ..10, Jud.D., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă D. cu sediul în C., ..51, Jud.D. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2014.
Președinte, J. S. | Judecător, C. E. I. | Judecător, A. G. V. |
Grefier, L. D. B. |
Red C.I. 31 Ianuarie 2014
4 ex.
| ← Pretentii. Sentința nr. 127/2014. Tribunalul DOLJ | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3473/2014. Tribunalul... → |
|---|
