Pretentii. Sentința nr. 788/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 788/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 15959/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 788/2014
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier A. G. C.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul Ș. N., în contradictoriu cu pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul prin reprezentant convențional, avocat A. G., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție competența în soluționarea cauzei.
Apărătorul reclamantului arată că instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
În baza art. 131 N. C.pr.civ. instanța constată că este competentă general, material și teritorial, în raport de Legea nr. 188/1999.
Apărătorul reclamantului solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar procesul verbal de informare gratuită privind avantajele medierii nr. 186/05.12.2013.
Instanța încuviințează proba cu înscrisuri, fiind utilă soluționării cauzei.
Reprezentantul reclamantului arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe excepția autorității de lucru judecat și pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului, având cuvântul, solicită instanței respingerea excepției, precizând că nu există autoritate de lucru judecat, având în vedere că la data judecării cauzei nu a fost îndeplinită condiția triplei identități: obiect, cauză și părți, conform disp. art. 1201 C.civ. Pe fondul cauzei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la acordarea sporului de risc de 25% și recalcularea ajutorului financiar acordat. Cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamantul Ș. N. a chemat în judecată pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECTIA SILVICĂ D., solicitând instanței să dispună:
a) obligarea paratei la plata sporului de risc in procent de 25% din salariul de baza pentru perioada 27.11._13, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței si pană la data plății efective,
b) obligarea paratei sa-i recalculeze ajutorul financiar acordat in baza art. 172 din C.C.M.(prin includerea sporului de risc in salariu) si la plata diferențelor astfel stabilite,
c)obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
1. În fapt, reclamantul arată că a fost angajatul paratei din data de 10.03.1991, la subunitatea acesteia - Ocolul Silvic F., pana in data de 04.10.2013 când prin decizia paratei nr. 251/04.09.2013 au fost întrerupte relațiile de munca urmare desființării postului de pădurar din cadrul O.S. F..
În conformitate cu art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/19.03.2008 privind Codul Silvic, personalul silvic din cadrul direcțiilor silvice beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.
Deși legea a intrat în vigoare la data de 19.03.2008, reclamantul arată că nu i-a fost acordat și achitat sporul de risc de 25% din salariul de bază. motiv pentru care solicită să fie obligata parata la plata contravalorii acestui spor pe perioada 27.11._13 (ultimii trei ani formulării cererii).
Observând aceste dispoziții legale, reclamantul arată că legiuitorul a stabilit persoanele care beneficiază de acest spor, cuantumul acestui spor, precum și baza la care se raportează.
Astfel, legea face referire la întreg personalul silvic - fără nicio distincție, la un cuantum fix de 25 %, cuantum care se aplică la salariul de bază.
Art. 1 din OUG 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobata cu modificări si completări prin Legea 427/2001. a definit personalul silvic ca fiind format din persoanele cu pregătire de specialitate atestată prin actul de absolvire a unei forme de învățământ recunoscută în România si care exercită efectiv profesiuni specifice activității in domeniul silviculturii.
In toata aceasta perioada arată că a fost angajat al pârâtei am făcut parte din personalul silvic așa cum a fost el definit de lege, în sensul că, a absolvit Scoală Profesionala de pădurari., conform diplomei de absolvire din anul 1990. pe care o anexez prezentei cereri.
Astfel, arată că are pregătirea de specialitate atestata prin actele atașate si obținută la o instituții acreditate si a desfășurat profesii specifice silvice in cadrul unităților silvice, motiv pentru care apreciază ca trebuie sa beneficieze de sporul de risc in cuantum de 25% din salariul de baza.
Întrucât toate aceste drepturi arătate mai sus nu i-au fost acordate la termenele stabilite prin dispoziții legale, solicită ca sumele cuvenite să fie actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței până la data plătii efective.
Reclamantul învederează instanței faptul că. în conformitate cap II, art. 8 alin. 1 din C.C.M. al R.N.P. – Romsilva (din perioada solicitata), obligațiile administrației constau în crearea de condiții corespunzătoare desfășurării si rentabilizării activității unității si prin asigurarea fondurilor bănești pentru asigurarea salariilor dar si acordarea către salariați a tuturor drepturilor ce decurg din lege, C.C.M aplicabil si contractul individual de muncă (lit. ,,n" si „o" ale art. 8 din C.C.M ).
2. In drept, reclamantul își întemeiază acțiunea pe Legea 46/2008 privind Codul silvic, O.U.G. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobata cu modificări si completări de Legea 427/2001 si C.C.M. al R.N.P. - Romsilva.
Pârâta R. NAȚIONALA A PĂDURILOR - ROMSILVA DIRECȚIA SILVICĂ D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat întrucât cererea de acordarea sporului de risc de 25% conform Legii nr. 46/2008 - Codul Silvic, a mai făcut obiectul dosarului nr._ în care Curtea de Apel București s-a pronunțat prin sentința nr. 2229/10.09.2008 în sensul respingerii acțiunii, sentință ce a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 3496/23.06.2009 a înaltei Curte de Casației și Justiție.
Învederează faptul că părțile acestui dosar au fost Federația Sindicatelor S., care a avut mandat de reprezentare din partea reclamantului și R. Națională a Pădurilor - Romsilva în cadrul căreia funcționează Direcția Silvică D., unitate fără personalitate juridică atât la data promovării acțiunii (03.09.2008)conform art. 9 din Anexa 1 la Regulamentul privind organizarea si funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva cât și ulterior conform art. 2 din H.G. Nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva si aprobarea regulamentului de organizare si funcționare.
De asemenea, arată că, în conformitate cu prevederile art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 Legea sindicatelor, act normativ în vigoare în perioada soluționării litigiului, organizațiile sindicale aveau dreptul de a întreprinde "orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune injustiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauza ", motiv pentru care Federația Sindicatelor S. a fost acceptată ca parte în litigiul menționat în baza tabelelor prin care salariații, membrii de sindicat mandatau sindicatul să le reprezinte interesele în dosarul nr._ .
Față de aceste, consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 430-432 Cod Procedură Civilă impunându-se admiterea excepției și respingerea acțiuni întrucât asupra cererii de acordare a sporului de risc de 25% a statutat în mod definitiv și irevocabil ICCJ prin Decizia nr. 3496/23.06.2009.
Se arată că în doctrina se precizează ca atât prezumția, cât si excepția lucrului judecat, reprezintă instrumente juridice menite sa servească instituția puterii lucrului judecat, care este cel mai important efect al hotărârilor judecătorești si care are la baza doua reguli fundamentale si anume: o cerere nu poate fi judecata în mod definitiv decât o singura data; soluția cuprinsa în hotărâre, fiind prezumata a exprima adevărul, nu poate fi contrazisa de o alta hotărâre.
Pârâta învederează că ceea ce legitimează autoritatea de lucru judecat nu este atât caracterul definitiv al hotărârii, ci adevărul care trebuie sa stea la baza ei, adevărul constituind temeiul, rațiunea si fundamentul social si moral al acestui efect al hotărârii judecătorești.
Autoritatea de lucru judecat urmărește si evitarea contrazicerilor între doua hotărâri judecătorești, în sensul ca drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitiva sa nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioara.
Se arată că reclamantul a formulat acțiune solicitând instanței obligarea D.S. D. la plata sporului de risc în cuantum de 25% la salariul de bază pentru perioada 15.11._13 sumă actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Consideră acțiunea reclamantului netemeinica si nelegala deoarece deși este reglementat prin art. 127 din Legea nr. 46/2008 in sensul ca întregului personal silvic i se acordă un spor de 25% aplicat la salariul de bază, prin art. 122 din același act normativ se prevede ca:
„Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură elaborează, în termen de 12
luni de la . prezentului cod, normele, regulamentele, instrucțiunile
și ghidurile de bune practici și le aprobă prin ordin al conducătorului acesteia, exercitând și controlul aplicării lor. Până la elaborarea și aprobarea actelor normative prevăzute la alin. (1) se aplică normele, regulamentele și instrucțiunile aflate în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului cod."
Învederează instanței faptul ca potrivit art. 138 din Legea nr. 46/2008 legislația subsecventă Legii nr. 26/1996 - Codul silvic rămâne în vigoare până la elaborarea legislației în condițiile prezentului cod.
Mai mult chiar, alin. 4 al aceluiași art. 127 prevede faptul că „Indemnizațiile aferente gradelor profesionale pentru personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și subunitățile teritoriale ale acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod."
În acest context, cum nici normele de aplicare a prezentului cod nu au fost elaborate, și nici hotărârea de guvern care să prevadă indemnizațiile aferente gradelor personalului silvic nu a fost publicată, apreciem faptul că art. 127 din Legea nr. 46/2008 nu produce efecte juridice.
Solicită instanței să observe faptul ca orice spor acordat unui salariat reprezintă un accesoriu al salariului o componenta a acestuia care se acordă în raport de condițiile în care se desfășoară efectiv activitatea, (noxe, izolare, muncă grea, stres, subteran, degradare socială etc.) așa cum prevăd in mod expres si dispozițiile art. 133 din Contractul Colectiv de munca.
Se arată că se recurge la el atunci când condițiile deosebite de muncă, respectiv compensarea efortului depus sau a riscului asumat ca urmare a acestora, nu poate fi cuprinsă nemijlocit în salariul de bază (discontinuitatea condițiilor, variabilitatea intensității lor etc.) și că este evident ca pentru a se putea acorda acest spor de risc era necesara reglementarea noțiunii de risc, a condițiilor specifice ce trebuiesc îndeplinite pentru acordarea acestui spor si categoriile de personal care pot beneficia de acest spor.
Este adevărat ca art. 127 din Legea nr. 46/2008 nu distinge intre diferitele categorii de personal silvic dar nici nu trebuia făcuta aceasta distincție in Codul Silvic deoarece este un act normativ care reglementează regimul juridic al fondul forestier național si nu pe cel al salarizării personalului silvic aceasta reglementare trebuia făcuta prin legi speciale, statute, regulamente etc.
De asemenea, solicită instanței să observe faptul ca potrivit art. 124 din Contractul Colectiv de Munca pe anii 2010-2013 salariul pentru munca prestata se stabilește prin negociere ori, câta vreme reclamantul si-a negociat drepturile salariale cu unitatea angajatoare si a acceptat pana la data încetării contractului individual de munca plata acestor drepturi salariale fără acordarea sporului de risc consideram solicitarea nelegala.
In susținerea ideii ca sporul este o componenta a salariului un accesoriu al acestuia care se acorda in funcție de condițiile efective de munca ce trebuia reglementata in mod expres, pârâta face cunoscut faptul ca la nivel de direcție silvica avem încadrat personal silvic la compartimentele: resurse umane, achiziții, fond forestier etc. a căror activitate nu presupune niciun risc si a căror activitate nu poate fi echivalata cu cea a pădurarului de canton care are in gestiunea sa pădurea si ii asigura paza si răspunde pentru eventualele prejudicii.
Având in vedere cele menționate, solicită instanței să respingă acțiunea reclamantului într-o teză principală pe cale de excepție în cauză fiind incidente prevederile art. 431 din codul de procedură civilă și în subsidiar, în cazul în care veți respinge excepția, ca netemeinica si nelegala.
In drept, invocă dispozițiile Legii nr. 46/2008, CCM în vigoare în 2010-2013, Cod Procedură Civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține și constată următoarele:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, în raport de decizia nr. 3496/23.06.2009 pronunțată de Î.C.C.J., referitoare la capătul de cerere privind acordarea sporului de risc de 25%, se reține că aceasta este neîntemeiată, nefiind îndeplinită tripla identitate - de părți, obiect, cauză - prevăzută de art. 1201 C.civ.
Reclamantul nu a fost parte în dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința nr. 2229/10.09.2008 a Curții de Apel București și decizia nr. 3496/23.06.2009 a Î.C.C.J., părți în acest dosar fiind reclamantă - Federația Sindicatelor S. și pârâtă - R. Națională a Pădurilor Romsilva.
Nu rezultă din actele dosarului că reclamantul ar fi mandatat Federația Sindicatelor S. să îi reprezinte interesele și să promoveze acțiunea în numele reclamantului pe rolul Curții de Apel București, în condițiile art. 83 C.proc.civ.. De altfel, nici din sentința nr. 2229/10.09.2008 a Curții de Apel București nu rezultă că Federația Sindicatelor S. ar fi promovat acțiunea în numele reclamantului și pentru reclamant.
Prin decizia Î.C.C.J. s-a respins recursul declarat împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, ori nici din această decizie nu rezultă că acțiunea ar fi fost promovată în numele reclamantului, în considerentele deciziei fiind menționat faptul că reclamanta nu a detaliat categoriile de salariați care constituie sindicatele.
În consecință, va fi respinsă excepția ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, se reține că reclamantul ocupa functia de padurar la RNP Rom S.-Direcția Silvică D..
Potrivit at.127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008 Codul silvic „Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior și al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază”.
De asemenea, art. 1 din OUG 59/2000 privind Statul personalului silvic aprobat cu modificări si completări prin Legea 427/2001, a definit personalul silvic ca fiind format din persoanele cu pregătire de specialitate atestată prin actul de absolvire a unei forme de învățământ recunoscută în România și care exercită efectiv profesiuni specifice activității in domeniul silviculturii.
Cum reclamantul se încadrează în categoria prevăzută de lege, rezultă că este îndreptățit ala acordarea sporului.
S-a apărat pârâta invocând dispozițiile at.122 din legea 46/2008, însă aceste dispoziții nu condiționează acordarea sporului de elaborarea vreunei reglementări subsecvente care să stabilească modalitatea de punere în aplicare a art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008.
De altfel se observă că dreptul stabilit de aceste dispoziții nu este condiționat nici de elaborarea unor acte normative și nici de stabilirea anumitor condiții de muncă care ar atrage acordarea sa.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al pârâtei s-ar ajunge la situația că dreptul prevăzut de lege, ar deveni unul iluzoriu, fiind suficient să nu se elaboreze aceste norme pentru ca acordarea sporului să fie amânată sine die.
În consecință, constatând că reclamantul se încadrează în categoria stabilită de lege pentru acordarea sporului, față de cele menționate, instanța apreciază acțiunea întemeiată, motiv pentru care o va admite și va obliga pârâta să achite reclamantului contravaloarea sporului de risc, în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 27.11._13.
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtei la recalcularea salariilor compensatorii acordate, având în vedere sporul de risc în cuantum de 25% din salariul de bază de care beneficiază instanța constată că, prin decizia nr. 251/04.09.2013, emisă de Direcția Silvică D., începând cu data de 04.10.2013 a încetat contactul individual de muncă al reclamantului ca urmare a desființării postului ocupat de reclamant.
Acordarea salariilor compensatorii este prevăzută și reglementată de Contractul Colectiv de Muncă al R.N.P. Romsilva - din care Direcția Silvică D. face parte la art 172 din C.C.M..
Admitând cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata către reclamant a contravalorii sporului de risc, în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 27.11.2010 – 04.10.2013, va admite și cererea privind obligarea pârâtei la recalcularea ajutorului financiar acordat reclamantului având în vedere sporul de risc în cuantum de 25% din salariul de bază de care beneficiază reclamantul.
În aplicarea dispozițiilor art.453 NCPC, va dispune obligarea paratului la plata catre reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul aparatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat.
Admite acțiunea formulată de reclamantul Ș. N., domiciliat în Fratoștița, .. 1, județul D., în contradictoriu cu pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ D., cu sediul în C., .. 19, județul D..
Obligă pârâta la plata către reclamant a contravalorii sporului de risc, în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 27.11.2010 – 04.10.2013 și să recalculeze salariilor compensatorii acordate reclamantului, având în vedere sporul de risc în cuantum de 25% din salariul de bază de care beneficiază reclamantul.
Obliga parata la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusa la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2014.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, A. G. C. |
E. S. /06.03.2014
A.C. 20 Februarie 2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 1920/2014. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1719/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
