Pretentii. Decizia nr. 446/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-01-2014 în dosarul nr. 13986/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 446/2014
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul V. N. și pe pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și Administrația Fondului Pentru Mediu București, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin avocat V. Z., lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța pune în discuție competența în ce privește soluționarea cauzei.
Apărătorul reclamantului apreciază că instanța este competentă general, material și teritorial.
În baza art. 131 N. C.pr.civ. instanța constată că este competentă general, material și teritorial, în raport de art. 10 din Legea 554/2004.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de ridicat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pe fond:
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
La data de 02.09.2013, reclamantul V. N. a chemat în judecată pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să-i plătească suma de 9247 lei reprezentând taxa primă înmatriculare, la care se va adăuga dobânda de la data achitării taxei până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii în fapt, arată că, în cursul anului 2008 a dobândit prin cumpărare un autoturism, înmatriculat anterior într-un stat UE, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de 9247 lei.
Menționează faptul ca a efectuat procedura prealabilă prevăzuta de Legea 554/2004, in sensul că s-a adresat cu cerere la A.F.P. C. pentru restituirea taxei, însă aceasta a răspuns că nu este de acord cu restituirea sumei solicitate, adresa de răspuns fiind un refuz nejustificat la soluționarea cererii.
Consideră că este îndreptățit la restituirea taxei de primă înmatriculare în temeiul art. 21 și 117 C.pr.fiscală, ca o taxă instituită în mod eronat de către autoritățile române în contradicție cu Tratatul de aderare la care România are calitatea de parte semnatară.
În drept a invocat dispozițiile art. 148 din Constituția României, art. 110 TFUE.
La solicitarea reclamantului, a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză instanța reține că, potrivit contractului încheiat la data de 24.08.2007 (fila 12 din dosar), reclamantul a achiziționat un camion utilizat marca MERCEDES BENZ cu nr. de identificare WDB9026621R454021, autoturism ce fusese anterior înmatriculat în Germania, așa cum rezultă din înscrisurile anexate la filele 8 – 17 din dosar.
După introducerea autovehiculului în țară, în vederea înmatriculării acestuia și în aplicarea prevederile art. 2141 Cod fiscal, în vigoare la data la care s-a realizat înmatricularea autovehiculului, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 9247 lei, așa cum rezultă din chitanța fiscală . 4B nr._ în data de 05.05.2008, aflată la dosar la fila 8.
Cartea de identitate și certificatul de înmatriculare ale autovehiculului marca MERCEDES BENZ cu nr. de identificare WDB9026621R454021 eliberate de autoritățile române, atestă faptul că respectivul autoturism a fost înmatriculat în România, fiindu-i atribuit nr. de înmatriculare_, în timp ce chitanța . nr._/05.05.2008 certifică faptul că la înmatriculare reclamantul a achitat taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art. 2141 Cod fiscal în cuantum de 9247 lei.
Ulterior, prin cererea înregistrată la data de 11.10.2013, reclamantul a solicitat A.F.P. B. să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
Într-adevăr, taxa percepută de autoritatea fiscală era reglementată în cuprinsul art. 2141 și următoarele Cod fiscal, act normativ modificat prin Legea 343/2006, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, după data aderării României la Tratatul Uniunii Europene, în vigoare la data la care s-a realizat înmatricularea autovehiculului.
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 110 (fost 90) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Tribunalul apreciază că prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art. 2141 Cod fiscal, România, ca stat membru al Uniunii Europene, a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
În acest sens, se impune observația că în cazul autoturismelor second hand, care sunt înmatriculate în România, nu se percepe, în cazul vânzării pe piața națională, o taxă de primă înmatriculare pe numele noului cumpărător.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, situație care se constituie în mod evident ca o încălcare a prevederilor art. 90 din Tratat, circumscriindu-se tocmai interdicțiilor impuse prin textul menționat.
În speța de față, suntem în situația unei discriminări indirecte, prin măsuri fiscale noi, față de cele existente până la data aderării, impuse produselor de origine străină, fără a se face distincție între proveniența acestora din spațiul Comunității europene și o altă piață care nu are legătură cu comunitatea.
Instanța apreciază că în speță se pune în discuție interdicția constând în impunere internă indirectă, printr-o măsură fiscală, deoarece, așa cum s-a mai arătat în precedent, pentru autoturismele second hand aflate pe piața românească, nu se percepe taxă de primă înmatriculare, în cazul schimbării proprietarului.
Tribunalul constată că în baza art. 148 din Constituția României prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea actelor de aderare.
În același timp, autoritatea judecătorească este investită de legiuitorul constituant prin aliniatul 4 al art. 148 din Constituția României să garanteze aducerea la îndeplinire la obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
În continuarea raționamentului rezultat din Constituția României, Tribunalul va da eficiență prevederilor art. 110 din Tratatul Uniunii Europene, care are caracter obligatoriu între statele membre și va înlătura prevederile art. 2141 Cod fiscal, deoarece acest ultim text încalcă dispozițiile actului de aderare.
Susținerea pârâtei potrivit căreia legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte, este lipsită de relevanță în speța de față.. Este adevărat ca statele membre au libertatea de a alege formele și mijloacele pentru a se ajunge la un anume rezultat, adică au libertatea de a reglementa procedurile juridice, dar niciodată rezultatul nu poate să fie contrar Tratatului.
Or, legislația națională, respectiv art. 2141 Cod fiscal, nu reprezinta o formă și un mijloc pentru a se ajunge la un rezultat în sensul aplicării tratatului, ci o normă care înfrânge prevederile tratatului.
În ceea ce privește invocarea de către pârâtă a prevederilor art. 13 din Codul de procedură fiscală, în sensul că interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege, Tribunalul precizează că textul se referă la situația când nu se pune în discuție conformitatea legii cu Tratatul de aderare sau mai precis încălcarea de către lege a Tratatului de aderare.
Așa cum s-a precizat mai sus, în situația instituirii taxei de primă înmatriculare, legiuitorul român s-a aflat în situația de a emite o normă legală, care este contrară Tratatului de aderare, motiv pentru care autoritatea judecătorească procedează, pe baza atribuțiilor constituționale pe care le are, la acordarea priorității reglementării din Tratat.
Împrejurarea că taxa ar fi având o componentă de mediu pentru a se evita importul în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare este nereala, deoarece textul art. 2141 Cod fiscal nu conturează în nici un fel taxa respectivă ca fiind o taxă de mediu.
Chiar denumirea respectivei taxe conduce la ideea încălcării Tratatului, pentru că, dacă ar fi avut caracter de taxă de mediu, această taxă s-ar fi aplicat unitar tuturor vehiculelor, indiferent de țara de origine din care s-a efectuat vânzarea.
Instanța apreciază că regimul fiscal este discriminator între produsul second hand aflat pe piața românească și produsul second hand provenind dintr-o piață a Uniunii Europene și tocmai aceasta constituie încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Nu poate fi împărtășită nici opinia potrivit căreia discriminarea ar fi înlăturata prin faptul ca taxa de prima înmatriculare pentru mașinile second hand achiziționate din tara s-ar regăsi în prețul de cumpărare. In continuarea aceluiași raționament si taxa de prima înmatriculare pentru mașinile second hand achiziționate din afara țării, din spațiul european, ar trebui sa se regăsească în aceiași măsura în prețul de cumpărare, nefiind prin urmare necesara impunerea unei taxe suplimentare, împovărătoare .
În privința dobânzii, se reține că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 Cod procedură fiscală. Textul menționat prevede că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2, sau la art. 70 după caz.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 Cod procedură fiscală.
Cu privire la dobânda legală aplicabilă, trebuie precizat că taxele cu efect echivalent taxelor vamale de import este necesar să fie restituite în întregime și în funcție de momentul în care sunt ilicite, deci din momentul perceperii ilegale a taxei contrare dreptului Uniunii Europene.
Prin urmare, potrivit principiului accesorium sequitur principalem, dobânda trebuie să se acorde tot de la momentul în care taxa a fost ilicită.
În același sens Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit în hotărârea din data de 18.04.2013, cauza C-565/2011- I., că prevederile legislației din România "care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei", nu respectă principiul efectivității despăgubirii adecvate pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxai (paragrafele 26-27), iar pierderea suferită de cel ce a plătit taxa percepută ilegal "depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia" (par. 27).
Ca atare, în baza prevederilor legale anterior menționate, reclamantul este îndrituit de a pretinde și dobânzi la sumele achitate și care urmează a-i fi restituite, nivelul dobânzii urmând a fi stabilit în conformitate cu disp. art. 124 C.pr.fiscală, de la data achitării taxei până la data plății efective.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 117 cod procedură fiscală, instanța constată că acțiunea formulată de către reclamant este întemeiată, urmând a fi admisă și vor fi obligate pârâtele la plata sumei de 9247 lei către reclamant, reprezentând taxă specială primă înmatriculare, precum și dobânda fiscală, calculată de la data achitării taxei ilegale până la data plății/restituirii, efective a acestei taxe, instanța urmând a înlătura prevederile din legislația română conform cărora dobânda se calculează începând cu a 45-a zi de la data formulării cererii de restituire a taxei plătită ilegal.
Văzând și dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod de pr. civilă, instanța va obliga pârâtele la plata în solidar către reclamant a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul V. N., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., la plata către reclamant a sumei de 9247 lei reprezentând taxa specială primă înmatriculare, sumă la care se va adăuga dobânda de la data achitării taxei până la data plății efective.
Obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 31 Ianuarie 2014.
Președinte, J. S. | ||
Grefier, C. A. |
Red.J.S.
Tehn.C.A.
Februarie 2014
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 05/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2680/2014. Tribunalul... → |
|---|
