Obligaţia de a face. Sentința nr. 768/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 768/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 16238/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr.768/2014
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta F. I., în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ D., P. M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons. jur. D. M. pentru pârâții P. M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., lipsă fiind pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus răspuns la adresele înaintate la termenul anterior.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. Mun. C. și a Primăriei Mun. C. prin Primar.
Cons. jur. D. M., pentru pârâții P. M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C., conform susținerilor din întâmpinarea depusă la dosar.
Se acordă cuvântul asupra probelor solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Reprezentantul pârâților P. M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C. arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la probele solicitate de către reclamantă.
Instanța respinge proba cu interogatoriu solicitată de reclamantă deoarece nu au fost respectate dispozițiile art.254 NCPC potrivit cărora acesta trebuia depus obligatoriu la dosar, odată cu cererea de chemare în judecată, în vederea comunicări, iar administrarea sa la următorul termen ar conduce la amânarea cauzei.
De asemenea, respinge proba cu expertiză contabilă, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei, deoarece obiectivele propuse de către reclamantă nu urmăresc stabilirea unor situații de fapt, ci vizează aplicabilitatea unor dispoziții legale, iar acesta este atributul exclusiv al instanței de judecată.
Instanța, constatând terminată cercetarea judecătorească acordă cuvântul asupra fondului acțiunii.
Reprezentantul pârâților P. M. C. PRIN PRIMAR și P. M. C. solicită admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.12.2013 reclamanta F. I. a chemat în judecată pe pârâții Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. si P. M. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. In principal, obligarea paratei Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. la soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei nr._/15.03.2013 a Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D., precum și obligarea paratei la soluționarea cererii privind alocația de stat pentru minorul F. V. M. născut la data de 12.12.2012 si plata retroactive a tuturor drepturilor aferente alocației de stat pentru minori de la data nașterii si pana in prezent.
2. In subsidiar, s-a solicitat anularea parțiala a deciziei nr._/15.03.2013 a Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D., precum și obligarea paratei Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. la emiterea unei noi decizii privind acordarea indemnizației de creștere a copilului pana la vârsta de 1 an, cu acordarea drepturilor începând cu data de 12.12.2012, data nașterii minorului F. M. V. o recalcularea si acordarea drepturilor de indemnizație de creștere copil aferente veniturilor reclamantei declarate si dovedite cu actele depuse, respectiv suma de 3400 lei/luna obligarea paratei Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. la plata retroactiva a acestor drepturi recalculate pentru perioada 12.12._13 si la plata diferențelor neacordate pentru perioada 23.01._13, precum și obligarea paratei Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. la soluționarea dosarului de alocație de stat pentru minorul F. V. M. cu cheltuieli de judecata
În motivarea în fapt, s-a învederat că, prin cererea nr._/27.02.2013 s-a solicitat in baza OUG nr. 111/2010 acordarea drepturilor de indemnizație de creștere a copilului pentru 1 an pentru minorul F. M. V. născut la data de 12.12.2012, începând cu data nașterii acestuia 12.12.2012, precum si acordarea alocației de stat pentru copii pentru minorul F. V. M..
Prin decizia nr._/15.03.2013 a Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D., comunicata in data de 03.06.2013, s-a stabilit dreptul reclamantei la plata indemnizației de creștere a copilului pana la vârsta de 1 an in suma de 2781 lei începând cu data de 23.01.2013.
In termen legal reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr._/15.03.2013 a Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D., contestație înregistrata la parata sub nr._/06.06.2013, solicitând anularea acesteia si emiterea unei noi decizii cu stabilirea drepturilor de indemnizație creștere copil începând cu data nașterii minorului F. V. M. - 12.12.2012 si in raport de dovezile veniturilor realizate de reclamantă.
Prin adresele nr._/21.06.2013 si nr._/30.07.2013, parata Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. a solicitat o . acte, acte ce au fost comunicate acesteia in răspunsurile formulate de reclamantă.
Prin cererea din data de 15.10.2013, înregistrata la parata sub nr._/17.10.2013 s-a solicitat paratei Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. sa-i comunice dispoziția de soluționare a contestației împreuna cu stadiul de soluționare a cererii pentru alocație de stat pentru minorul F. V. M. dat fiind ca pana la acea data, respectiv pana in prezent cererea nu a fost soluționata.
Prin adresa nr._/17.11.2013, parata răspunde ca-si menține răspunsurile formulate prin adresele_/21.06.2013 si_/30.07.2013, fara a comunica reclamantei niciuna din informațiile solicitate.
II. Acțiunea este întemeiata
I. Cu privire la obligarea paratei Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. la soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei nr._/15.03.2013.
Asa cum s-a arătat, ca urmare a cererii reclamantei, in data de 03.06.2013, parata Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. a comunicat reclamantei decizia nr._/15.03.2013 privind stabilirea dreptului de indemnizație de creștere copil pana la vârsta de 1 an.
In termen legal de la comunicare, reclamanta a formulat contestație împotriva acestei decizii, contestație înregistrata sub nr._/06.06.2013 la Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D..
Conform art. 2 lit. g Legea nr. 554/2004, parata avea obligația de a soluționa contestația in termen de 30 zile de la primirea acesteia.
Intre parti a avut o corespondenta, asa cum reiese din actele atașate, insa prin cererea din 15.10.2013, inregistrata la parata sub nr._/17.10.2013 s-a solicitat inca o data soluționarea contestației.
Insa, nici ca urmare a acestei solicitări parata Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. nu a soluționat contestația reclamantei, rezumându-se a arata numai ca isi menține punctele de vedere anterioare.
Prin urmare, s-a solicitat obligarea paratei la soluționarea contestației si emiterea dispoziției sau deciziei de soluționare a acesteia.
II. Cu privire la dreptul de alocație de stat pentru minorul F. V. M.
Asa cum s-a arătat, prin cererea înregistrata sub nr._/27.02.2013 s-a solicitat dreptul de alocație de stat pentru minorul F. V. M. născut la data de 12.12.2013.
S-a precizat ca nici pana in prezent cererea reclamantei nu a fost soluționata, nefiind acordata/platita alocația de stat pentru minorul F. V. M. cu toate ca acesta este îndreptățit la primirea acestei sume in virtutea legii.
Prin urmare, s-a solicitat obligarea paratei Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. la soluționarea cererii de alocație de stat pentru minorul F. V. M. si obligarea acesteia la plata retroactivă a acestui drept de la data nașterii si pana in prezent.
III. Anularea parțiala a deciziei nr._/15.03.2013. Asa cum s-a arătat, prin decizia contestata s-a dispus acordarea drepturilor începând cu data de 23.01.2013, respectiv la expirarea perioadei concediului de maternitate.
Conform art. 15 OUG NR. 111/2010 „(1) Drepturile prevăzute de prezenta Ordonanța de urgenta reprezentând indemnizații si stimulent de inserție se stabilesc dupa cum urmează:
a) incepand cu ziua următoare celei in care încetează, conform Legii, concediul de maternitate, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile lucrătoare de la acea data;
b) începând cu data nașterii copilului, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile lucrătoare de la acea data, in cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform Legii, pentru acordarea concediului de maternitate ș[ a indemnizației aferente:
c) începând cu data adopției, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredințării, daca cererea este depusa in termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat ori, dupa caz, s-au instituit masurile de protecție a copilului;
d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații, inclusiv pentru cazul in care cererea a fost depusa peste termenele prevăzute la Ut. a)-c).."
In același sens sunt si dispozițiile art. 23 din Nomele de aplicare a OUG nr. 111/2010.
S-a precizat ca asa cum reiese din actele aflate la dosarul cauzei nu s-a solicitat si nu a beneficiat de concediu de maternitate si indemnizația aferenta acestuia, reclamanta nefiind îndreptățita la acesta, la dosarul cauzei neregăsindu-se dovada prevăzuta la art. 6 al. 5 lit. 6 Normele de aplicare a OUG nr. 111/2010.
Mai mult, la dosarul cererii s-a depus cererea reclamantei de suspendare din activitate, in baza cărei a fost emisa Decizia Baroului D. nr. 87/28.01.2013 prin care s-a admis cererea reclamantei si s-a dispus suspendarea din activitate începând cu data de 12.12.2013, precum si cererea de suspendare de la plata impozitului pe venit înregistrata la AFPM sub nr._/28.01.2013
Or, trecându-se peste cererea expresa a reclamantei si peste lipsa oricăror dovezi in sensul cererii si acordării concediului de maternitate si a indemnizației aferente acestuia, AJPIS D. a dispus acordarea drepturilor de indemnizație de creștere a copilului începând cu următoarea zi expirării concediului de maternitate.
Cu toate ca, in cadrul corespondentei purtate cu parata s-a solicitat si dovedit lipsa dreptului reclamantei la plata concediului de maternitate si pe cale de consecința dreptul reclamantei de a primi indemnizația de creștere copil pana la vârsta de 1 an de la data nașterii minorului F. V. M., in mod nelegal parata Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. a respins cererea reclamantei.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea acțiunii si anularea parțiala a deciziei nr._/15.03.2013 a Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. cu consecința obligării paratei Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. la emiterea unei noi decizii de acordare a drepturilor aferente indemnizației de creștere a copilului începând cu data de 12.12.2012, data nașterii minorului F. M. V., cu obligarea paratei Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. la plata indemnizației de creștere copil si pentru perioada 12.12._13.
Cu privire la cuantumul indemnizației de creștere a copilului pana la vârsta de 1 an, va rog sa aveți invedere disp. art. 2 al. 1 si al. 5 lit. g OUG nr. 111/2010, precum si disp art. 4 al. 1 si al. 2, art. 6 al. 5 lit.b si c Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 111/2010.
Conform art. 2 al. 1 OUG nr. 111/2010 „(1) Incepand cu data de 1 ianuarie 2011, persoanele care, in ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din activități agricole supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, denumite in continuare venituri supuse impozitului, pot beneficia opțional de următoarele drepturi:
a) concediu pentru creșterea copilului in vârsta de pana la un an, respectiv 3 ani in cazul copilului cu handicap, precum si de o indemnizație lunara;
b) concediu pentru creșterea copilului in vârsta de pana la 2 ani, precum si de o indemnizație lunara.
(5) Cele 12 luni prevăzute la alin. (1) pot fi constituite integral si din perioadele in care persoanele s-au aflat in una sau mai multe dintre următoarele situații:
a) au beneficiat de indemnizație de șomaj, stabilita conform Legii, sau au realizat perioade de stagiu de cotizare in sistemul public de pensii, in condițiile prevăzute de actele normative cu caracter special care reglementează concedierile colective;
b) s-au aflat in evidenta agențiilor județene pentru ocuparea forței de munca, respectiv a municipiului București, in vederea acordării indemnizației de șomaj;
c) au beneficiat de concedii si de indemnizații de asigurări sociale de sănătate prevăzute de Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările si completările ulterioare;
d) au beneficiat de concedii medicale si de indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor si recuperarea capacității de munca, exclusiv pentru situațiile rezultate ca urmare a unor accidente de munca sau boli profesionale, in baza Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, republicata;
e) au beneficiat de pensie de invaliditate,in condițiile Legii;
f) se afla in perioada de întrerupere temporara a activității, din inițiativa angajatorului, fara încetarea raportului de munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, potrivit Legii;
g) au beneficiat de concediu si indemnizație lunara pentru creșterea copilului;
h) au beneficiat de concediu si indemnizație lunara pentru creșterea copilului cu handicap,"
Art. 4 al. 1 si 2 Normele de aplicare a OUG nr. 111/2010 prevăd concediul si indemnizațiile lunare pentru creșterea copilului, prevăzute de Ordonanța de urgenta, se acorda persoanelor îndreptățite, daca acestea au realizat venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, denumita in continuare Codul fiscal, timp de 12 luni in ultimul an anterior datei nașterii copilului sau, dupa caz, anterior datei la care s-a realizat "încredințarea in vederea adopției, s-a încuviințat adopția ori s-a instituit plasamentul sau tutela.
(2) De drepturile prevăzute la alin. (1) beneficiază si persoanele care au realizat in perioada de referința avuta in vedere venituri supuse impozitului pe venit dar care, potrivit Legii, sunt scutite de plata acestora."
Art. 6 al. 5 lit. b Normele de aplicare a OUG nr. 111/2010 prevăd „(5)Actele doveditoare privind
realizarea de venituri, precum si nivelul lunar, trimestrial sau anual al acestora, eliberate de angajator sau de organele competente, sunt, dupa caz, următoarele (...)
- dovada privind veniturile realizate in anul fiscal anterior celui in care s-a născut copilul si/sau, dupa caz, dovada privind venitul calculat in vederea plații anticipate a impozitului, precum si copia deciziei de impunere, eliberata de autoritățile competente, in cazul persoanelor care realizează venituri din activități independente si/sau din activități agricole;
- dovada eliberata de organele competente, in cazul persoanelor care realizează venituri profesionale neimpozabile;"
Astfel, in vederea calculării indemnizației de creștere a copilui pana la vârsta de 1 an am depus: copie declarația 220 cu privire la veniturile din activități independente realizate de subsemnata in anul 2012, copie adeverința de venit pe anul 2012 eliberata de AFPM nr. 08/08.02.2013 conform căreia reclamanta a realizat suma de_ lei venit impozabil, certificat de atestare fiscala nr._/08.02.2013, copie adeverința eliberata de Baroul D. cu privire la sumele acordate de acesta in perioada 01.09._12 cu titlu de indemnizație de creștere a copilului pana la 2 ani, in cuantum de 1675 lei/luna, mențiune referitoare la faptul ca pana la data de 31.08.2012 am beneficiat de concediu si indemnizație de creștere a copilului pana la vârsta de 2 ani pentru minora F. A. E. in cuantum de 600 lei/luna.
Astfel, conform actelor mai sus menționate reclamanta a realizat:_ lei venituri impozabile 600 lei/lunar- 14.10._12, 1675 lei/luna - indemnizație creștere copil acordata de Baroul D. - asimilata la venituri profesionale neimpozabile - 01.09._12 Conform art. 3 OUG nr. 111/2010 coroborat cu art. 21 si art. 22 Normele de aplicare a OUG nr. 111/2010 veniturile mele si indemnizația de creștere se calculează astfel: -_ lei (venit impozabil) - (_ lei * 16% impozit) =_,48 lei
- 600 lei (indemnizație creștere copil pana la 2 ani - F. A. E.) x 9 luni (01.01._12) = 5400 lei
- 1675 lei (indemnizație creștere copil F. A. E. acordata de Baroul D., venit profesional neimpozabil) x 9 luni =_ lei
Total venituri =_,48 + 5400 +_ =_,48 lei Venituri/ luna =_,48: 12 luni = 4577,79 lei 85% din venitul/luna = 4577,79 x 85% = 3891,12 lei.
Conform art. 2 al. 2 si art. 30 OUG nr. 111/2010, cuantumul indemnizației de creștere a copilului pana la vârsta de 1 an nu poate depăși suma de 3400 lei.
Întrucât reclamanta prin calcularea tuturor veniturilor realizate rezulta un cuantum mai mare al indemnizației de creștere a copilului pana la vârsta de 1, reclamanta consideră că este îndreptățita la plata sumei de 3400 lei/luna.
Insa in ciuda tuturor actelor depuse, parata Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. a respins cererea reclamantei, dispunând acordarea indemnizației de creștere a copilului pana la vârsta de 1 an fara a lua in considerare si indemnizația de creștere copil primita de reclamantă de la Baroul D..
Prin urmare, s-a solicitat admiterea acțiunii, anularea parțiala a deciziei nr._/15.03.2013 a Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D., recalcularea cuantumului indemnizației de creștere in conformitate cu toate documentele doveditoare ale veniturilor anexate cererii si emiterea unei noi decizii de acordare a indemnizației de creștere a copilului pana la vârsta de 1 an in cuantum de 3400 lei/luna si obligarea paratei Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. la plata diferenței intre indemnizația eronat calculate si plătită si cea la care este îndreptățita pentru perioada 23.01._13.
III. In consecința, pentru toate aceste motive, s-a solicitat:
1. In principal: Obligarea paratei Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. la soluționarea contestației formulate de subsemnata împotriva deciziei nr._/15.03.2013 a Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D..
Obligarea paratei la soluționarea cererii privind alocația de stat pentru minorul F. V. M. născut la data de 12.12.2012 si plata retroactive a tuturor drepturilor aferente alocației de stat pentru minori de la data nașterii si pana in prezent.
2. In subsidiar, s-a solicitat anularea parțiala a deciziei nr._/15.03.2013 a Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D.. Obligarea paratei Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. la emiterea unei noi decizii privind acordarea indemnizației de creștere a copilului pana la vârsta de 1 an o cu acordarea drepturilor începând cu data de 12.12.2012, data nașterii minorului F. M. V. o recalcularea si acordarea drepturilor de indemnizație de creștere copil aferente veniturilor subsemnatei declarate si dovedite cu actele depuse, respectiv suma de 3400 lei/luna obligarea paratei Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. la plata retroactiva a acestor drepturi recalculate pentru perioada 12.12._13 si la plata diferențelor neacordate pentru perioada 23.01._13;
obligarea paratei Agenția Județeană pentru Plați si Inspecție Sociala D. la soluționarea dosarului de alocație de stat pentru minorul F. V. M. cu cheltuieli de judecata
In drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile. Legii nr. 554/2004, OUG nr. 111/2010 si HG nr. 52/2011.
În dovedire, reclamanta a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri si expertiza contabila.
La data de 23 decembrie 2013 s-a depus întâmpinare de către pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială D., prin care s-a solicitat respingerea acțiunii formulate ca netemeinica si nelegala si menținerea deciziei nr._/15.03.2013 emisa de A.J.P.I.S D. ca fiind temeinica si legala.
În motivare, s-au susținut următoarele:
l. Contestațiile formulate de reclamanta împotriva deciziei nr._/15.03.2013 de acordare a drepturilor prevăzute de OUG 111/2010 au fost soluționate de A.J.P.I.S D. cu adresele nr._/03.06.2013,_/21.06.2013,_/30.07.2013si._/17.11.2013,pe care le depunem anexat.
Faptul ca soluționarea contestațiilor s-a făcut in alt sens decât cel dorit si așteptat de reclamanta, s-a considerat ca nu poate echivala cu nesoluționarea lor in sensul dispozițiilor Legii nr.554/2004.
In ceea ce privește solicitarea de obligare a A.J.P.I.S D. la soluționarea cererii privind alocația de stat pentru minorul F. V. M., s-a învederat faptul ca aceasta nu are obiect deoarece nu pot fi obligați la soluționarea unei cereri ce nu a fost depusa.
Astfel, normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.61/1993 privind alocația de stat pentru copii, norme aprobate prin HG NR.577/2008 prevăd la art.3 alin 1 si 7 :(l)-"Alocația de stat pentru copiii in vârsta de pana la 18 ani se acorda pe baza de cerere completata si semnata de reprezentantul legal al copilului,definit la art.4 alin.(l) si (2) din Legea nr.61/1993, însoțita de originalul si copia certificatului de naștere al copilului si a actului de identitate al reprezentantului legal,precum si de documentele din care sa rezulte situația juridic al a copilului fata de reprezentantul legal,si de orice alte documente justificative".
(7)" Cererile pentru stabilirea alocației de stat pentru copii si actele din care rezulta îndeplinirea condițiilor legale de acordare a acestui drept se depun la si se înregistrează la primăria comunei, orașului municipiului, respectiv sectoarelor municipiului București,pe a cărui raza teritoriala isi au domiciliul sau reședința, după caz, reprezentanții legali ai copiilor. Pentru aceste cereri se realizează o evidenta separata."
Nicio primărie de pe raza județului D. nu a comunicat A.J.P.I.S D. vreo cerere pentru acordarea alocației de stat pentru minorul F. V. M., pentru a putea face plata acesteia.
Culpa aparține exclusiv reclamantei care nu a depus cererea si documentele justificative conform dispozițiilor legale, in vederea realizării dreptului ce se cuvenea copilului sau minor.
F. de acestea, solicitarea reclamantei de obligare a A.J.P.IS D. la soluționarea dosarului de alocație de stat pentru minorul F. V. M. este fara obiect si se impune a fi respinsa.
In ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a A.J.P.I.S D. la plata indemnizației pentru creșterea copilului de la data nașterii minorului F. M. V., respectiv data de 12.12.2012, aceasta este nelegala si netemeinica, pentru motivele expuse mai jos:
Reclamantei i-a fost acordata indemnizația pentru creșterea si îngrijirea copilului in baza OUG NR.l 11/2010 si HG NR.52/2011.
Potrivit art. 15 alin.(l) din OUG 11 l/2010:"Drepturile prevăzute de prezenta ordonanța de urgenta reprezentând indemnizații si stimulent de inserție se stabilesc dupa cum urmează: b) începând cu data nașterii copilului,daca cererea este depusa in termen de 60 de zile lucrătoare de la acea data in cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform legii pentru acordarea concediului de maternitate si a indemnizației aferente.
Se poate astfel observa ca indemnizația pentru creșterea copilului se poate acorda de la data nașterii copilului numai persoanelor care nu îndeplinesc condițiile legale pentru acordarea concediului de maternitate si a indemnizației aferente.
In categoria persoanelor care nu îndeplinesc condițiile de mai sus intra tatii si persoanele care nu sunt asigurate in sistemul public de sănătate.
Potrivit dispozițiilor art.46 alin.(l) si alin.(3) din Legea nr.571/2003 (Codul Fiscal), reclamanta având profesia de avocat intra in categoria persoanelor care realizează venituri din activități independente, subcategoria profesii liberale.
Potrivit art.l alin.l pct.C alin.2 lit.d) din OUG 158/2005 privind concediile si indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările si completările ulterioare ,reclamanta ca persoana ce realizează venituri din activități independente poate avea calitatea de asigurat cu condiția achitării contribuției prevăzuta de lege.
Având in vedere ca reclamanta, ca avocat, nu este exclusa de fapt si de drept din categoria asigurărilor, pentru rigoare, fiind vorba de drepturi bănești plătite din bani publici, era necesar sa probeze ca desi putea avea calitatea de asigurat, ea nu este asigurata, situație in care se considera ca nu îndeplinește condițiile legale pentru acordarea concediului de maternitate si a indemnizației aferente, fiind astfel îndeplinita condiția de acordare a indemnizației de la data nașterii copilului.
In acest sens, s-a solicitat reclamantei sa depună un document din care sa rezulte daca are sau nu calitatea de asigurat in sistemul public de sănătate pentru ca in funcție de răspunsul primit sa fie soluționat cererea sa cu respectarea condițiilor legale.
Reclamanta nu a depus insa documentul solicitat de instituția pârâtă in conformitate cu dispozițiile art.6 alin.(9) lit.e) din HG nr.52/2011 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG 111/2010 potrivit cu care:"e) alte documente, după caz, din care sa rezulte îndeplinirea condițiilor de acordare a concediului si indemnizației pentru creșterea copiilor, la solicitarea agențiilor teritoriale."
In absenta documentului care sa ateste ca reclamanta nu are calitatea de asigurat si deci nu îndeplinește condițiile legale pentru acordarea concediului de maternitate, instituția pârâtă nu a putut decide acordarea indemnizației începând cu data nașterii copilului.
F. de cele arătate, s-a solicitat a se constata ca solicitarea reclamantei este neîntemeiata si ilegala.
In ceea ce privește solicitarea reclamantei de a i se recalcula indemnizația de creștere a copilului luând in calcul indemnizația pe care a primit-o de la Casa de Asigurări a Avocaților D. in perioada 01 septembrie 2010-31 august 2012. S-a consideraat ca aceasta nu are temei legal.
Astfel, prin decizia nr._/15.03.2013 reclamantei i s-a aprobat indemnizație creștere copil pentru fiul sau F. M. V., in cuantum de 2781 lei.
Suma de mai sus a fost stabilita având in vedere adresa nr._/14.03.2013 eliberata de D.G.F.P D. cu veniturile nete impozabile in anul 2012 si adeverința nr.5133/21.02.2013 emisa de A.J.P.I.S .D..
Totodată, reclamanta a prezentat adeverința nr.35/24.01.2013 emisa de Casa de Asigurări a Avocaților D. cu indemnizația pentru creșterea copilului de care a beneficiat in perioada 01 septembrie 2010-31 august 2012 din partea acesteia.
In baza acestei adeverințe a solicitat includerea in baza de calcul a indemnizației primite de la A.J.P.I.S D., a sumei primite de la Casa de Asigurări a Avocaților D..
A.J.P.I.S.D. nu a dat curs acestei solicitări deoarece a considerat ca reclamanta nu se încadrează in niciuna din situațiile reglementate de art.3 alin.(2) lit.a)-f) din OUG 111/2010 cu privire la veniturile care se iau in considerare pentru stabilirea nivelului indemnizației pentru creșterea copilului.
F. de cele arătate,s-a solicitat a se înlătura toate solicitările reclamantei si să se dispună respingerea acțiunii ca netemeinica si nelegala si menținerea Deciziei nr._/15.03.2013 emisa de A.J.P.I.S D. ca temeinica si legala.
In dovedirea susținerilor s-au anexat la dosar următoarele înscrisuri: cererea nr._/27.02.2013; decizia nr._/15.03.2013; adeverința nr.35/24.01.2013 Casa de Asigurări Avocaților Filiala D.; adeverința nr.5133/21.02.2013 A.J.P.I.S D.; adeverința de venit nr.08./08.02.2013 D.G.F.P. D.; adresa nr._/14.03.2013 DGFP D.; adresele nr._/30.07.2013,_/17.11.2013,_/21.06.2013,_/03.06.2013.
Pârâta și-a întemeiat apărarea pe dispozițiile: OUG nr.l 11/2010, HGnr.52/2011, Legea nr.571/2003(Codul Fiscal), Cod pr.civ.
S-a solicitat judecarea in lipsa conf.art.411 alin.l pct.2 Cod pr.civ.
În cauză s-a depus întâmpinare și de către pârâta P. M. C. prin primar, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
S-a apreciat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și s-a solicitat respingerea acesteia avându-se în vedere că, în temeiul art.245 din Noul Cod de Procedură Civilă s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primăriei M. C., întrucât în conformitate cu prevederile art. 21 din Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată, unitățile administrativ teritoriale, respectiv comunele, orașele, și municipiile sunt persoane juridice de drept public și sunt reprezentate în justiție, după caz, de primar, sau de președintele consiliului județean. Acesta poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului propriu de specialitate sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, injustiție.
Legea 215/2001, republicată definește și reglementează în mod expres autoritățile administrației publice locale, pornind în mod cronologic de la dispozițiile articolului 20, în temeiul căruia, comunele, orașele, municipiile si județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercita autonomia locala și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.
Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii.
In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, dupa caz, de primar sau de președintele consiliului județean și date fiind dispozițiile art. 21 alin 2 din Legea 215/2001, republicată, avem instituită o reprezentare legală .
În ceea ce privește distincția între autoritățile deliberative și executive dispozițiile articolului 23 din legea administrației publice locale statuează că autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive.
Prin urmare, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină si patrimoniu propriu, autonomia locală se realizează prin consiliile locale, ca autorități deliberative, și primari, ca autorități executive, iar P. reprezintă unitatea administrativ-teritoriala în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
Astfel în Legea nr. 215/2001 privind administrație publică locală, republicată, prevederile art. 1 alin. 2 statuează următoarele:
lit. d) autorități deliberative - consiliul local, consiliul județean, Consiliul General al M. București, consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor;
lit. e) autorități executive - primarii comunelor, orașelor, municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului București și președintele consiliului județean;
Art. 20 (1) „Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale. "
Art. 21 alin. (2) „In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean ".
(3) „P., respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție. "
Art. 36 alin (1) „Consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale. "
Art. 77 P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
In considerarea textului de lege menționat, P. municipiului C. nu are calitate procesuală și pe cale de consecință solicităm instanței respingerea cererii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
In al doilea rând, s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primăriei M. C., întrucât între aceasta și reclamantă nu există nici un fel de raport juridic, care să justifice calitatea de pârâtă, nu se atacă nici un act administrativ emis de către autoritatea locală.
Astfel, s-a precizat că, P. M. C. nu are calitatea de emitent al niciunui act administrativ în ceea o privește pe reclamanta F. I., din acest motiv neexistând vreo culpă a autorităților locale cu privire la nerespectarea unor drepturi legale față de aceasta.
Având în vedere toate aceste aspecte, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantei față de P. M. C., ca vădit neîntemeiată.
In drept, pârâta și-a întemeiat prezenta întâmpinare pe dispozițiile art. 205 și următoarele raportat la art.245 din noul Cod Procedură Civilă, precum și pe textele legale anterior menționate.
La data de 27.01.2014 reclamanta a depus la dosar note de ședință prin care a arătat că în baza art.406 NCPC renunță la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtei la soluționarea cererii privind alocația de stat pentru minorul F. V. M. și plata retroactivă a tuturor drepturilor aferente alocației de stat pentru minori de la data nașterii și până în prezent.
La aceiași dată reclamanta a depus precizare la acțiune prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâți, AJPIS D. și P. municipiului C. prin Primar, solicitând introducerea în cauză a Primarului municipiului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că reclamanta a chemat în judecată pârâții AJPIS D. și P. municipiului C. solicitând obligarea pârâtei AJPIS D. la soluționarea contestației formulate împotriva deciziei nr._/15.03.2013; anularea parțială a acestei decizii și emiterea unei noi decizii care să acorde indemnizația pentru creșterea copilului de la data nașterii copilului și cu luarea în considerare a tuturor veniturilor declarate; obligarea pârâtei AJPIS D. la soluționarea cererii privind alocația de stat și plata retroactivă a acestor drepturi, precum și obligarea acesteia la soluționarea dosarului privind alocația de stat pentru minorul F. V. M., cu cheltuieli de judecată.
Prin notele de ședință, depuse la data de 27.01.2014, reclamanta a precizat că înțelege să renunțe la cererile referitoare la acordarea alocației de stat (obligarea pârâtei AJPIS D. la soluționarea cererii privind alocația de stat și plata retroactivă a acestor drepturi, precum și obligarea acesteia la soluționarea dosarului privind alocația de stat pentru minorul F. V. M.), motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art.436 NCPC, instanța va lua act de manifestarea de voință a reclamantei în acest sens.
La aceeași dată, reclamanta a precizat cadrul procesual arătând că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâți, AJPIS D. și P. municipiului C. prin Primar, solicitând introducerea în cauză a Primarului municipiului.
În raport de obiectul cererilor supuse soluționării, deliberând cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. municipiului, prin Primar, instanța o apreciază întemeiată;
Astfel, cererea pentru acordarea indemnizației de creștere a copilului a fost adresată pârâtei AJPIS D.; soluționarea cererii s-a făcut prin emiterea deciziei nr._/15.03.2013, de către pârâta AJPIS D.; contestația administrativă depusă a fost adresată tot pârâtei AJPIS D., iar reclamanta a solicitat obligarea acestei pârâte la soluționarea contestației formulate; anularea parțială a acestei decizii și emiterea unei noi decizii care să acorde indemnizația pentru creșterea copilului de la data nașterii copilului și cu luarea în considerare a tuturor veniturilor declarate.
Prin urmare, legitimarea procesuală este justificată doar pentru pârâta AJPIS D. care a emis actul contestat și a cărei obligare la emiterea unui alt act se solicită;
De altfel, reclamanta nu formulează nici în cererea introductivă și nici în precizare vreo pretenție concretă împotriva pârâtei Primăraia C., prin Primar.
Față de acestea, excepția urmează să fie admisă și respinsă acțiunea formulată împotriva acestei pârâte, constatând lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
Pe fondul cererii formulate împotriva pârâtei AJPIS D., instanța constată că prin decizia nr._/15.03.2013, pârâta a stabilit îndreptățirea reclamantei la plata indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 1 an în cuantum de 2781 lei, începând cu 23.01.2013.
Această decizia a fost contestată de reclamantă, în procedura administrativă, atât sub aspectul datei de la care s-a acordat cât și sub aspectul cuantumului; a solicitat reclamanta acordarea indemnizației de la data nașterii minorului, respectiv 12.12.2012 precum și calcularea acesteia în raport de toate veniturile declarate, respectiv să fie avută în vedere atât indemnizația de 600 lei, încasată pentru primul copil până la data de 31.08.2012 precum și indemnzația pentru creșterea primului copil, încasată de la Baroul D..
Cu adresele nr._/21.06.2013 și nr._/17.10.2013 pârâta a comunicat reclamantei indemnizația nu poate fi acordată în modul solicitat de reclamantă; i s-a comunicat că, pentru a beneficia de indemnizație de la data nașterii copilului trebuie să facă dovada faptului că nu este asigurată, prin prezentarea unei adeverințe în acest sens de la CAS D.; pentru a fi luată în calcul indemnizația primită de la Casa de Asigurări a Avocaților, i s-a solicitat să facă dovada categoriei acestui venit, respectiv dacă este impozabil sau neimpozabil. În final se comunică reclamantei că soluționarea favorabilă a contestației depuse depinde de depunerea actelor solicitate.
Prin adresa nr._/17.11.2013, pârâta a menționat că menține punctul de vedere exprimat prin adresele anterioare.
Așadar, din corespondența purtată între părți, reiese foarte clar punctul de vedere al pârâtei, în sensul că soluționarea contestației nu este favorabilă reclamantei.
Chiar dacă pârâta nu a emis o decizie în soluționarea contestației depuse, nu se poate susține că nu a răspuns contestației, soluția de respingere a contestației fiind foarte clară în condițiile în care reclamanta nu a depus actele solicitate.
În concluzie, capătul de cerere referitoare la obligarea pârâtei AJPIS D. la soluționarea contestației formulate împotriva deciziei nr._/15.03.2013, va fi respins ca lipsit de obiect, atâta vreme cât, din corespondența purtată, reiese că pârâta a respins solicitarea reclamatei.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei contestate, instanța reține că dispozițiile legale avute în vedere la emiterea actului sunt cuprinse în OUG 111/2010 și HG 52/2011.
Astfel, data de la care se acordă indemnizația este stabilită de dispozițiile art.15 din OUG 111/2010, potrivit cu care:
"(1)Drepturile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență reprezentând indemnizații și stimulent de inserție se stabilesc după cum urmează:
a)începând cu ziua următoare celei în care încetează, conform legii, concediul de maternitate, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată;
b)începând cu data nașterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate și a indemnizației aferente;
c)începând cu data adopției, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredințării, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat ori, după caz, s-au instituit măsurile de protecție a copilului;
d)de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situații, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste termenele prevăzute la lit. a)–c)".
Pârâta a apreciat că, față de calitatea reclamantei de avocat, deci de persoană care realizează venituri, reclamanta nu poate fi exclusă din categoria persoanelor asigurate, mai ales că dispozițiile legii 95/2006 obligă persoanele fizice care realizează venituri din activități independente să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond.
Prin urmare, a solicitat reclamantei să facă dovada calității de persoană neasigurată.
Reclamanta nu s-a conformat, în sensul că nu a făcut această dovadă, astfel că aplicarea de către pârâtă a dispozițiilor art.15 alin.1 lit a apare ca justificată, fiind stabilită acordarea indemnizației de la data la care ar fi încetat concediul de maternitate, știut fiind că din cele 126 de zile de concediu de maternitate, numai primele 42 de zile de după naștere sunt obligatorii.
Reclamanta susține că nu-i sunt aplicabile prevederile art.15 alin.1 lit a, întrucât nu a solicitat și nu a beneficiat de concediul de maternitate.
Apărarea nu este relevantă întrucât ceea ce contează este îndreptățirea acesteia la concediul de maternitate care, așa cum s-a arătat, este obligatoriu pentru persoanele asigurate pe o perioadă de 42 de zile.
A mai arătat reclamanta că nu are calitatea de persoană asigurată.
În acest sens, instanța a efectuat adresă către CAS D. care, cu adresa nr. 4061/17.02.2014 a comunicat că reclamanta figurează ca persoană neasigurată din aprilie 2012.
Față de aceste relații, într-adevăr reclamantei nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.15 alin.1 lit a, fiindu-i aplicabile cele ale art.15 alin.1 lit b potrivit cu care indemnizația se acordă începând cu data nașterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condițiile, conform legii, pentru acordarea concediului de maternitate și a indemnizației aferente;
Așadar, solicitarea reclamantei, de a i se acorda indemnizația de la data nașterii copilului, potrivit art.15 alin.1 lit b, este întemeiată, atâta vreme cât probele administrate dovedesc că reclamata nu are calitatea de persoană asigurată care să poată deci beneficia de concediul de maternitate.
În ceea ce privește cuantumul acestei indemnizații, relevante sunt dispozițiile art.2 și 3 din OUG 111/2010:
Art. 2 "(1)Începând cu data de 1 ianuarie 2011, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii, venituri din activități independente, venituri din activități agricole supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, pot beneficia opțional de următoarele drepturi:
a)concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an, precum și de o indemnizație lunară;
b)concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și de o indemnizație lunară.
(2)Indemnizația lunară prevăzută la alin. (1) lit. a) se stabilește în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni și nu poate fi mai mică de 600 lei și nici mai mare de 3.400 lei".
Alineatul 5 al aceluiași articol enumeră situațiile în care sunt luate în considerare și alte venituri, în afara celor din salarii, activități independente, activități agricole supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Art.3: "(1)Veniturile din salarii, din activități independente și din activități agricole prevăzute la art. 2 alin. (1) sunt cele definite la art. 46, art. 55 alin. (1) și (2) și art. 71 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, și reprezintă valoarea obținută după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului impozabil stabilit conform legii, corespunzător fiecărei categorii de venit.
(2)Veniturile care se iau în considerare pentru stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului reprezintă, după caz:
a)suma încasată de persoana îndreptățită, rezultată după aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul al impozitului determinate ca diferență între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii aferente unei luni și a deducerii personale acordate pentru luna respectivă și contribuțiile la fondurile de pensii facultative, precum și cotizația sindicală plătită în luna respectivă pentru veniturile din salarii, la locul unde se află funcția de bază;
b)suma încasată de persoana îndreptățită, rezultată după aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul al impozitului determinate ca diferență între venitul brut și contribuțiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora, pentru veniturile obținute în celelalte cazuri;
c)suma încasată de persoana îndreptățită, calculată potrivit legii de către plătitorul acesteia, pentru perioadele prevăzute la art. 2 alin. (5) și (6);
d)suma încasată de persoana îndreptățită care realizează venituri supuse impozitului pe venit, dar care, potrivit legii, sunt scutite de plata acestuia sau sunt considerate neimpozabile;
e)suma rezultată după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activități independente determinat în condițiile legii;
f)suma rezultată după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activități agricole determinat în condițiile legii.
(3)Pentru persoanele care realizează venituri din salarii, solde/salarii din funcție, venitul brut reprezintă salariul de bază, indemnizații, sporuri, prime, orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor acordate de angajator potrivit legii.
(4)În cazul în care o persoană realizează concomitent venituri supuse impozitului din mai multe surse, se vor lua în calcul toate veniturile lunare încasate de aceasta.
(5)În situația prevăzută la art. 2 alin. (6), dacă persoana realizează concomitent venituri supuse impozitului atât în țară, cât și în statele care aplică Regulamentul, se iau în calcul doar veniturile realizate în țară".
În raport de aceste dispoziții, pârâta a avut în vedere, la calculul indemnizației, veniturile obținute de reclamantă din activități independente, respective suma de_ lei, declarată de reclamantă la AFP C., și suma de 600 lei, încasată de reclamantă cu titlu de indemnizație de creștere a primului copil, indemnizație încasată în perioada 1.01._12.
Potrivit dispozițiilor legale, veniturile avute în vedere au fost de_,48 lei (după aplicarea cotei de 16% la suma de_ lei)+4800 lei (indemnizația de 600 lei încasată pe cele 8 luni, în perioada ianuarie-august 2012), adică suma de_,48 lei.
Rezultă că media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni este de 3271,54 lei; aplicând cota de 85% rezultă o indemnizație în cuantum de 2780,78 lei, adică exact suma stabilită prin decizia contestată.
Reclamanta a susținut că, la calculul indemnizației, trebuia avută în vedere și suma de 1675 lei/lună pe care a încasat-o de la Casa de Asigurări a Avocaților, cu titlu de indemnizație de creștere a primului copil, sumă care, în opinia reclamantei, trebuie asimilată venitului profesional neimpozabil.
Susținerea este nefondată.
În primul rând, se impune a menționa că această sumă nu se încadrează, așa cum recunoaște și reclamanta, în categoria veniturilor impozabile.
Apoi, conform art.2 din OUG 111/2010, pe lângă veniturile impozabile, mai sunt avute în vedere, la calculul indemnizației, și veniturile obținute de persoanele aflate în situațiile enumerate la art.2 alin.5 lit a-v, categorii în care nu se încadrează indemnizația de creștere a primului copil, încasată de la CAA D..
Reclamanta susține că această indemnizație trebuie asimilată venitului profesional neimpozabil.
Însă, art.4 din HG 52/2011 dispune: "(1) Concediul și indemnizațiile lunare pentru creșterea copilului, prevăzute de ordonanța de urgență, se acordă persoanelor îndreptățite, dacă acestea au realizat venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal, timp de 12 luni în ultimul an anterior datei nașterii copilului sau, după caz, anterior datei la care s-a realizat încredințarea în vederea adopției, s-a încuviințat adopția ori s-a instituit plasamentul sau tutela.
(2) De drepturile prevăzute la alin. (1) beneficiază și persoanele care au realizat în perioada de referință avută în vedere venituri supuse impozitului pe venit, dar care, potrivit legii, sunt scutite de plata acestora".
Or, reclamanta nu a indicat dispoziția legală potrivit căreia această indemnizație reprezintă venit supus impozitului, dar scutit de plata acestuia.
Adeverința depusă, referitoare la încasarea acestei indemnizații, nu este suficientă, întrucât nu menționează categoria de venit, impozabil sau neimpozabil, a acestei indemnizații, și nici nu face posibilă încadrarea acestui venit în categoria celor enumerate de art.2 din OUG 111/2010.
De altfel, Statutul Casei de Asigurări a Avocaților definește această sumă ca ajutor pentru creșterea copilului în cuantum lunar fix, și nu venit.
În raport de argumentele expuse, instanța urmează să ia act de renunțarea reclamantei la judecarea cererilor având ca obiect acordarea alocației de stat;
Va fi respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta P. C., prin Primar, constatând lipsa calității procesuale pasive.
Va fi admisă în parte cererea reclamantei, având ca obiect anularea parțială a deciziei nr._/15.03.2013, emisă de AJPIS D. în sensul că va fi anulată decizia nr._/15.03.2013, doar în ceea ce privește data stabilită pentru acordarea indemnizației, fiind obligată pârâta să acorde indemnizația pentru creșterea copilului până la vârsta de 1 an în cuantum de 2781 lei/lunar, de la data nașterii copilului, respectiv 12.12.2012 cu consecința achitării diferențelor neacordate pentru perioada 12.12.2012 – 23.02.2013.
În aplicarea dispozițiilor art.453 NCPC, va fi respinsă cererea reclamantei, de acordare a cheltuielilor de judecată, constatând că nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea reclamantei F. I. la judecarea cererilor având ca obiect acordarea alocației de stat.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta F. I., domiciliată în C., ..1, jud. D., în contradictoriu cu pârâta P. C., prin Primar, cu sediul în C., ., nr.7, jud. D., constatând lipsa calității procesuale pasive.
Admite în parte cererea reclamantei F. I., având ca obiect anularea parțială a deciziei nr._/15.03.2013, emisă de AJPIS D., cu sediul în C., ., jud. D..
Anulează decizia nr._/15.03.2013, doar în ceea ce privește data stabilită pentru acordarea indemnizației, și obligă pârâta să acorde indemnizația pentru creșterea copilului până la vârsta de 1 an în cuantum de 2781 lei, de la data nașterii copilului, respectiv 12.12.2012 și să achite diferențele neacordate pentru perioada 12.12.2012 – 23.02.2013.
Respinge cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2014.
Președinte, C. E. I. | ||
Grefier, M. M. |
Red. 6 ex./ Februarie 2014
C.I./M.M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2533/2014. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 2980/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
