Pretentii. Sentința nr. 3515/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3515/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 12732/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 3515/2014
Ședința publică de la 08 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Grefier C. N.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant V. R. și pe pârât P. M. CALAFAT, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța apreciază că este competentă general, material, și teritorial, potrivit disp. art. 10 din Legea 554/2004.
Constatând că proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei, în dovedirea celor susținute în cererea formulată, solicitată de reclamant, este utilă și admisibilă și poate sa ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 255 raportat la dispoz. art. 258 Cod proc.civ., o încuviințează.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 06.10.2014, reclamanta Vaetiși R., in calitate de funcționar public la P. M. Calafat, a formulat cerere de chemare în judecata în contradictoriu cu Primarul M. Calafat pentru obligarea acestuia la plata dobânzii legale pentru suma acordata prin Sentința 143/21 ianuarie 2009 a Tribunalului D., definitivă și irevocabila, cu titlul de daune moratorii, de la data pronunțării sentinței și până la data plații.
În fapt, arată că, prin aceasta sentința, instanța admițând cererea funcționarilor publici din P. M. Calafat, între care si reclamanta, a obligat Primarul M. Calafat la plata unor sume reprezentând suplimentul postului în procent de 25% si suplimentul treptei în procent de 25% pentru perioada 01.11._09.
Plata integrala a acestor drepturi a fost împiedicata de adoptarea OUG 71/2009 care a eșalonat plata acestor sume.
Conform art. 1531 din Codul civil: „(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, (2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiva suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit".
Prin Decizia nr. 2/2014 înalta Curte de Casație si Justiție a fost de acord cu acea parte a practicii judecătorești care a acordat daune moratorii constând în dobânda legala, chiar daca OUG 71/2009 a prevăzut actualizarea sumelor cu inflația.
În mod corect, și în acord cu doctrina de specialitate, actualizarea cu inflația face parte din „pierderea efectiva" iar daunele moratorii din beneficiul nerealizat.
Pentru aceste considerente solicită admiterea cererii și obligarea Primarului M. Calafat la plata dobânzii legale la sumele acordate de instanța pe perioada 01.11._09 de la pronunțarea Sentinței 143/21.01.2009 si până la data plații.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 1531 alin. (1) si (2) si 1535 alin (1) din Codul Civil, art. 2 si 3 alin (2) din OG 13/2011.
Anexează: Sentința nr. 143/21.01.2009 a Tribunalului D., Decizie nr. 1569/01.04.2009 a Curții de Apel C..
La data de 03.11.2014, pârâtul Primarul M. Calafat a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiata, pentru următoarele considerente:
Invocă excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
În fapt, arată că, prin sentința nr. 143/21.01.2009 a Tribunalului D., a fost obligat sa plătească reclamantei suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza pentru perioada 01.10._09, aceste sume fiind actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
Reclamanta solicita plata de daune interese moratorii pentru suma acordata prin sentința menționata mai sus de la data pronunțării acesteia și până la data plații, or sentința fiind pronunțata la 21.01.2009, se constata ca s-a stins termenul in care reclamanta avea dreptul material la acțiune.
Chiar și în cazul în care, ca început al prescripției se va lua în calcul data publicării OUG 71/2009 (18.06.2009), dreptul reclamantei de a solicita daune-interese moratorii este prescris.
Potrivit art. 2523 din Noul Cod Civil, prescripția începe sa curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia sa cunoască nașterea lui.
Conform art. 501 din NCC drepturile la acțiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripției extinctive, afara de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel, iar art. 2517 din Codul Civil prevede ca termenul de prescripție este de 3 ani, daca legea nu prevede un alt termen.
Mai motivează reclamanta aceasta cerere si prin aceea ca prin Decizia nr. 2/17.02.2014. Înalta Curte de Casație si Justiție a fost de acord cu acea parte a practicii judecătorești care a acordat daune moratorii constând în dobânda legala, dar si înainte de pronunțarea acestei decizii reclamanta putea sa solicite daune moratorii.
F. de cele arătate mai sus solicită respingerea acțiunii reclamantei Vaetisi R. ca neîntemeiata.
În drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 Cod proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 3 din Lg 71/2011 "Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor", iar conform art 6 din NCPC "(4)Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit", astfel că, față de data pronunțării sentinței 143/21.01.2009, instanța apreciază că, în cauză, sunt aplicabile prevederile C.Civ în vigoare la acea dată cât și a Decretului 167/1958.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocat de către pârât, instanța apreciază că nu este întemeiată pentru următoarele considerente.
Conform art. 1 din Decret 167/1958 "Dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii",
Față de cele reținute mai sus și având în vedere că dreptul la acțiune privind dreptul principal, nu s-a prescris, instanța constată neîntemeiată excepția invocată.
În acest sens instanța are în vedere că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, s-a stabilit reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016.
Or, așa cum a fost reținut și de ICCJ în considerentele Deciziei 2/2014, "natura juridică a măsurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept".
Față de cele reținute mai sus, instanța constată că termenul de prescripție în ceea ce privește creanța principală cât și accesoriile acesteia nu s-a împlinit, fiind suspendat prin apariția OUG 71/2009.
Pentru aceste considerente, va fi respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța constată că acțiunea este întemeiată în parte .
Astfel, instanța reține că prin Sentința nr. 143/21.01.2009, irevocabilă prin Decizia nr. 1569/01.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel C., Tribunalul D. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să-i plătească suplimentul postului – în procent de 25% din salariul de bază -, și suplimentul corespunzător treptei de salarizare – în procent de 25% din salariul de bază -, pentru perioada 01.10.2005 – 21.09.2009, actualizate potrivit indicelui de inflație, de la data plății efective.
Pârâta a achitat parțial sumele datorate, eșalonat, conform prevederilor O.U.G. nr. 71/2009.
Prin neacordarea integrală a drepturilor salariale cuvenite, reclamanta a suferit un prejudiciu constând pe de o parte în contravaloarea drepturilor salariale și pe de altă parte, în devalorizarea monedei naționale, dar și în lipsa de folosință a sumelor cuvenite .
Având în vedere că potrivit art. 117 din Legea nr. 118/1999 "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice", iar conform prevederilor art. 166 alin. 4 Codul Muncii, "Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului " cât și faptul că, prevederile art. 278 C Muncii, permit aplicarea în completare a dispozițiilor din legislația civilă, instanța concluzionează că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1088 din Codul civil, conform cărora „(1) La obligațiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fideiusiune și societate".
În consecință, față de cele reținute mai sus, și având în vedere și considerentele Deciziei 2/2014 pronunțată de ICCJ în recursul în interesul legii, conform cărora " principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale", instanța apreciază întemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a dobânzii legală la sumele stabilite prin Sentința nr. 143/2009.
Referitor la momentul de la care începe să curgă dobânda, instanța are în vedere prevederile art. 1079 cod civil care stabilește că "(1) Dacă obligația consistă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului său, cât și art. 1088 C.Civ, conform cărora "(2)Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
Față de considerentele de mai sus, instanța va admite în parte acțiunea formulată, cu consecința obligării pârâtei de a-i achita reclamantei dobânda legală la sumele stabilite prin Sentința nr. 143/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul D., și rămase neachitate până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată – începând cu data intentării acțiunii (06.10.2014) și până la data achitării integrale a respectivelor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul V. R., cu domiciliul în Calafat, ., .. 1, ., în contradictoriu cu pârâtul Primarul M. Calafat, cu sediul în Calafat, .. 24, județul D., având ca obiect pretenții.
Obligă pârâtul să achite reclamantului dobânda legală la sumele stabilite prin Sentința nr. 143/21.01.2009, pronunțată de Tribunalul D., și rămase neachitate până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată – începând cu data intentării acțiunii (06.10.2014) și până la data achitării integrale a respectivelor sume.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Decembrie 2014.
Președinte, M. C. V. | ||
Grefier, C. N. |
Red. MCV / 4 ex.
C.N. 08.01. 2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 2449/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 3228/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
