Pretentii. Sentința nr. 2481/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2481/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 5916/63/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2481/2014
Ședința publică de la 08 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Grefier L. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantele P. P. E., D. P. E. și pe pârâtele S. R. PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect pretenții REJUDECARE.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avo cat M. pentru reclamantele D. P. E., P. P. E., lipsind pârâtele A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și S. R. PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, s-a constatat dosarul în stre de judecată și s-a acordat cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantelor solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința nr. 7389 din 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea, ca prematur formulată de reclamantele P. P. E. și D. P. E., ambele cu dom. ales la CU D.. ALES LA SCA R.; I., M.&ASOCIAȚII, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea astfel cum a fost modificată la 11 iunie 2013, reclamatele au solicitat obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) la desemnarea unui evaluator și trimiterea dosarului de despăgubiri în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor, în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea aplicării unei amenzi; obligarea aceluiași pârât la emiterea deciziei de acordare a titlului de despăgubire.
Modificarea acțiunii a avut în vedere . legii 165/2013, la data de 20 mai 2013.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, instanța a reținut că pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, legal citată pentru termenul din 2 iulie, a invocat, prin întâmpinare, excepția nulității Dispoziției nr. 8062/2005 emisă de Primarul municipiului C. și excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta CCSD instanța a constatat că a rămas fără obiect, față de acțiunea modificată a reclamantelor, prin care acestea au înțeles să renunțe la judecata cauzei în contradictoriu cu pârâta CCSD, înțelegând să cheme în judecată doar pârâta CNCI.
Asupra excepției nulității Dispoziției nr. 8062/2005 emisă de Primarul municipiului C. instanța constată că Dispoziția a fost emisă în soluționarea notificării formulată de reclamante, în temeiul legii 10/2001.
Pârâta a înțeles să invoce nulitatea acestei Dispoziții, pe calea excepției reglementate de art,4 din legea 554/2004.
Art. 4 din Legea nr. 554/2004 dispune că ,,legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate (…)", instituindu-se astfel o nouă procedură privind excepția de nelegalitate, prin derogare de la reglementarea cadru a art. 17 cod procedură civilă, potrivit căreia cererile accesorii și incidentale sunt în competența instanței sesizate cu judecarea cererii principale.
Însă, art. 5 alin. 2 din Legea 554/2004 dispune că ,,nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".
Din cele enunțate, rezultă, în mod logic, că excepția de nelegalitate poate fi invocată numai cu privire la acele acte care pot forma obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanțelor de contencios.
Cu alte cuvinte, acele acte care nu pot forma obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanțelor de contencios, nu pot forma nici obiectul unei excepții de nelegalitate.
Or, Dispoziția a cărei nelegalitate se solicită a fi constatată a fost emisă în baza dispozițiilor art.10/2001, reglementare specială în raport de prevederile legii 554/2004 și care stabilește competența secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare a imobilului revendicat pentru soluționarea litigiilor având ca obiect deciziile sau dispozițiile emise în baza acestei legi.
Ca atare, legalitatea acestei dispoziții poate fi analizată numai pe calea reglementată de legea specială, în fața instanței stabilite de această lege.
În consecință, invocarea nelegalității acestei dispoziții pe calea excepției reglementate de art.4 din legea 554/2004 apare ca inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.
Referitor la excepția prematurității, instanța a apreciat-o întemeiată pentru următoarele argumente:
În primul rând se impune a fi menționat faptul că prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile legii 165/2013, în considerarea dispozițiilor art.4 potrivit cu care: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".
În consecință, sunt aplicabile prevederile art.34 alin.2 din aceeași lege potrivit cu care Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
Așadar, Comisia are la dispoziție un termen de 60 luni de la data înregistrării dosarului la Secretariatul CNCI, pentru soluționarea acestuia.
În al doilea rând, se reține, din actele depuse, că deși dosarul reclamantelor a fost transmis Comisiei, cu adresa nr. 1275/2009 s-a dispus restituirea acestuia către Primăria C. în vederea completării.
În prezent, dosarul se află la Primăria C..
Or, obligația de soluționare a dosarului (care presupune analizarea, evaluarea, invalidarea sau invalidarea dispoziției emise urmată de emiterea deciziei de compensare) incumbă Comisiei doar după transmiterea dosarului de către Primării, așa cum reiese foarte clar din dispozițiile art. 21 din legea 165/2013:
(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Anterior acestui moment, Comisiei Naționale nu îi revine vreo obligație în legătură cu dosarul reclamantelor, nefiind învestită nu cu soluționarea acestuia.
Chiar și după acest moment, al transmiterii dosarului, Comisia are la dispoziție un termen pentru soluționarea dosarului, și numai după împlinirea acestui termen persoana îndreptățită poate solicita obligarea Comisiei la îndeplinirea atribuțiilor legale.
În consecință, cererea reclamantelor formulată la 24.01.2013 este prematură în condițiile în care, pe de o parte, dosarul se află la Primăria C., nefiind trimis Comisiei, iar pe de altă parte, legea instituie un termen pentru soluționare, termen care nici măcar nu a început să curgă.
În raport de argumentele prezentate, instanța a fost respinsă ca prematură cererea formulată, această soluție făcând de prisos analizarea fondului cererii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentele reclamante P. P. E. și D. P. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr._ din 12.12.2013, a fost admis recursul declarat de reclamantele P. P. E. și D. P. E. împotriva sentinței nr. 7389 din 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR. S-a casat sentința 7389 din 17 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a apreciat prezentul recurs ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea introductivă astfel cu a fost precizată, formulată la data de 24.01.2013, reclamantele au solicitat următoarele:
1. Obligarea pârâtei Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în baza art.16, Titlul VII al Legii nr. 247/2005 la desemnarea unui expert evaluator și transmiterea dosarului nr._/CC/2006 privind imobilul compus din teren în suprafață totala de 2.500 m.p. si 2 corpuri clădire, imobil expropriat si demolat in baza Decretului nr. 226/11.08.1988, situat in Municipiul C., . (ulterior Popoveni nr. 32 - 34), la expertul evaluator in vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor aferente, in termen de 30 zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii instanței din prezentul dosar, dar nu mai devreme de 30 de zile de la expirarea duratei suspendării instituite prin OUG nr. 4/2012, sub sancțiunea aplicării unei amenzi in sarcina conducătorului unității in cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului stabilit pentru executarea obligației si pana la executarea efectiva a obligației, potrivit disp. art. 24 din Legea nr. 554/2004;
2. Obligarea Paratului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea Deciziei de acordare a Titlului de despăgubire pentru suma ce va fi stabilita de expertul evaluator desemnat in dosarul nr._/CC/2006 privind imobilul compus din teren in suprafață totala de 2.500 m.p. si 2 corpuri clădire, imobil expropriat si j demolat in baza Decretului nr. 226/11.08.1988, situat in Municipiul C., . (ulterior Popoveni nr. 32 - 34) si înaintarea acestora si a documentației aferente către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților in termen de 30 zile de la depunerea Raportului de Expertiza de către evaluatorul desemnat, dar nu mai devreme de 30 de zile de la expirarea duratei suspendării instituite prin OUG nr. 4/2012, sub sancțiunea aplicării unei amenzi in sarcina conducătorului unității in cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului stabilit pentru executarea obligației si pana la executarea efectiva a acesteia, potrivit disp. art. 24 din Legea nr. 554/2004;
2. Obligarea Paratului A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la emiterea titlului de conversie și/sau de plata către reclamanți, potrivit prevederilor Legii 247/2005, in baza opțiunii reclamanților in limita sumei din titlul de despăgubire, in termen de 30 zile de la primirea de la Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a titlului de despăgubire si a primirii opțiunii reclamanților, dar nu mai devreme de 30 de zile de la expirarea duratei suspendării instituite prin OUG nr. 4/2012, sub sancțiunea aplicării unei amenzi in sarcina conducătorului unității in cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului stabilit pentru executarea obligației si până la executarea efectiva a obligației, potrivit disp. art. 24 din Legea nr. 554/2004.
La data de 16 septembrie 2013, pe parcursul judecății la fond reclamantele au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr.165/2013.
Prin sentința atacată prima instanță a soluționat cauza pe excepția prematurității în raport de dispozițiile art .4 alin. 1 și art. 34 alin. 2 din Legea nr.165/2013.
Față de cele reținute, Curtea constată că în mod nelegal prima instanță a soluționat cauza pe excepția prematurității, în temeiul art.4 alin.1 din Legea nr.165/203, fără a se pronunța asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru a decide asupra excepției.
În acest sens, în conformitate cu dispozițiile art.29 alin.1, din Legea nr.47/1992 republicată, „ Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. În acest sens, sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere…..”(alin.4).
Pe de altă parte, este de observat că prin art.29 alin.5 din aceeași lege se mai prevede că „ dacă excepția este inadmisibiliă, fiind contrară prevederilor alin.1, 2 sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale”.
Ca urmare, în această privință, instanța de fond avea obligația fie să dispună, prin încheiere, sesizarea Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantă, fie, dacă excepția este inadmisibilă, să respingă cererea de sesizare printr-o încheiere motivată.
În atare situație, dispunând în mod direct respingerea acțiuni ca premature, în temeiul dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.165/2013, fără a se pronunța în prealabil asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale, prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală care urmează a fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Soluția casării cu trimitere spre rejudecare are o justificare nu doar teoretică, ci și practică, ea este impusă de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părților la cele două grade de jurisdicție.
În consecință față de considerentele anterior expuse, constatând că Tribunalul a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art.312 alin.1 și 5 coroborat cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură Civilă, recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În cursul rejudecării, vor fi examinate și celelalte susțineri ale recurentelor reclamante din cuprinsul cererii de recurs, susțineri care dat fiind motivul de nelegalitate reținut nu au putut forma obiectul controlului judiciar.
Primind dosarul în rejudecare, s-a fixat termen și s-a dispus citarea părților.
La data de 28.04.2014, reclamantele P. P. - E. și D. P. – E. în contradictoriu cu (1) S. R. prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor („CNCI"), toți în calitate de Pârât, (2) A. Națională pentru Restituirea Proprietăților („ANRP"), în temeiul art. 132 C.Proc.Civ., a formulat cerere de cerere modificatoare, prin care au solicitat modificarea cererii de chemare în judecată după cum urmează:
ÎN PRINCIPAL
Solicită instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună în conformitate cu dispozițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 și coroborat cu art. 41 din Legea nr. 163/2013:
1) obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în baza art. 19, Titlul VII al Legii nr. 247/2005 la desemnarea unui evaluator și trimiterea dosarului nr._/CC/2006 la evaluator, în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor aferente, în termen de 10 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sub sancțiunea aplicării unei amenzi în sarcina conducătorului unității, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului stabilit pentru executarea obligației și până la îndeplinirea efectivă a obligației, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 554/2004,
2) obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la emiterea titlului de despăgubire pentru suma ce va fi stabilită de evaluatorul desemnat în dosarul nr._/CC/2006, în termen de 10 zile de la depunerea raportului de expertiză de către evaluatorul desemnat, sub sancțiunea aplicării unei amenzi în sarcina conducătorului unității, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului stabilit pentru executarea obligației și până la îndeplinirea efectivă a obligației,
3) obligarea pârâtei ANRP la emiterea titlului de plată în limita sumei stabilite conform celor de mai sus, în termen de 10 zile de la îndeplinirea obligației prevăzute la capătul 2 din cerere, sub sancțiunea aplicării unei amenzi în sarcina conducătorului unității, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului stabilit pentru executarea obligației și până la îndeplinirea efectivă a obligației.
ÎN SUBSIDIAR, în măsura în care se va considera că dispozițiile cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu mai sunt aplicabile prezentului litigiu urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 165/2013 care le înlocuiesc, solicită instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună:
1) Obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la îndeplinirea tuturor obligațiilor legale care îi revin în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013 pentru emiterea deciziei de compensare prin puncte a Imobilului ce face obiectul prezentului litigiu, după cum urmează:
(i) obligarea prin Secretariatul Comisiei Naționale la evaluarea Imobilului ce face obiectul deciziei nr. 8062/2005 emisă de către Primăria C.,potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în prezentul litigiu,sub sancțiunea aplicării unei amenzi în sarcina conducătorului unității, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului stabilit pentru executarea obligației și până la îndeplinirea efectivă a obligației,
(ii) obligarea la validarea deciziei nr. 8062/2005 emisă de către Primăria C. si aprobarea punctajului stabilit potrivit art. 21 alin. (7)din Legea nr. 165/2013,în termen de 10 zile de la evaluarea Imobilului conform capătului (ii) de cerere, sub sancțiunea aplicării unei amenzi în sarcina conducătorului unității, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului stabilit pentru executarea obligației și până la îndeplinirea efectivă a obligație,
(iii) obligarea la emiterea deciziei de compensare prin puncte a Imobilului ce face obiectul prezentului litigiu,în mod individual pe numele fiecăreia dintre Reclamante, stabilindu-se numărul de puncte cuvenit fiecărei Reclamante, respectiv în cote de 54, în termen de 10 zile de la validarea deciziei nr. 8062/2005 emisă de către Primăria C. si aprobarea punctajului stabilit potrivit art. 21 alin. (7) din Legea nr. 165/2013, sub sancțiunea aplicării unei amenzi în sarcina conducătorului unității, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului stabilit pentru executarea obligației și până la îndeplinirea efectivă a obligație,
(iv) obligarea la comunicarea deciziei de compensare individuală fiecărei Reclamante în termenul legal de 45 de zile prevăzut de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 165/2013,sub sancțiunea aplicării unei amenzi în sarcina conducătorului unității, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului stabilit pentru executarea obligației și până la îndeplinirea efectivă a obligație.
2) Obligarea pârâtei ANRP la îndeplinirea tuturor obligațiilor legale care îi revin în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013, pentru emiterea deciziei de compensare prin puncte a Imobilului ce face obiectul prezentului litigiu, după cum urmează:
(i) evaluarea Imobilului ce face obiectul deciziei nr. 8062/2005 emisă de către Primăria C., în calitate de autoritate care asigură Secretariatul Comisiei Naționale potrivit dispozițiilor art.7 alin.(5) coroborat cu art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța în prezentul litigiu, sub sancțiunea aplicării unei amenzi în sarcina conducătorului unității, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului stabilit pentru executarea obligației și până la îndeplinirea efectivă a obligației
I. ÎN D.
Solicită în principal aplicarea dreptului material în vigoare la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv a dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform principiului tempus regit actum, întrucât acestea erau regulile de drept aplicabile litigiului la data sesizării instanței de judecată.
În plus, apreciază că ar fi aplicabile și dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 din capitolul "Dispoziții tranzitorii și finale,, potrivit cu care "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri in dosarele aprobate de către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum si a sumelor stabilite prin hotarari judecătorești, ramase definitive si irevocabile la data intrării in vigoare a prezentei legi, se face in termen de 5 ani, in transe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.,,
Consideră că suntem în aceeași situație cu situația în care dosarul ar fi aprobat de către Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, având în vedere faptul că suntem în prezența unui refuz nejustificat de a soluționa dosarul, refuz sancționat de către instanța de judecată tocmai prin obligarea la emiterea titlului de plată după ce în prealabil, urmare a controlului exercitat de către instanța de judecată, dosarul este considerat soluționat. Tocmai prin controlul exercitat de către instanța de judecată în privința legalității și plenitudinii dosarului, autoritățile implicate nu mai trebuie decât să procedeze la evaluare și emiterea titlurilor de plată, dosarul fiind soluționat.
Având în vedere faptul că a introdus prezenta cerere înainte de . dispozițiilor Legii nr. 165/2013 și are ca obiect obligație de a face având ca temei refuzul autorităților implicate de a soluționa dosarul, se poate face aplicarea dispozițiilor legale cuprinse în art. 41 din Legea nr. 165/2013 în sensul considerării dosarului ca fiind soluționat.
In subsidiar, în măsura în care instanța de judecată va considera că în soluționarea prezentului dosar sunt aplicabile noile dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 165/2013, întrucât ar fi în prezența unor facta pendentia, respectiv despăgubirea nu s-a produs prin emiterea unui titlu de plată, solicită să se facă aplicarea dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 165/2013.
În această situație, întrucât sunt în continuare în prezența unui refuz nejustificat de a soluționa dosarul având în vedere că potrivit Deciziei nr. 88 din 2014 a CCR termenele prevăzute în art. 33 din Legea nr. 165/2013 sunt inaplicabile, soluționarea dosarului trebuie să se facă în termenele solicitate de Reclamante chiar dacă potrivit noii proceduri de despăgubire prin emiterea unei decizii de compensare prin puncte valorificabile după data de 1 ianuarie 2016.
La data de 21 mai 2014, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a formulat întâmpinare la cererea modificatoare formulată de către reclamanții P. P. - E. și D. P. E., prin care înțelege să invoce excepția viciului citării președintelui CNCI, excepția prematurității acțiunii.
În fapt, prin cererea introductivă de instanță, cerere înregistrată pe rolul Curtea de Apel București, reclamanții P. P. E. și D. P. E. au chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și S. R. prin A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1 Obligarea pârâtului CCSD la desemnarea unui expert evaluator și transmiterea dosarului_/CC privind imobilul notificat.
2 Obligarea pârâtului CCSD la emiterea Deciziei de acordare a Titlului de despăgubire pentru suma ce va fi stabilită de expertul evaluator desemnat în dosarul nr._/CC privind imobilul notificat
3. Obligarea pârâtului ANRP la emiterea titlului de conversie și/sau de plată către reclamanți.
Prin cererea modificatoare, formulată în contradictoriu cu CNCI, reclamantele solicită, în principal, în aceleași pretenții menționate în cererea introductivă de instanță iar în subsidiar îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin dispozițiile Legii nr. 165/2013, pretenții solicitate sub sancțiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere .
I. Referitor la excepția viciului citării președintelui Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor
Având în vedere că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr 554/2004, obligând CCSD la îndeplinirea atribuțiilor legale sub sancțiunea unei amenzi prevăzută de dispozițiile legale amintite, fără ca președintele/conducătorul CCSD să fi fost citat in prezenta cauză, înțelege să invocă viciul de procedură în ceea ce privește citarea președintelui CNCI.
1. În acest context, prin Decizia Primului ministru nr. 343 din data de 05.06.2012 s-a modificat componența nominală a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind numit drept nou președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor domnul G. B..
De asemenea, având în vedere . Legii nr. 165/2013, învederează onoratei instanțe că atribuțiile Comisiei Centrale au fost preluate de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
În aceste condiții prin Decizia nr. 229 emisă de P.-ministrul României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 314 din 30 mai 2013, s-a stabilit componența Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor
2. În ceea ce privește aplicarea președintelui CNCI a unei amenzi de 20% din salariul mediu brut pe economie, pe zi de întârziere, învederează onoratei instanțe următoarele:
Din economia dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 25 din același act normative reiese că sancțiunea amenzii nu poate fi aplicată altcuiva decât personal conducătorului autorității publice obligată prin hotărâre la una din prestațiile expres prevăzute la art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004
Acest text legal instituie un mijloc de presiune pus la îndemâna reclamantului atunci când trebuie să execute o obligație de a face, personală a administrației
De aceea, pentru ca un subiect de drept să poată fi obligat la plata acestei amenzi trebuie, să îndeplinească cumulative două condiții:
- să aibă competența (respectiv posibilitatea concretă) de a executa (ori asigura executarea) personal hotărârea, judecătorească irevocabilă,
- să fie vorba de o persoană fizică privată.
A sancționa o persoană juridică de drept public, care utilizează fonduri publice, în încercarea de a face eficace demersul reclamanților ar putea fi absurdă deoarece totul s-ar putea reduce la un transfer de bani publici dintr-un cont în altul, lipsind textul legal de chiar esența sa-caracterul de presiune al amenzii
Dimpotrivă, dacă persoana amendată, este una privată, ea trebuie să suporte această amendă din patrimoniul propriu, amenda având, astfel un caracter cominatoriu.
Menționează faptul că reclamantul solicită aplicarea amenzii față de conducătorul autorității publice chemate în judecată fără însă să formuleze o cerere de introducere în proces a acestuia în nume personal
Or, pârâta instituție de drept public este diferită față de conducătorul acesteia în ceea ce privește patrimoniul amândurora.
Menționează faptul că, așa cum s-a reținut și în literatura de specialitate "în toate cazurile, persoanele obligate la executarea hotărârii trebuie chemate în instanță pentru aplicarea amenzii nominal, chiar dacă obligația este strâns legată de calitatea lor ( funcționar sau ales local având o anumită competență).
Cu alte cuvinte, un petit îndreptat în abstract împotriva "persoanei obligate" ori chiar a "conducătorului autorității publice", ar trebui respins ca inadmisibil."
Prin urmare, solicită respingerea ca inadmisibilă solicitarea reclamanților de aplicare a conducătorului autorității pârâte amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Față de cele mai sus menționate, solicită a se constata viciul de procedură în ceea ce privește calitatea Președintelui Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Învederează onoratei instanțe și aspectele ce țin de respectarea principiului contradictorialității. potrivit căruia părțile trebuie să aibă posibilitatea legala de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune precum și cele ce țin de respectarea principiului dreptului la apărare al părților și implicit dreptul părților la un proces echitabil, consfințite de art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Totodată, trebuie avut în vedere că efectele hotărârii judecătorești se întind numai inter partes, respectiv între părțile în litigiu, ori în situația în care conducătorul autorității nu are calitatea de parte, sentința ce s-ar pronunța nu este opozabilă acestuia. Neprocedând în modul enunțat mai sus, instanța de fond ar pronunța o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 105 din Codul procedură civilă.
II. Referitor la excepția de ordine publică, respectiv excepția prematurității acțiunii, face următoarele precizări:
1. Precizează faptul că ulterior datei la care reclamantele au depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire a fost suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Această perioadă de suspendare a fost cuprinsă între 15.03._13.
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E D O din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa .
2. Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17 05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor In materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi ".
Totodată, așa cum a precizat mai sus, se înființează Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care Comisia Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, face precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciază că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
În acest context, atrage atenția asupra faptului că pretențiile reclamantelor, astfel cum au fost formulate în dosarul de fond al prezentei cauze, nu se mai regăsesc în Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr. .278/17.05.2013
Mai mult, în prezenta cauză devin incidente prevederile noului act normativ, având în vedere dispozițiile art 4 din Legea nr. 165/2013, conform cărora dispozițiile prezentei legi se aplică(. ) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei
3. Referitor la dosarul de despăgubire aferent Dispoziției nr. 8062/2005 emisă de către Primăria Municipiului C. și înregistrat sub nr._/CC, învederează onoratei instanțe că acesta a fost restituit în original primăriei amintite prin adresa nr._/CC 07.12.2009.
A atașat la dosarul cauzei adresa amintită.
Menționează că până în prezent dosarul de despăgubire nu a fost restituit Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Așadar, în prezent, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, nu este învestită cu atribuțiile legale, deoarece procedura administrativă reglementată de Legea nr. 165/2013 se declanșează numai după transmiterea dosarului complet de către entitatea notificată (în speță Primăria Municipiului București) Secretariatului Comisiei Naționale.
Până atunci, Comisia Centrală, actuala Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, nu poate cădea în pretenții, întrucât pârâtul, care poate fi obligat la executarea unei obligații în cadrul unui proces, trebuie să fie titularul unei obligații legale sau convenționale Or, cum nu există vreo obligație în acest sens, în sarcina Comisiei Centrale, instanța nu poate obliga o parte la o prestație imposibil de adus la îndeplinire.
Având în vedere cele mai sus menționate, în virtutea rolului activ al judecătorului precum și potrivit dispozițiilor art. 129 Cod de procedură civilă solicită onoratei instanțe să se pronunțe asupra aspectelor mai sus menționate.
4. De asemenea, învederează onoratei instanțe că dosarul de despăgubire va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 165/2013, a termenului legal mai sus menționat precum și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, decizie însușită și de entitatea ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în ședința acesteia din data de 14.11.2013. Atașează, în copie, Decizia nr._/14.11.2012 a CCSD.
Referitor la Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, face precizarea că în cuprinsul art. 2 din decizia amintită, sunt prevăzute principiile care trebuie avute în vedere în soluționarea dosarelor
Astfel, în cuprinsul art. 2 al deciziei mai sus menționate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum și modalitatea de soluționare a acestora ( a se vedea în acest sens prevederile pct. 2.1- 2 8 din Decizia nr._/14.11 2012)
Modalitatea de soluționare a dosarelor a fost adoptată de către Comisie Centrală având ca argumente principiul proporționalității analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum și faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluționate sau care urmează a fi soluționate de către entitățile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (și la care, evident, ritmul de soluționare este mai lent).
In cazul de față dosarul de despăgubire nr._/CC face parte din categoria dosarelor de despăgubire menționate la pct. 2.7 și 3 din Decizia nr._/14.11 2012 a CCSD.
5. Potrivit Titlului VII al Legii nr 247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, era atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
După . acestui act normativ (Legea nr 247/2005), contravaloarea pretențiilor de restituire în echivalent nu va mai fi stabilită în cursul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, ci după parcurgerea procedurii reglementate în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Învederează onoratei instanțe că prin adoptarea Legii nr. 247/2005 a fost reglementată o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură și totodată a fost înființată o entitate competentă, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, devenită ulterior prin Legea 165/2013 Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se vor acorda în temeiul acestui act normativ (Titlul VII din Legea nr. 247/2005). Prin urmare, semnalează onoratei instanțe că nicio altă entitate/instanță judecătorească nu se poate substitui acestor atribuții stabilite în sarcina Comisiei Centrale prin actul normativ amintit.
Prin Legea 165/2013, s-a înființat Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17, alin.1, lit. a din actul normativ invocat mai sus, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."
III. Referitor la pretențiile reclamantelor privind aplicarea unei amenzi potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 conducătorului instituției, pentru fiecare zi de întârziere după rămânerea definitivă a hotărârii, semnalează faptul că dispozițiile legale indicate de reclamant sunt incidente numai în situația în care există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar autoritatea, obligată printr-o astfel de hotărâre, nu o pune în executare.
Or, în prezenta cauză, nu există o sentință definitivă și irevocabilă privind obligarea Comisiei Centrale la efectuarea procedurilor administrative solicitate de reclamant și prin urmare nu se poate reține o neexecutare din partea acestei autorități, astfel încât sa devină aplicabile prevederile art. 24, alin 2 din Legea nr. 554 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare
Pentru considerentele mai sus amintite, solicită admiterea excepției prematurității acțiunii așa cum a fost modificată de către reclamante iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În cauză s-au depus și note de ședință și de către pârâta CNCI prin care s-a invocat excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a de C. administrativ și fiscal a Tribunalului București, excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe fond solicitându-se respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Instanța a dispus efectuarea unei adrese către pârâta CNCI pentru a se comunica stadiul de soluționare al dosarului de despăgubiri nr._/CC/2006, răspunsul fiind comunicat prin întâmpinarea depusă de pârâtă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că reclamanții au solicitat, prin cererea astfel cum a fost precizată, obligarea pârâtei CNCI la emiterea și comunicarea Deciziei de compensare, în temeiul art.17 din legea 165/2013;
În fapt, se reține că prin Dispoziția nr.8062/2005 emisă de Primarul municipiului C. s-a propus acordarea de despăgubiri către reclamante, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. 727/N/2001 și 798/N/2001.
Dosarul de despăgubire a fost înregistrat la ANRP sub nr._/CC/2006.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, instanța constată că sunt neîntemeiate.
Referitor la excepția necompetenței funcționale a secției de contencios, se reține că prezenta cauză a fost înregistrată pe rolul instanței în februarie 2013, dată la care legea 247/2005 (aplicabilă acestor litigii) stabilea competența Tribunalului – secția de contencios administrativ pentru soluționarea cauzelor având ca obiect obligarea Comisiei la emiterea titlului de despăgubire.
Cum competența este determinată de legea în vigoare la data sesizării instanței, și cum excepția de necompetență, chiar de ordine publică (exceptând necompetența generală), poate fi invocată doar într-un anumit termen, instanța constată decăderea pârâtei din dreptul de a invoca necompetența funcțională a secției, în rejudecarea după casarea cu trimitere.
În consecință, Tribunalului – secția de contencios administrativ îi revine competența în soluționarea prezentei cauze.
În ceea ce privește excepția de prematuritate, pârâta a invocat termenul instituit de art.33 din legea 165/2013.
Însă, Curtea Constituțională a statuat, prin decizia nr.88/27.02.2014, că dispozițiile art.4 teza II din legea 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute de art.33 nu se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Ca atare, față de caracterul obligatoriu al deciziei pronunțate de Curtea Constituțională, constatând aplicabilitatea sa în prezenta cauză, instanța constată că excepția prematurității este neîntemeiată, în raport de temeiul juridic invocat.
Pe fondul cauzei, instanța reține că reclamantele se plâng, în esență, de tergiversarea emiterii deciziei de despăgubire, invocând art.6 din jurisprudența CEDO din perspectiva dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, arătând că lipsa unei prevederi legale interne a unui termen, îi îndreptățește la valorificarea dreptului pe calea prezentului demers judiciar în sensul constatării refuzului de soluționare a cererii de emitere a dispoziției de despagubire și a caracterului său nejustificat.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 6 al Convenției, motivat de faptul că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen limită pentru finalizarea acestei proceduri, instanta reține că în hotărârea-pilot pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, C.E.D.O. a reamintit că "statului pârât trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare" și că "punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită, presupunând intervenția diverselor autorități interne" (paragraful 233).
Însă, în hotărârea pilot nu s-a constatat o încălcare a acestor drepturi, ci s-a stabilit în sarcina statului român obligația de a pune la punct, într-un termen determinat, un mecanism care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, conform principiilor consacrate de Convenție
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pilot, nu a constatat că soluțiile legislative adoptate sunt inadecvate, ci doar faptul că Fondul "Proprietatea", instituit prin Legea nr. 247/2005, nu este funcțional".
De altfel, aceeași concluzie se desprinde și din considerentele deciziei nr.27/2011 (RIL) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că verificarea de convenționalitate a sistemului național existent de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent a fost deja realizată de C.E.D.O. în hotărârea-pilot pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, ocazie cu care nu s-a constatat o încălcare a acestor drepturi, ci s-a stabilit în sarcina statului român obligația de a pune la punct, într-un termen determinat, un mecanism care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, conform principiilor consacrate de Convenție.
O astfel de lege a fost adoptată în prezent, Legea nr. 165/2013 - privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile legii 165/2013, așa cum a statuat și Curtea de Apel în decizia de casare, dispoziții care instituie atribuțiile Comisiei și procedura de parcurs în soluționarea dosarelor de despăgubire.
Potrivit acestui act normativ, "în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor";
" În îndeplinirea atribuțiilor sale, Comisia Națională emite decizii sub semnătura președintelui acesteia".
"În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv".
Așadar, legea reglementează o procedură de soluționare a dosarului, procedură care presupune analizarea, verificarea și eventual completarea dosarului, validarea sau invalidarea dispoziției urmată de emiterea deciziei de compensare.
De asemenea, în ceea ce privește modalitatea de soluționare a dosarelor, se aplică un criteriu cronologic, astfel cum a fost stabilit prin Decizia nr._/2012 a Comisiei Centrale, condiționată și de expirarea perioadei se suspendare prevăzută de O.U.G. 4/2012, aprobată prin Legea nr. 117/2012.
Se constată că, în ceea ce privește soluționarea dosarului reclamantelor, au fost parcurse mai multe etape, astfel: dosarul a fost transmis către Comisie, a fost verificat din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei îndreptățite, iar acesta a fost restituit Primăriei Municipiului C. pentru clarificarea și completarea dosarului cu anumite înscrisuri.
Astfel, prin adresa nr.1275/CC/07.12.2009, a fost restituit Primăriei Mun. C. dosarul reclamantelor cu menționarea neregulilor constatate în vederea completării acestuia, respectiv: prin dispoziția nr.8062/26.04.2005 s-a stabilit despăgubiri pentru D. P. E. și P. P. E., fără a exista la dosar notificarea nr.727/N/2001 invocată în dispoziție, s-a constatat existența stării de coproprietate între numiții P. I., P. P. E. și P. V., precum și neconcordanțe privind numărul poștal al imobilului în sensul că în unele înscrisuri se regăsește imobilul din ., iar în altele apare imobilul din ., impunându-se clarificarea situației, dacă este vorba de același imobil.
Ca atare, nu se poate imputa pârâtei tergiversarea soluționării dosarului, atâta vreme cât dosarul nu este complet, iar aspectele referitoare la îndreptățirea reclamantelor la despăgubiri și la imobilul pentru care se solicită despăgubiri nu sunt clarificate.
Revine Comisiei Naționale, în exercitarea atribuțiilor sale, obligația de a proceda la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii; de a solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante; de a valida sau invalida deciziile ce conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.
Instanța nu se poate substitui Comisiei în exercitarea acestor atribuții.
Abia după validarea propunerii de acordare a măsurilor reparatorii, reclamanții se pot prevala de un drept la despăgubiri care să îndreptățească la emiterea unei decizii de compensare.
Această concluzie reiese tocmai din faptul că legea nr.165/2013 conferă Comisiei atribuții în privința verificării legalității stabilirii calității de persoană îndreptățită, aspect ce reiese din dispozițiile art. 17 alin.1 lit a care statuează că Comisia validează sau invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii.
În raport de argumentele prezentate, Tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantelor, având în vedere că în prezenta cauză dosarul nu a urmat întreaga procedură impusă de legea 165/2013, procedură care prevede că dreptul la emiterea deciziei de compensare se naște abia după validarea de către Comisie a dispoziției prin care se propune acordarea de despăgubiri, și că o decizie de validare nu a fost încă emisă, fiind necesară completarea dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea, formulată de reclamantele P. P. E. și D. P. E., ambele cu dom. ales la CU D.. ALES LA SCA R., I., M. & ASOCIAȚII, cu sediul în București, .. 123, sector 2, în contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR și A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, ambii cu sediul în București, .. 202, sector 1.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 08 Septembrie 2014.
Președinte, A. G. V. | ||
Grefier, L. M. |
Red.A.V.
L.M. 23.09.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 449/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2084/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
