Pretentii. Sentința nr. 1550/2014. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 1550/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 16535/63/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 1550/2014

Ședința publică de la 25 Aprilie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. L. G.

Grefier A. F.

Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta M. E., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. ,Direcția Generală a Finanțelor Publice C. și Administrația F. Pentru Mediu, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității cererii formulate invocată de AFM.

Instanța va admite în parte excepția, în sensul că acțiunea este inadmisibilă pentru capătul de cerere privind anularea deciziei, întrucât aceasta nu are caracterul unui act administrativ, fiind doar o modalitate prin care a fost efectuată o operațiune aritmetică,de calcul..

Instanța pune in discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.R.F.P care va fi admisă având în vedere că nu are calitate procesuală pasivă în situația în care partea care a încasat sumele este AJFP D. și între această parte și reclamanta s-a creat un raport juridic fiscal.

Va reține cauza spre soluționare, pe fond, pe capetele de cerere având ca obiect pretenții și plata cheltuielilor de judecată.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:

La data de 10.12.2013, reclamanta M. E. a chemat în judecată pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. și Administrația F. pentru Mediu solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, înregistrată sub nr._ din 05.11.2013, anularea deciziei privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule înregistrată sub nr._ din 05.11.2013 să fie obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 3885 lei ce a fost achitată cu titlu de taxă reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, conform chitanței . nr._ din data de 06.11.2013, actualizată cu dobânda fiscală legală aferentă de la data plății (06.11.2013) și până la momentul achitării efective precum și obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare a arătat că a achiziționat un autoturism marca TOYOTA XAISXAIO(K) RAV4 an fabricație 1998, nr. de identificare JT171SC_, . auto J985501, autoturism ce a fost înmatriculat în Germania, iar pentru a-1 putea înmatricula în România, a fost obligată să plătească taxa reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, la prima înmatriculare, în cuantum de 3885 lei, conform chitanței . nr._ _din data de 06.11.2013 î n contul Trezoreriei Municipiului C..

Menționează că a făcut cerere către AFP C. pentru a anula decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule si a i se restitui suma ce a fost plătită cu titlu de taxă reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, însă pârâta nu a soluționat favorabil cererea sa.

Astfel, plata acestei taxe, numită taxă reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule pentru autovehicule, reprezintă o obligație derivată din prevederile OUG 9/2013, care contravine art. 110 (fost art. 90) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, ce interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului..

Prin Legea nr. 343/2006 au fost introduse in Capitolul 21 din Codul fiscal, art. 2141 - 2143 ce au instituit "Taxe speciale pentru autoturisme si autovehicule", cunoscute ca taxe speciale de prima înmatriculare pentru faptul ca erau percepute cu ocazia primei înmatriculări in România.

Potrivit acestei reglementari, taxa de prima înmatriculare era impusa tuturor autovehiculelor, la prima înmatriculare, indiferent de vechime si proveniența, dar nu era impusa autovehiculelor deja înmatriculate in România. Potrivit expunerii de motive, taxa a fost instituita pentru protejarea mediului înconjurător si pentru a preveni importurile de autoturisme second-hand din Uniunea Europeana.

La 21.03.2007 Comisia Europeana a emis comunicatul de presa IP/07/372 prin care a informat ca modalitatea de impozitare a autovehiculelor in Malta si România încalcă dreptul comunitar si a trimis notificări oficiale celor doua state in vederea modificării legislative, urmând ca in caz de neconformare sa declanșeze „procedura infringement", procedura pentru constatarea neîndeplinirii de către un stat a obligațiilor ce decurg din tratatele comunitare.

Sub presiunea Comisiei si a procedurii de infringement declanșate, Guvernul a adoptat un nou act normativ, respectiv - Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008, intrata in vigoare la 01.07.2008.

Potrivit art. 1 din Ordonanța, se instituie taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in scopul finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Noua taxa se datorează cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, fără distincție daca este produs in tara sau străinătate, daca este nou sau vechi

Prin modificările aduse acestui act normativ de Ordonanțele de Urgenta ale Guvernului nr. 208/2008, 218/2008 si 7/2009 se introduc, începând cu data de 15.12.2008, elemente de discriminare in sensul ca anumite categorii de autovehicule sunt exceptate in perioada 15.12._09 de la plata taxei pe poluare, se măresc taxele de poluare pe criteriul datei înmatriculării, iar scutirea operează si ea pe acest criteriu..

In conformitate cu jurisprudența constanta a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiata a unor produse similare, cu condiția ca aceasta sa se bazeze pe criterii obiective si sa nu aibă ca efect protejarea producției naționale. In opinia comisiei, nu este o cerința pe deplin obiectiva, deoarece nu tine seama de calitatea intrinseca a mașinilor.

În anumite cazuri aceasta ar putea duce la discriminarea mașinilor de ocazie provenite din alte

state.

Ulterior pentru a putea percepe o taxă autoturismelor înmatriculate din alte state membre U.E a fost introdusă prevederile OUG 9/2013 taxa reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule care este de asemenea discriminatorie, bazându-se pe aceleași principii ca și taxele anterioare, astfel creându-se avantaje pe piața auto anumitor categorii de autoturisme

Astfel, restituirea taxei percepute in temeiul Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 9/2013, ca de altfel in temeiul oricărei legislații naționale, se justifica, in primul rând, pe o cauza generala . legislației naționale cu cea comunitara, mai exact pe încălcarea normei comunitare.

Așa cum a statuat CEJ, compatibilitatea taxării autovehiculelor se analizează prin prisma dispozițiilor art. 110 (fost 90) din Tratatul Comunității Europene care limitează libertatea statelor membre, in materie fiscala, interzicând taxe discriminatorii si protecționiste, adică acele taxe care discriminează produsele importate de cele provenind de pe piața interna sau protejează anumite produse împotriva produselor concurente.

Cum dispozițiile comunitare au efect direct pe verticala, potrivit Constituției României, jurisprudenței Curții Europene de Justiție, precum si prevederilor Legii nr. 157/2005, conținând interdicții necondiționate, remediul încălcării acestora este restituirea taxei impuse.

Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuata si prin hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel).

Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integranta a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate sa îl aplice.

Curtea a reținut ca "o instanța naționala ce este chemata, în limitele competentei sale, sa aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, daca este necesar chiar refuzând sa aplice legislația naționala, inclusiv cea adoptata ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau sa aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativa sau de către Curtea Constituționala".

In consecința, judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competenta, atunci când da efect direct dispozițiilor art. 110 din Tratat sa aplice procedurile naționale in așa fel încât drepturile prevăzute in Tratat sa fie deplin si efectiv protejate.

In acest sens, CJE a statuat, in cauza T., ca "articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație. în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională. "

Mai mult, CEJ a declarat cu mult timp înainte, în materia taxei autovehiculelor second-hand, in cauza C-47/1988 Comisia/Danemarca, si anume in ce măsura modul de calcul al taxei introdusa prin Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 asigura neutralitatea, egalitatea taxei impuse unui autovehicul second-hand, ce urmează a fi înmatriculat pentru prima data in România, cu taxa reziduala a unui autovehicul similar (ca grad de depreciere si motorizare) deja înmatriculat in România.

Astfel, si de aici rezulta caracterul discriminatoriu si drept consecința, incompatibilitatea acestor dispoziții naționale cu cele ale art. 110 (fost 90) din Tratatul Comunității Europene.

F. de aceste aspecte, solicită admită acțiunea astfel cum a fost formulată.

În drept ivocă disp. art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, art. 148, alin 2 si 4 din Constituția României, art. 21 alin. 4 si art. 117 din Codul de procedura fiscala, precum si jurisprudența CEJ - C- 47/1988 - Comisia/Danemarca, C - 345/1993 Americo Tadeu, Joao Nunes/Fazenda Público si Ministerio Público, C- 393/1998 A. Gomes Valente/Fazenda Público, C- 290/2005 si C333/2005 Akos Nasadi si liona N./Vam-es Pezügyorseq Alfoldi, Regionalis Parancsnoksága, cauza T., C-402/09.

Pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C. în numele și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată formulata de M. E. având în vedere următoarea motivație:

Prin OUG nr. 9/2013 privind taxa privind timbrul de mediu pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 15.03.2013 la art. 4 se prevede:

"Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:

a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile ari 7;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule."

Prin urmare, timbrul de mediu se aplică tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul roman, indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un stat membru al UE sau în statul român, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.

În consecință, susținerile din cererea de chemare în judecată referitoare la discriminare nu mai pot fi primite.

Din aceste considerente, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În drept, își întemeiază prezenta pe dispozițiile 205 din Noul Cod procedură civilă.

În temeiul art. 411 alin. I teza a 2-a din Noul Codul de procedură civilă, solicită judecarea cauzei în lipsă. Pârâta Administrația F. Pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulata de M. E. ca inadmisibilă,iar în ceea ce privește fondul cauzei ca neântemeiată,deoarece prin noul act normativ s-au înlăturat discriminările invocate de reclamantă.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că reclamanta M. E., a achiziționat un autovehicul marca TOYOTA RAV4având nr. de identificare JT171SC_,, care fusese înmatriculat anterior în Germania, iar pentru înmatricularea autoturismului în România a fost obligată să plătească timbru de mediu prevăzută de OUG nr. 9/2013, în cuantum de 3885 de lei, așa cum reiese din chitanța . 10 nr._ din 06.11.2013.

Ulterior, prin cererea adresată AJFP, reclamanta M. E., a solicitat să i se restituie contravaloarea acestei taxe, însă pârâta a respins respectiva cerere.

În drept, acțiunea formulată de către reclamanta M. E. nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.

Astfel, Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat Tratatul pentru aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, republicată, în conformitate cu care prevederile Tratatelor Constitutive ale UE și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

În conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (ex-articolul 90 din TCE) "Nici-un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.

La 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul Român și, răspunzând întrebării adresate de Tribunalul Sibiu, s-a pronunțat astfel: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Acea soluție a fost menținută de instanța europeană în răspunsul la întrebarea preliminară adresată de Tribunalul Gorj în cauza C-263/10 N. c. Statul Român.

C.J.U.E a reținut la punctul 54, răspunsul dat în hotărârea I. T. c. Statul Român că în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie, rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent .

Cu alte cuvinte, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și, prin aceasta, descurajarea importului de autovehicule de ocazie similare.

Instanța reține că OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, fiind înlăturată discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative.

Prin această lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul „poluatorul plătește”, fiind taxate primordial emisiile generate de mașină. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii și tipul de tehnologie folosit (EURO 1,2,3,4,5) și reprezintă o taxă de mediu care se calculează în principal în funcție de emisia de CO2 (luată în calcul în întregime pentru timbru, față de reglementările anterioare), înscrisă în cartea de identitate a autovehiculului sau în documentele de omologare.

De asemenea, instanța reține că OUG nr. 9/2013 a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului .

Astfel, art. 4 din OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule prevede: „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:

a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule".

Prin urmare, este neîntemeiată susținerea reclamantului potrivit căreia prin efectul OUG nr. 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plății timbrului de mediu, în timp ce în ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un stat membru al Uniunii Europene această sarcină fiscală se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, timbrul de mediu fiind aplicat indiferent de proveniența autovehiculului.

Pentru motivele arătate, instanța apreciază că OUG nr. 9/2013 nu conține reglementări discriminatorii, astfel în mod corect pârâta a condiționat înmatricularea autovehiculului reclamantului de plata de timbrului de mediu conform art. 4 alin. 1 lit. a din actul normativ precitat.

Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor înmatriculate în statul român – indiferent dacă anterior, respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român – instituirea acesteia nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.

Or, în speță, taxa a fost achitată la 06.11.2013 ,astfel încât nu se mai poate susține că actul normativ anterior menționat instituia o discriminare între proprietarii unor autovehicule înmatriculate anterior într-un stat membru al U.E. și proprietarii unor vehicule similare înmatriculate deja în statul român, în cazul în care solicitau a fi reînmatriculate în România.

Timbrul de mediu reglementat ar fi contrar reglementărilor comunitare doar în măsura în care ar fi destinat să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE - favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România - influențând astfel alegerea cumpărătorilor însă, după data intrării în vigoare a art. 4 din OUG nr. 9/2013 – 15.03.2013 - nu mai suntem într-o astfel de ipoteză.

Pentru considerentele expuse anterior, acțiunea formulată de reclamanta M. E. apare ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepției inadmisibiltății capătului de cerere având ca obiect anulare decizie calcul taxă timbru de mediu și a deciziei de soluționare a contestației.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Dir.Gen.Reg. a Finanțelor Publice C..

Respinge acțiunea formulată de reclamanta M. E. cu domiciliul în Bratovoiești, . cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat M. D. C. cu sediul în C., .. A 61, ., jud. D. ,în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., .. 2, jud. D., și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect anulare decizie de calcul și pretenții-restituire taxă timbru de mediu.

Respinge acțiunea față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, jud. D.,ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare,cerere ce se va depune la Tribunalul D..

Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2014.

Președinte,

D. L. G.

Grefier,

A. F.

Red. 6 ex/06.05.2014

DLG/AF

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Sentința nr. 1550/2014. Tribunalul DOLJ