Obligaţia de a face. Sentința nr. 2082/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2082/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 6254/63/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2082/2014
Ședința publică de la 11 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta A. R., în contradictoriu cu pârâții M. E. ȘI FINANȚELOR - C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligația de a face REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta prin reprezentant convențional, avocat N. E., lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că pârâta C. Națională a răspuns la adresa înaintată la termenul anterior.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar dovada transmiterii către pârâtă la 02.06.2014 a înscrisurilor solicitate, adresa nr._/2010 emisă de Primăria C. către Curtea de Apel C. în vederea soluționării dosarului nr._ ; se arată că dosarul a fost restituit autorității locale prin adresa nr. 249/09.09.2009 având în vedere că notificarea a fost formulată de un singur moștenitor, iar dosarul de notificare a fost retrimis Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Depune la dosar comunicat de presă al Plenului Curții Constituționale privind neconstituționalitatea art. 14 din Legea nr. 165/2013, decizii ale Curții de Apel C., trei decizii de invalidare ale Comisiei, în dovedirea relei credințe a acestei instituții, precum și practică judiciară. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe excepția prematurității introducerii acțiunii și pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului, având cuvântul, solicită instanței respingerea excepției prematurității, precizând faptul că termenul de 6 luni este termenul maxim, nu termenul de la care obligația devine efectivă. Totodată arată că a fost admisă excepția de neconstituționalitate prev. de art. 4 din Legea nr. 165/2013. Pe fondul cauzei solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost precizată. Se arată că Primăria C. a propus acordarea de despăgubiri, având în vedere imposibilitatea restituirii imobilului în natură, iar autoritatea emitentă nu mai poate reveni asupra notificării. Reprezentantul reclamantului arată că pârâta a manifestat pasivitate în soluționarea cauzei, precum și faptul că pârâta C. Centrală nu a făcut dovada efectuării unei proceduri administrative; a fost încălcat art. 6 CEDO. Depune concluzii scrise la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresata Curții de Apel C. la data de 21.11.2012, înregistrata sub nr._, reclamanta A. R. a chemat in judecata parata C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să emită și să comunice Decizia privind Titlul de Despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 154/N/2002, situat în C., ..
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr._/19.11.2007 emisă de Primarul Mun. C., s-a propus acordarea despăgubirilor către Alexadru R., pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. 154/N/2002, situat în C., ., jud. D..
Dispoziția nr._/2007 a rămas definitivă, fiind predată la Secretariatul Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia.
Dosarul a fost înregistrat la C. Centrală, însă nu a fost soluționat până în prezent.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Secretariatul Comisie Centrale trebuia să analizeze dosarul sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și constatând că, în mod neîntemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul urma să fie transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare în termen de 45 de zile prevăzut de lege, procedura urmând a fi finalizată prin emiterea de către C. Centrală a Deciziei reprezentând Titlul de Despăgubire.
Nesoluționarea dosarului după trecerea unei perioade de 5 ani de la emiterea dispoziției nr._/19.11.2007, privind acordarea despăgubirilor, este nejustificată, astfel încât interesul promovării prezentei acțiuni este unul legitim și urmărește obligarea pârâților la respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.
Pârâta nu a luat măsuri eficiente de soluționare a dosarului de despăgubiri într-un termen rezonabil, culpa acesteia neputând să conducă la împiedicarea realizării dreptului la despăgubiri, recunoscut prin dispoziția primarului.
Apreciază că prin neîndeplinirea obligației de a emite Titlul de Despăgubire, autoritatea pârâtă aduce atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor.
În drept invocă dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005.
In probațiune, reclamantul a depus dispoziția nr. 2352//19.11.2007.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, motivând că notificarea formulată de reclamantă a fost soluționată prin Dispoziția nr._/2007 emisă de Primăria mun. C. și, deși reclamanta susține că dosarul aferent dispoziției a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, menționează că aceasta nu figurează în evidențele acestui secretariat.
Apreciază că în speță, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII Legea nr. 247/2005 nu a fost declanșată prin transmiterea dosarului aferent dispoziției nr._/2007 de către Primăria mun. C..
Așadar, pârâta nu este învestită cu atribuțiile legale, deoarece procedura administrativă prevăzută de Titlul VII Legea nr. 247/2005 se declanșează numai după transmiterea dosarului complet de către entitatea notificată ( în speță Primăria mun. C.) Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Mai precizează că este în curs de desfășurare procesul de adoptare a unei noi legislații privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, legislație prin care să fie puse în aplicare dispozițiile hotărârii - pilot pronunțate de CEDO în cauza M. A. și alții împotriva României.
La solicitarea instanței, Prefectura Jud. D. – C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a comunicat instanței că dosarul de despăgubiri aferent dispoziției nr._/2007 emisă de Primarul mun. C., a fost înaintat la A.N.R.P. – Secretariatul Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor la data de 05.03.2013.
În ședința publică de la 07.03.2013, instanța, având în vedere obiectul acțiunii, dispozițiile privind competența materială a instanțelor prevăzute în Legea pentru degrevarea instanțelor judecătorești nr. 2/2013, precum și dispozițiile art. X și XXIII alin. 3 din aceeași lege, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal pentru soluționare.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței sub nr._, cu termen de judecată la data de 09 mai 2013.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și a emis adresă către pârâtă pentru a înainta copia dosarului constituit pentru acordarea despăgubirilor, precum și dispoziția nr._/19.11.2007, referitoare la acest dosar, răspunsul fiind înaintat la dosar cu adresa nr._/13.06.2013.
Reclamanta a precizat acțiunea, în raport de dispozițiile Legii nr. 165/2013, solicitând conceptarea și citarea în cauză a pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, în locul pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea acțiunii ca prematur formulată.
Cu privire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată arată că din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012, în perioada de suspendare, prelungită prin Legea nr. 117/2012, până la data de 15.05.2013, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică încă o dată oprirea procedurilor de acordarea a despăgubirilor.
Prin actul normativ mai sus amintit legiuitorul a stabilit suspendarea emiterii deciziilor de către C.C.S.D., suspendarea emiterii titlurilor de conversie de către A.N.R.P., precum și suspendarea oricăror proceduri cu privire la evaluarea imobilelor.
Cu privire la resursele financiare pentru plata despăgubirilor, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, acestea nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a Legii nr. 117/2012.
Măsurile propuse nu aduc o restrângere a drepturilor persoanelor îndreptățite, ci prevăd acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a măsurilor necesare pentru continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, măsură care nu contravine CEDO și protocolului adițional nr. 1.
Prin instituirea acestui termen, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/205, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamanți, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare.
Or, atât sub imperiul vechiului Cod Civil, cât și potrivit noului Cod Civil, creditorul – titular al unui drept afectat de un termen suspensiv – nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului.
În concluzie, arată că, urmare a adoptării OUG nr. 4/2012 și ulterior a Legii nr. 117/2012, practica judiciară a statuat cu caracter de suspendare, astfel că, pentru identitate de rațiune această soluție este aplicabilă și în speța dedusă judecății.
În concluzie, solicită respingerea acțiunii ca prematur formulată.
La data de 11.09.2013, reclamantul a depus la precizare a acțiunii introductive solicitând obligarea pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită și să comunice Decizia de Compensare a Imobilului pentru imobilul notificat sub nr. 154/N/2002, situat în C., ., jud. D..
În motivare arată că prin Legea nr. 165/2013 sintagma "despăgubiri" a fost înlocuită cu sintagma "măsuri compensatorii", cu alte cuvinte noua lege nu mai vorbește de despăgubiri, ci de măsuri compensatorii, iar decizia privind titlul de despăgubiri se înlocuiește, în noua procedură cu decizia de compensare, care nu trebuie confundată cu titlul de plată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că, prin cererea astfel cum a fost modificată la 20 iunie 2013, reclamatul a solicitat obligarea pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) la emiterea deciziei de acordare a titlului de despăgubire.
Modificarea acțiunii a avut în vedere . legii 165/2013, la data de 20 mai 2013.
Prin sentința nr. 7954/09.10.2013, Tribunalul D. a respins acțiunea ca prematur formulată.
Reclamanta a formulat recurs la 11.11.2013 împotriva sentinței nr. 7954/09.10.2013, recurs ce a fost admis, sentința casată, iar cauza trimisă spre rejudecare.
La 10.04.2012 pârâta a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția prematuritățli cererii de chemare în judecată
Se arată că, în fapt, prin cererea introductivă cerere depusă pe rolul Curții de Apel C., reclamanta A. R. solicită în contradictoriu cu Statul Român prin C. Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtei la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, cu cheltuieli de judecată.
Printr-o cerere precizatoare, reclamanta solicită obligarea Comisiei Naționale la emiterea deciziei de compensare prin puncte, pentru imobilul notificat sub nr. 154/N/2002, situat în C., ..
Pârâta precizează faptul că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. R. menționează numărul de dosar înregistrat în baza de date a SCNCI sub nr._/CC, dar solicită pârâtei obligarea CNCI la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul situat în localitatea C., ., județul D.,imobil ce nu face obiectul dispoziției prin care a fost soluționat dosarul nr._/CC.
Astfel, notificarea nr. 155/N/2002, având ca obiect solicitarea măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în Municipiul C., ., a fost soluționată prin emiterea Dispoziției nr. 7794/07.04.2005.
Dosarul nr._/CC a făcut obiectul dosarului de instanță nr._, litigiu finalizat prin pronunțarea Deciziei ÎCCJ – nr. 54/07.01.2011, acesta fiind supus atenției CNCI în ședința din data de 27.07.2013.
Din verificarea bazei de date a SCNCI, Dispoziția nr._/19.11.2007, emisă de primarul Municipiului C., se regăsește printre datele ce oferă informații despre dosarul nr._/CC.
Dispoziția nr._/19.11.2007 emisă de Primarul Municipiului C. a fost emisă în favoarea doamnei A. R. pentru imobilul situat în C., ., județul D..
I.Cu privire la cererea precizatoare formulată de reclamantă privind obligarea pârâtei să
emită decizia de compensare prin puncte, învederează instanței faptul că, această solicitare
este reglementată de art. 17 alin. 1 lit. b și art. 21 alin. 9 din Legea nr. 165/2013..
Precizează faptul că, în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, a fost publicată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.
Prin noul act normativ, a fost înființată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17, alin. 1, lit. a din Legea nr. 165/2013, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii, urmând ca la finalizarea procedurii aplicate, să fie emisă o decizie de compensare prin puncte.
Prin urmare, având in vedere noile modificări legislative aduse de Legea nr. 165/2013, după finalizarea procedurilor prevăzute de noua lege, reclamantei îi va fi emisă o decizie de compensare prin puncte.
II. Solicită instanței să constate că cererea introductivă de instanță formulată de către reclamantă
este prematur introdusă, chiar și prin prisma cererii modificatoare, iar în subsidiar neîntemeiată,
pentru următoarele considerente:
1. Ab initio, precizează faptul că la data la care reclamanta a depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, era suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Așadar, această perioadă de suspendare a fost în perioada 15.03.2012 – 15.05.2013.
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii CE.DO. din cauza – pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.
2.Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în
conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege,
conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (…) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate
abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării in vigoare a prezentei legi".
Așa cum am precizat, a fost înființată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care pa preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin. 1 lit. a – b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciem că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
3.Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr._/19.11.2007 emisă
de Primăria Municipiului C. și înregistrat sub nr._/CC, învederează instanței că
acesta va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 165/2013, a
termenului legal mai sus menționat precum și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de
despăgubire stabilită prin Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, decizie însușită și de entitatea
ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale, respectiv C. Națională pentru Compensarea
Imobilelor în ședința acesteia din data de 14.11.2013.
Referitor la Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, pârâta precizează că în cuprinsul art. 2 din decizia amintită, sunt prevăzute principiile care trebuie avute în vedere în soluționarea dosarelor.
Astfel, în cuprinsul art. 2 al deciziei mai sus menționate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (fostă CCSD), precum și modalitatea de soluționare a acestora, cu precizarea suplimentară că pct. 2.2. a fost abrogat în ședința CNCI din data de 27.02.2013 ( a se vedea în acest sens prevederile pct. 2.1- 2.8 din Decizia nr._/14.11.2012).
Modalitatea de soluționare a dosarelor are la bază principiul proporționalității analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum și faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluționate sau care urmează a fi soluționate de către entitățile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (și la care, evident, ritmul de soluționare este mai lent).
Chiar dacă Decizia nr._ din 14.11.2012 emisă de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și însușită de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, face referire la procedura de evaluare așa cum a fost stabilită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul de despăgubire va fi soluționat conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013, modificată, cu completări, prin Legea nr. 368/2013.
În cazul de față, dosarul de despăgubire nr._/CC face parte din categoria dosarelor de despăgubire menționate la pct. 2.8 din Decizia nr._/14.11.2012 a CCSD.
III. Cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată, solicită instanței să o respingă, ca neîntemeiată, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei întâmpinări.
Având în vedere aspectele expuse, precum și prin raportare la modificările aduse cadrului legislativ privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, solicită instanței să admită excepția prematurității cererii introductive de instanță formulată de reclamanta A. R. și să o respingă ca fiind prematur formulată.
În drept invocă disp. O.U.G. nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005, Legea 165/2013, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 165/2013, modificată și completată prin Legea 368/2013, art. 115-118 din Codul de Procedură Civilă.
Instanța a dispus efectuarea unei adrese către pârâta CNCI pentru a se comunica etapele întreprinse de vechea comisie de la data înregistrării dosarului de despăgubiri nr._/CC/ și să înainteze o copie a acestui dosar, răspunsul fiind comunicat cu adresa nr._/DJC/04.06.2014 potrivit căreia dosarul aferent Dispoziției nr._/19.11.2007 a fost transmis Comisiei la data 07.03.2013.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că reclamanta a solicitat, prin cererea astfel cum a fost precizată, obligarea pârâtei CNCI la întocmirea documentației și emiterea Deciziei de compensare, în temeiul art.17 din legea 165/2013, precum și obligarea părătei la plata de daune cominatorii, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea obligațiilor;
În fapt, se reține că prin Dispoziția nr._/19.11.2007 a Primăriei Municipiului C. s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în C., ., imposibil de restituit în natură.
Dosarul de despăgubire a fost înregistrat la ANRP sub nr._/CC /07.03.2013.
Analizând cu prioritate excepția prematurității invocate, pârâta a invocat termenul instituit de art.33 din legea 165/2013.
Însă, Curtea Constituțională a statuat, prin decizia nr.88/27.02.2014, că dispozițiile art.4 teza II din legea 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute de art.33 nu se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Ca atare, față de caracterul obligatoriu al deciziei pronunțate de Curtea Constituțională, constatând aplicabilitatea sa în prezenta cauză, instanța constată că excepția prematurității este neîntemeiată, în raport de temeiul juridic invocat.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamanta se plânge, în esență, de tergiversarea emiterii deciziei de despăgubire, invocând art.6 din jurisprudența CEDO din perspectiva dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, arătând că lipsa unei prevederi legale interne a unui termen, îi îndreptățește la valorificarea dreptului pe calea prezentului demers judiciar în sensul constatării refuzului de soluționare a cererii de emitere a dispoziției de despagubire și a caracterului său nejustificat.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 6 al Convenției, motivat de faptul că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen limită pentru finalizarea acestei proceduri, instanta reține că în hotărârea-pilot pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, C.E.D.O. a reamintit că "statului pârât trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare" și că "punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită, presupunând intervenția diverselor autorități interne" (paragraful 233).
Însă, în hotărârea pilot nu s-a constatat o încălcare a acestor drepturi, ci s-a stabilit în sarcina statului român obligația de a pune la punct, într-un termen determinat, un mecanism care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, conform principiilor consacrate de Convenție
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pilot, nu a constatat că soluțiile legislative adoptate sunt inadecvate, ci doar faptul că Fondul "Proprietatea", instituit prin Legea nr. 247/2005, nu este funcțional".
De altfel, aceeași concluzie se desprinde și din considerentele deciziei nr.27/2011 (RIL) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că verificarea de convenționalitate a sistemului național existent de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent a fost deja realizată de C.E.D.O. în hotărârea-pilot pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, ocazie cu care nu s-a constatat o încălcare a acestor drepturi, ci s-a stabilit în sarcina statului român obligația de a pune la punct, într-un termen determinat, un mecanism care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, conform principiilor consacrate de Convenție.
O astfel de lege a fost adoptată în prezent, Legea nr. 165/2013 - privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile legii 165/2013, dispoziții care instituie atribuțiile Comisiei și procedura de parcurs în soluționarea dosarelor de despăgubire.
Potrivit acestui act normativ, "în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor";
" În îndeplinirea atribuțiilor sale, C. Națională emite decizii sub semnătura președintelui acesteia".
"În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv".
Așadar, legea reglementează o procedură de soluționare a dosarului, procedură care presupune analizarea, verificarea și eventual completarea dosarului, validarea sau invalidarea dispoziției urmată de emiterea deciziei de compensare.
De asemenea, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a dosarelor, se aplică un criteriu cronologic, astfel cum a fost stabilit prin Decizia nr._/2012 a Comisiei Centrale, condiționată și de expirarea perioadei se suspendare prevăzută de O.U.G. 4/2012, aprobată prin Legea nr. 117/2012.
Se constată că, în ceea ce privește soluționarea dosarului reclamantei, au fost parcurse mai multe etape, astfel: dosarul a fost transmis către Comisie, a fost verificat din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei îndreptățite și s-a solicitat, pentru clarificare, completarea dosarului cu anumite înscrisuri referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului.
Pe de altă parte, instanța constată că, deși dosarul a fost înregistrat în martie 2013, o perioadă o perioada relativ scurtă de timp iar emiterea deciziei de despăgubire a fost suspendată succesiv prin OUG 4/2012, până la 15.05.2013;
În raport de aceste constatări, instanța apreciază că nu se poate imputa pârâtei tergiversarea soluționării dosarului, atâta vreme cât dosarul nu este complet iar procedura a fost prin lege suspendată timp de un an.
Revine Comisiei Naționale, în exercitarea atribuțiilor sale, obligația de a proceda la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii; de a solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante; de a valida sau invalida deciziile ce conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii, la expirarea termenului acordat pentru completarea dosarului.
Instanța nu se poate substitui Comisiei în exercitarea acestor atribuții.
Abia după validarea propunerii de acordare a măsurilor reparatorii, reclamanții se pot prevala de un drept la despăgubiri care să îndreptățească la emiterea unei decizii de compensare.
Această concluzie reiese tocmai din faptul că legea nr. 165/2013 conferă Comisiei atribuții în privința verificării legalității stabilirii calității de persoană îndreptățită, aspect ce reiese din dispozițiile art. 17 alin.1 lit a care statuează că C. validează sau invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii.
În raport de argumentele prezentate, Tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei, având ca obiect obligarea pârâtei CNCI la emiterea titlului de compensare, constatând că în prezenta cauză dosarul nu a urmat întreaga procedură impusă de legea 165/2013, procedură care prevede că dreptul la despăgubire se naște abia după validarea de către Comisie a dispoziției prin care se propune acordarea de despăgubiri, și că o decizie de validare nu a fost încă emisă, fiind necesară completarea dosarului care în prezent se află "în lucru la consilier".
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prematurității.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. R., domiciliată în C., .. B 4, ., ., în contradictoriu cu pârâții M. E. ȘI FINANȚELOR – C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în București, sector 1, .. 202 și C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, sector 1, .. 202.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2014.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, A. G. C. |
E. S. /19.06.2014
A.C. 16 Iunie 2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1387/2014. Tribunalul... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2929/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
