Pretentii. Sentința nr. 2740/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2740/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 9631/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2740/2014
Ședința publică de la 26 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE J. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta R. E. și pârâta AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că reclamanta a solicitat judecarea în lipsă, după care:
În baza art. 131 N. C.pr.civ. instanța constată că este competentă general, material și teritorial, în raport de art. 10 din Legea 554/2004.
Apreciind cauza în stare de judecată s-a reținut spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ,constată următoarele:
Constată că la data de 24.06.2014, reclamanta R. E. a chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Protecția Mediului D., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 2339 din 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ si Fiscal, în dosarul nr._/63/2008, de la data formulării cererii în cauza mai sus menționată și până la data plății efective.
În fapt:
Prin sentința civilă nr. 2339 din 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ si Fiscal, în dosarul nr._/63/2008, pârâtul a fost obligat la plata suplimentului postului in procent de 25% din salariu de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza pentru perioada septembrie_08, data pronunțării hotărârii, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.
Deși sentința mai sus menționată este irevocabilă, nici până în prezent nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată. Este deci evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsită de folosul sumelor de bani dispuse de instanța de judecată.
Apreciază că, în privința daunelor interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale, sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil, și anume:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i 1-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Art. 1531 (!) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care 1-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit La stabilirea întinderii prejudiciului se tine seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, ., pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (I) In cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până in momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, in lipsă, in cel prevăzut de lege. fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, in afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
Învederează instanței incidența în speță a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora. în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea
Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor, aceasta, deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită.
De asemenea, dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1523 NCC Cod civil, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective".
Mai mult decât atât prin decizia nr. 2 pronunțată în dosarul nr. 21/2013, înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii, stabilind că: "în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare."
Întrucât reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse prin plata diminuată a salariului și prin neplata sumelor dispuse de instanța de judecată, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 2339 din 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ si Fiscal, în dosarul nr._/63/2008, de la data formulării cererii în cauza mai sus menționată și până la data plății efective.
În drept, își întemeiază prezenta acțiune pe dispozițiile art. 2 din OG nr. 13/2011 și al art. 1530 și urm. Cod civil.
În susținerea acțiunii înțelege să se folosească de proba cu acte și orice alte probe a căror necesitate va rezulta pe parcursul dezbaterilor.
Anexează prezentei:
1. copie sentința nr. 2339 din 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ si Fiscal, în dosarul nr._/63/2008.
2. copie CI
În conformitate cu dispozițiile art. 405 alin. 2 din Codul de procedură civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 10.07.2014, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței de judecată respingerea acțiunii ca neîntemeiata din următoarele:
MOTIVE:
În fapt, reclamantul a chemat în judecată Agenția pentru Protecția Mediului D., solicitând ca, prin hotărârea pe care o veți pronunța, să dispuneți obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite, conform sentinței civile nr. 2339 din 26.11.2008, pronunțata de Tribunalul D., sectia C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._/63/2008, de la data formulării cererii pana la data plătii efective.
Prin titlurile executorii reprezentate de sentința anexata pronunțata de Tribunalul D., pârâta Agenția pentru Protecția Mediului D. a plătit reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază, începând cu data pronunțării hotărârilor și pentru viitor până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației de plată in conformitate cu prevederile art. 1, alin. 1 din Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar:
„ (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu
Reclamantul fiind în posesia unui titlu executoriu încă din anul 2009, debitoarea pârâtă a plătit aceste sume in baza OUG 71/2009, deci nu putea sa achite în întregime sumele datorate.
Prin hotărârea judecătoreasca menționata APM D. a acordat reclamantei sumele actualizate cu indicele de inflație.
Conform hotărârii judecătorești menționata, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei drepturi bănești reprezentând suplimentul postului (25%) și suplimentul corespunzător treptei de salarizare (25%). O parte din aceste drepturi au fost achitate benevol, in baza dispozițiile OUG nr. 75/2008 si OUG nr. 71/2009.
Prin adoptarea Legii nr. 113/2010, de aprobare a OUG 71/2009 și reeșalonarea plății ridurilor executorii plata acestor drepturi solicitate se face până în anul 2016, deci instituția respecta prevederile legale.
In acest sens învederează că debitorul — Agenția pentru Protecția Mediului D. — nu se află în culpă cu privire la cauzarea prejudiciului.
In aceeași ordine de idei, legiuitorul a stabilit, potrivit aceluiași act normativ, ca procedura de efectuare a plății titlurilor executorii să se realizeze în baza ordinului ordonatorului principal de credite ori, în speță, instituția pârâtă are calitatea de ordonator terțiar de credite.
In susținerea acestor afirmații, fac trimitere la prevederile art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice:
(1) Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legile specifice și în legile bugetare anuale.
(2) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 și nici angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respective cheltuială.
(3) Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Ori, acest act normativ a instituit o eșalonare a plății acestor sume așa că, potrivit termenelor de plată stabilite, parte din suma datorată a fost plătită reclamantului însă pentru perioada rămasă, creanța nu este exigibilă, fiind afectată de termene suspensive.
Este de domeniul evidenței că, în cazul de față, intervenția legiuitorului printr-un act normativ ce a avut ca efect eșalonarea plăților reclamate de petenti, constituie un caz fortuit ce exonerează instituția pârâtă de plata dobânzilor legale.
In concluzie, consideră că prin amânarea plății sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, nu este afectat dreptul de proprietate, motiv pentru care solicităm respingerea acțiunii formulata de reclamant.
Având în vedere cele de mai sus, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată.
In drept își întemeiază prezenta pe dispozițiile legale. Solită judecarea în lipsă conform art. 411 alin. 1, pct. 2 Cod prod. civ.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că prin sentința nr. 2339/26.11.2008, pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și pârâții au fost obligați să îi acorde suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare în cuantum de 25% fiecare din salariul de încadrare, pe perioada septembrie_08, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Este adevărat că pârâții au achitat în mod parțial sumele datorate – în mod eșalonat, dând eficiență prevederilor O.U.G. nr. 71/2009, aspect pe care nu-l contestă nici reclamanta, însă nu se poate susține că, în acest fel, ar fi excluși să datoreze dobânzi la sumele evidențiate în cuprinsul sentinței menționate supra.
Astfel, potrivit art. 117 din Legea nr. 118/1999 "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice", în timp ce conform prevederilor art. 166 alin. 4 Codul Muncii, "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului ".
Coroborând prevederile legale anterior menționate, se reține că, și în cazul funcționarilor publici, se poate solicita angajatorului plata unor daune interese, în ipoteza în care nu sunt achitate la timp drepturi de natură salarială.
În speță, este indubitabil că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare reprezentau o componentă a salariului cuvenit reclamantei pentru munca prestată în calitate de funcționar public în cadrul instituției pârâte, și că ar fi trebuit acordate începând cu septembrie 2005.
Daunele interese reglementate de art. 166 alin. 4 Codul Muncii, pot consta și în dobânda legală la sumele datorate de unitatea angajatoare, respectiva dobândă reprezentând echivalentul beneficiului nerealizat - 1084 cod civil statuând că "Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit (...) ", de reclamant ca urmare a faptului că, nefiindu-i achitate în mod integral sumele la care avea dreptul și care fuseseră stabilite printr-un titlu executoriu (pârâții executându-și obligația în mod eșalonat, pe parcursul mai multor ani, în urma adoptării O.U.G. nr. 71/2009), a fost lipsit de posibilitatea de a se folosi de respectivele sume.
De asemenea, faptul că prin hotărârea judecătorească menționată s-a dispus actualizarea sumelor cuvenite reclamantei, în raport de indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective, nu înseamnă că reclamanta ar beneficia de o dublă reparație, întrucât natura juridică a reactualizării în funcție de coeficientul de inflație nu este aceea de a acoperi beneficiul nerealizat prin imposibilitatea utilizării unor sume de bani, ci de a evita producerea unei pagube reprezentând echivalentul devalorizării monedei naționale în perioada cuprinsă între data când ar fi trebuit achitate drepturile salariale și momentul când au fost achitate în mod efectiv.
Referitor la momentul de la care încep a curge respectivele dobânzi, acesta nu poate avea ca punct de pornire data formulării cererii în dosarul nr._/63/2008, așa cum a pretins reclamanta, ci doar momentul intentării cererii de chemare în judecată în prezenta cauză.
Astfel, în sistemul de drept român, debitorul nu este considerat a fi de drept în întârziere, cu excepția cazurilor reglementate de art. 1079 Cod civil – care stabilește în mod expres că "(1) Dacă obligația consistă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului său. (2)Debitorul este de drept în întârziere: 1. în cazurile anume determinate de lege; 2. când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului, fără a fi necesitatea de notificare; 3. când obligația nu putea fi îndeplinită decât în un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă".
În speță, nefiind incident niciunul dintre cazurile când debitorul este de drept în întârziere, acesta nu poate fi obligat la plata unor dobânzi decât de la momentul când a fost acționat în justiție (de la data intentării cererii de chemare în judecată) - potrivit art. 1088 din Codul civil, care prevede că „(1) La obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate. (2)Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept
P. considerentele expuse anterior, va fi admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta R. E., cu consecința obligării pârâților să calculeze și să plătească reclamantei dobânda legală aferentă creanței stabilite prin sentința nr. 2339/26.11.2008, pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008, începând cu data formulării prezentei acțiuni - 24.06.2014 și până la data plății efective.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta R. E., cu domiciliul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA P. PROTECȚIA MEDIULUI D., cu sediul în C., .. 1, județul D., având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtul să calculeze și să plătească reclamantei dobânda legală, începând cu data formulării prezentei acțiuni - 24.06.2014 și până la data plății efective, aferentă creanței stabilite prin sentința nr. 2339/26.11.2008, pronunțată de către Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2008.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 26 Septembrie 2014.
Președinte, J. S. | ||
Grefier, C. A. |
J.S.
C.A.
Octombrie 2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1467/2014. Tribunalul... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1742/2014. Tribunalul... → |
|---|
