Pretentii. Sentința nr. 1992/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1992/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 2253/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 1992/2014
Ședința publică de la 03 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul P. C., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. C. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că a fost atașat dosarul nr._/63/2011.
Apărătorul reclamantului menționează că nu mai are alte cereri și nici nu solicită administrarea altor probe în dovedirea acțiunii, cu excepția înscrisurilor aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară cercetarea procesului încheiată, și acordă cuvântul atât asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului – invocată prin întâmpinare -, cât și asupra fondului.
Avocat D. C., pentru reclamant, solicită respingerea excepției. Precizează că a fost întrerupt cursul prescripției, prin introducerea acțiunii inițiale – prin care s-a cerut restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare. Referitor la fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată - în sensul obligării pârâților la plata dobânzii fiscale la suma achitată de partea pe care o reprezintă cu titlu de taxă de primă înmatriculare, începând cu momentul achitării taxei (26.08.2008) și până la trecerea unui interval de 45 de zile de data punerii în întârziere (24.06.2011) -, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și onorariul apărătorului ales – sens în care depune chitanța de plată a respectivului onorariu. Depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._, în data de 17.02.2014 reclamantul P. C. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i plătească dobânda legală în materie fiscală la suma achitată cu titlu de taxă de poluare, începând cu momentul achitării taxei (27.09.2007) și până la trecerea unui interval de 45 de zile de data punerii în întârziere (15.06.2012), precum și să-i achite cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat faptul că a achiziționat un autoturism marca Mitsubishi, având nr. de identificare JMBMNV64WZJ000681 – înmatriculat pentru prima oară într-un stat membru al Uniunii Europene – iar, in vederea înmatriculării acestuia in România, a fost constrâns să plătească taxa de poluare reglementată de prevederile O.U.G. 50/2008 – fapt atestat de chitanța ., nr._/26.08.2008.
Reclamantul a menționat că a formulat acțiune în justiție și, prin Sentința nr. 2103/2011 – pronunțată în dosarul nr._/63/2011 -, Tribunalul D. le-a obligat pe pârâte să-i restituie suma achitată cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data punerii în întârziere și până la momentul plății efective – în conformitate cu prevederile art. 124 C.pr.fiscală.
Reclamantul a precizat faptul că, în data de 18.04.2013, Curtea Europeană de Justiție, prin hotărârea pronunțată în cauza C–565/11 (M. I.), a decis că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a respectivei taxe.
Prin urmare, reclamantul se consideră îndreptățit a primi dobândă la suma achitată cu titlu de taxa de primă înmatriculare începând cu data achitării taxei și nu de la momentul punerii în întârziere – așa cum statuează art. 124 C.pr.fiscală.
Având în vedere principiul priorității dreptului comunitar – consacrat de constituția României -, instanța va trebui să înlăture de la aplicare prevederile art. 70, 120 și 124 C.pr.fiscală, în ceea ce privește termenul de la care se calculează dobânda fiscală.
De asemenea, reclamantul a invocat faptul că, în data de 06.02.2014, a solicitat A.J.F.P. D. să-i fie achitată dobânda la suma plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, fără a preciza ce răspuns a primit la respectiva cerere.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 25 și 90 (110) din Tratatul Comunității Europene, art. 148 din Constituția României și Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-565/11 (M. I.).
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
În data de 18.03.2014, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. – precizând că acționează în numele și pentru pârâta A.J.F.P. D. -, a depus la dosar întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat prescripția dreptului material al reclamantului de a cere obligarea pârâților la plata dobânzilor de la data de 26.08.2008 - reprezentând data plății taxei de poluare -, și până la data stabilită prin sentința civilă nr. 2103/13.10.2011.
În susținerea acestei excepții s-a invocat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 135 din OG nr. 92/2003 - Codul de procedură fiscală -, „Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire."
Or, în contextul în care reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare în data de 26.08.2008, termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie 2009 și se împlinește la 31 decembrie 2013.
De asemenea, art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 statuează că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii", astfel că dreptul la acțiune privind dobânda legală, care este un accesoriu al creanței principale, se naște odată cu dreptul la acțiune privind creanța principală .
În speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalului D. la 17.02.2014, după împlinirea termenului de prescripție. Cum prevederile legale ce reglementează prescripția sunt imperative - acestea limitând timpul în care se poate valorifica un drept -, iar în cauză nu a intervenit niciunul din motivele de întrerupere a cursului prescripției, excepția invocată trebuie admisă.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 N. C.pr.civ.
Au fost depuse la dosar: copia cererii de restituire a taxei de poluare – înregistrată la A.J.F.P. D. sub nr. DJ_/06.02.2014 -, și răspunsul primit la aceasta; copia chitanței ., nr._/26.08.2008 și copia Sentinței nr. 2103/13.10.2011, pronunțată de Tribunalul D..
A fost atașat dosarul nr._/63/2011 al Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal.
Analizând actele aflate la dosar, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul D. sub nr._/63/2011, în data de 01.07.2011, reclamantul P. C. a chemat în judecată pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați să-i restituie contravaloarea taxei de poluare, în cuantum de 6.468 lei, să-i achite dobânda legală aferentă - calculată de la data punerii în întârziere și până la momentul plății efective, în conformitate cu disp. art. 124 C.pr.fiscală -, precum și cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 2103/13.10.2011 – rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1749/15.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel C. -, a fost admisă acțiunea formulată, pârâții fiind obligați aceștia să-i plătească reclamantului suma de 6.468 lei - reprezentând taxă de poluare -, la care se va adăuga dobânda fiscală - calculată conform art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală -, începând cu momentul introducerii acțiunii (01.07.2011) și până la data plății efective.
Textul de lege anterior menționat - art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală -, statuează că "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (21) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor", în timp ce art. 70 alin. 1 C.pr.fiscală prevede "Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Așadar, dat fiind că reclamantul P. C. solicitase restituirea sumei achitate cu titlu de taxa de specială auto în data de 24.06.2011 - cererea fiind înregistrată sub nr._ -, dobânda ce urma a i se achita conform textului de lege anterior menționat începea să curgă după trecerea unui interval de 45 de zile de la momentul formulării cererii de restituire.
În motivarea Sentinței nr. 2103/13.10.2011, instanța a stabilit că, întrucât art. 2141 Cod fiscal – în temeiul căreia a fost percepută de la reclamant suma de 6.468 lei cu titlu de poluare -, contravine disp. art. 110 TFUE (ex-art. 90 TCE), norma de drept intern trebuie înlăturată de la aplicare, astfel încât persoana care a achitat respectiva taxă este îndreptățită a obține atât restituirea sumei plătite, cât și dobânda fiscală aferentă – așa cum este reglementată de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală.
Referitor la excepțiaprescripției dreptului material la acțiune – invocată de D.G.F.P. D. (în numele și pentru pârâta A.F.P. C.) în cuprinsul întâmpinării -, aceasta apare ca fiind neîntemeiată.
Astfel, art. 135 din O.G. 92/2003 (Codul de procedură fiscală), statuează că "Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire".
D. fiind că reclamantul a achitat taxa de poluare în data de 26.08.2008, de la momentul respectiv a luat naștere și dreptul său de a cere restituirea sumei plătite. De asemenea, începând cu data de 01.01.2009, a început să curgă termenul de prescripție de 5 ani – reglementat de actul normativ anterior menționat -, în interiorul căruia reclamantul putea solicita instanței restituirea sumei achitate cu titlu de taxa specială auto. Respectivul termen de prescripție s-ar fi împlinit în data de 06.01.2014 – dat fiind că, întrucât ziua de sfârșit a acestuia (01.01.2014) constituia sărbătoare legală, a fost prelungit, așa cum statuează prevederile art. 101 alin. 3 C.pr.civ. -, dacă nu ar fi intervenit o cauză de întrerupere sau suspendare a acestuia.
Or, din moment ce reclamantul a investit instanța în data 01.07.2011, respectivul termen de prescripție fusese întrerupt – dat fiind că art. 133 lit. a) din O.G. 92/2003 (Codul de procedură Fiscală) prevede că "Termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe: ... în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune", în timp ce art. 2.537 pct. 2 din Noul cod civil statuează "Prescripția se întrerupe :...prin introducerea unei cereri de chemare în judecată"
Prin urmare, de la momentul rămânerii irevocabile a Sentinței nr. 2103/13.10.2011 (15.03.2012), a început să curgă un nou termen de prescripție de 5 ani, în interiorul căruia se putea solicita acordarea dobânzii aferente sumei achitate cu titlu de taxă de poluare – respectiva dobândă constituind un accesoriu al creanței principale, așa cum se recunoaște, de altfel, și în cuprinsul întâmpinării -, care nu se împlinise la momentul intentării cererii de chemare în judecată (17.02.2014).
Pentru aceste considerente, va fi respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, CJUE a stabilit – în cauza C-565/11, I. c. Statul Român – că "Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe".
CJUE a apreciat că un regim care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește principiul efectivității care impune, într‑o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei .
Așadar, reglementarea națională – art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală -, contravine dreptului comunitar în măsura în care nu permite unui contribuabil căruia i-au fost încasate anumite sume la bugetul de stat prin încălcarea dreptului comunitar, să nu obțină – atunci când trebuie a i se rambursa respectivele sume -, și dobânzi la sumele plătite decât de la momentul trecerii unui interval de 45 de zile de la momentul formulării cererii de restituire, și nu de la data achitării acelor sume.
Întemeindu-se pe Hotărârea CJUE anterior menționată, reclamantul a solicitat pârâtei A.J.F.P. D. - cererea fiind înregistrată sub nr. DJ_/06.02.2014 -, să-i achite și dobânda fiscală aferentă sumei de 6.468 lei reprezentând taxă de poluare – începând de la data plății și până la trecerea unui interval de 45 de zile de la momentul punerii în întârziere (24.06.2011) -, însă pârâta a refuzat să dea curs respectivei cereri.
Acest refuz este însă nejustificat, în contextul în care art. 148 alin. 2 din Constituția României stabilește "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Prin urmare, Tribunalul va da prioritate reglementărilor comunitare și va înlătura de la aplicare prevederile contrare ale art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală – referitoare la momentul de la care un contribuabil căruia i-a fost percepută o taxăcu încălcarea dreptului Uniunii poate pretinde acordarea de dobânzi la suma achitată.
Pentru considerentele expuse anterior, fiind indubitabil că reclamantul era îndreptățit a obține dobânzi la suma achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule – cuvenite chiar de la momentul plății respectivei taxe -, acțiunea formulată apare ca fiind întemeiată. Însă, cererea de chemare în judecată nu poate fi admisă în totalitate – în sensul acordării dobânzii până la expirarea unui termen de 45 de zile de la momentul formulării cererii de restituire a taxei de poluare (24.06.2011), ceea ce ar însemna data de 08.08.2011 -, în contextul în care prin Sentința civilă nr. 2103/13.10.2011 a fost acordată dobânda fiscală începând cu momentul introducerii acțiunii (01.07.2011), ci poate fi primită numai în parte, respectiva dobândă urmând a fi calculată până în ziua premergătoare celei stabilite prin Sentința anterior menționată, și anume 30.06.2011.
În consecință, vor fi obligată pârâții, în solidar, să achite reclamantului dobânda legală la suma de 6.468 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule – calculată în conformitate cu prevederile de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală -, începând cu momentul plății (26.08.2008) și până la data de 30.06.2011.
Totodată, instanța va da eficiență și disp. art. 453 alin. 1 N. C.pr.civ., și va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru, precum și onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, ca fiind neîntemeiată.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. C., având domiciliul procedural ales în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâții Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., având sediul în C., .. 2, jud. D. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului dobânda legală la suma de 6.468 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule – calculată în conformitate cu prevederile de art. 124 alin. 2 C.pr.fiscală, începând cu momentul plății (26.08.2008) și până la data de 30.06.2011.
În baza art. 453 alin. 1 N. C.pr.civ., obligă pârâții, în solidar, să achite reclamantului suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică, azi 03 iunie 2014.
Președinte, C. M. G. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./11.06.2014
Tehnored. M.M/5 ex/
| ← Pretentii. Sentința nr. 940/2014. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3477/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
