Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2040/2014. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2040/2014 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 6678/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2040/2014
Ședința publică de la 06 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. L. G.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta IF PASĂ G. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru reclamantă asociații Pasă G. și Pasă A. Ș. asistat de avocat P. C., lipsind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantei depune la dosar dovada consemnării cauțiunii dispusă de instanță în cuantum de 1800 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra cererii de suspendare.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii așa cum a fost întrucât sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea 554/2004, respectiv a formulat plângere prealabilă, a achitat cauțiunea, există cazul bine justificat și paguba iminentă. Fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
La data de 05.05.2014 reclamanta IF Pasa G. a solicitat în contradictoriu cu A.J.F.P. D., în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actelor administrative reprezentate de Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente nr._/31.01.2014, precum si a Deciziilor de impunere privind impozitul pe venit si contribuțiile sociale stabilite suplimentar de plată de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente înregistrate sub același număr și emise pe numele asociaților Pasă G. și Pasă A.-Stefănel, acte emise de către AJFP D. - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice nr. l., până la pronunțarea instanței de fond.
În motivare a arătat că, urmare a întocmirii raportului de inspecție fiscală nr._/31.01.2014 la IF Pasa G. au fost emise de către A.J.F.P. D. trei decizii de impunere înregistrate sub același număr, fiind stabilite obligații suplimentare în cuantum de_ lei în sarcina întreprinderii Familiale (TVA și impozit pe veniturile din arendă, cu accesorii), de 8.925 lei în sarcina asociatului Pasă G. (impozit pe venit și contribuție FNUASS, cu accesorii) și de 8.908 lei în sarcina asociatului Pasă A.-Ș. (impozit pe venit și contribuție FNUASS, cu accesorii).
Prin contestația înregistrată sub nr._/25.03.2014 a solicitat în procedura prealabilă anularea actelor administrative, cu privire la obligațiile, în cuantum total ,de 36.637 lei
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, " in cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.".
Apreciază, că face dovada sesizării organului administrativ in condițiile art. 7 și existenței unui caz bine justificat precum și a iminenței producerii unei pagube în dauna societății.
Potrivit practicii constante a instanțelor de contencios administrativ și fiscal (indică sentința Curții de Apel C. nr. 157/30.04.2009, pronunțată în dosarul nr._ ) cazul bine justificat și paguba iminentă sunt reciproc determinate, în sensul că pericolul producerii pagubei iminente determină cazul bine justificat.
Mai arată că, în data de 25.03.2014 a formulat contestație împotriva actelor administrative emise de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., respectiv a raportului de inspecție si a deciziilor de impunere, contestație la care, pana la aceasta data, nu a fost soluționată.
Prin cererea formulata critică legalitatea masurilor dispuse de către parata, apreciind ca estimarea veniturilor nu are temei legal ,în măsura în care calculul sumelor suplimentare este întemeiat pe datele dintr-o adresă a Primăriei G. emisă la 28.01.2014 (adresă care însă nu privește producția de cereale obținută de micii producători agricoli), fără a fi luate în considerare datele din adresa Direcției Pentru Agricultură D. ce le-a fost comunicate cu adresa nr. 694/17.02.2014.
Existenta unui caz bine justificat:
Așa cum a dovedit prin contestația depusa la organul fiscal, constatările din raportul de inspecție fiscala si din decizia de impunere au la baza fie interpretări juridice greșite fie aprecieri eronate ale stării de fapt ,prin neluarea in considerare a unor documente depuse de către societate în timpul controlului fiscal.
Este evident faptul că instanța, în soluționarea prezentei cereri, nu analizează fondul, insa cred ca se impune o privire generala asupra acestor motive tocmai pentru a da posibilitatea formulării unei apărări pe fondul cauzei înainte de finalizarea executării silite.
Înțelege sa invoce în susținerea punctului de vedere decizia nr. 3015/23.09.2008 a înaltei Curți de Casație si Justiție - Secția de C. Administrativ si Fiscal, potrivit căreia "existenta cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidenta, căci o asemenea cerința si interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei", fiind suficienta prezentarea unor argumente juridice "sumar probate, aparent valabile, de natura a crea insa o îndoiala in ceea ce privește actele contestate (...) si a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmata".
Principalul argument de vădită netemeinicie a actului administrativ, care trebuie să conducă instanța la constatarea existenței unui caz bine justificat și la pronunțarea unei hotărâri de suspendare a executării deciziei de impunere, este acela că în decizia de impunere emisă de A.J.F.P. D. este stabilită o sumă suplimentară de plată prin estimare în condițiile în care au dovedit că datele din adresa nr. 170/28.01.2014 emisă de Primăria G. (la care se raportează AJFP) nu privesc situația micilor producători agricoli.
Învederează instanței faptul că ,anterior emiterii actului administrativ fiscal, Primăria Comunei G. a emis adresa nr. 188/30.01.2014 ,prin care a înțeles să precizeze faptul că toate cantitățile medii indicate în adresa inițială transmisă ANAF și care au întemeiat estimarea au fost influențate de faptul că pe raza comunei există două societăți comerciale (. .) care exploatează suprafețe foarte mari de teren (în total 4000 ha) cu tehnologii de ultimă oră.
A fost precizat expres în acest înscris oficial ( de care inspecția fiscală a înțeles să nu țină cont) că toate cantitățile medii comunicate inițial sunt mai mari decât producția medie obținută în gospodăriile populației.
Ulterior acestui moment dar anterior comunicării efective a deciziei de impunere (act transmis în 03.03.2014), în data de 17.02.2014 MADR - Direcția pentru Agricultură D. a emis adresa nr. 694 în care au fost individualizate, conform Dării de seamă Statistice AGR 2B, producțiile medii kg/ha obținute în gospodăriile populației pe raza comunei G. în perioada 2010-2013.
Conform datelor cuprinse în această adresă, producțiile medii obținute în gospodăriile populației (situație în care se regăsește și I.F. Pasa G., raportat la suprafața totală cultivată) sunt mult mai mici decât acelea transmise AJFP de către Primăria G.; mai mult, aceste producții medii/ha. în fiecare an fiscal, sunt chiar mai mici decât producția declarată de către întreprinderea Familială.
În această situație sub nici o formă nu se poate reține că noi nu am înregistrat toate veniturile obținute și nu poate fi justificată legal stabilirea de obligații suplimentare prin estimare, cu atât mai mult cu cât chiar textul art. 67 din Codul de procedură fiscală obligă organul fiscal la o estimare rezonabilă și cât mai apropiată de realitatea stării de fapt constatate iar în chiar raportul de inspecție este precizat faptul că impunerea nu a avut la bază analizarea unor spețe similare cu speța de față.
Cu toate acestea, organul fiscal reține în actele a căror suspendare o solicită, faptul că ar fi trebuit să declare o producție mai mare decât cea efectiv realizată și a modificat unilateral baza impozabilă la calculul TVA, a impozitului pe venit și a contribuțiilor către FNUASS.
Concluzionând,apreciază că două instituții publice (Primăria G. prin adresa nr. 188/30.01.2014 și Direcția pentru Agricultură D. prin adresa nr. 694/17.02.2014) confirmă, prin acte oficiale ,de care A.J.F.P. D. a înțeles să nu tină cont, susținerea sa, potrivit căreia producția medie la care se raportează organul fiscal atunci când procedează la estimarea veniturilor obținute de societate este mult mai mare decât producția obținută de contribuabil.
Faptul că anexele la care se face vorbire în RIF (în număr de 42) nu au fost comunicate contribuabilului, faptul că organul fiscal nu a înțeles să analizeze adresele oficiale prezentate de societate, precum și faptul că unicul înscris în temeiul cărui s-a procedat la modificarea bazei impozabile conține date ce nu sunt aplicabile situației de fapt, constituie argumente de vădită netemeinicie a actului administrativ_emis de către AJFP D., care trebuie să conducă instanța la constatarea existenței unui caz bine justificat și la pronunțarea unei hotărâri de suspendare a executării deciziei de impunere.
(3) Suspendarea executării actului administrativ fiscal este necesara pentru prevenirea unei pagube iminente.
Paguba iminenta este, așa cum a fost definita de art.2 alin.l lit.s din Legea nr.554/2004 "prejudiciul material viitor si previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
În speța de față, controlul fiscal finalizat în data de 31.01.2014 a stabilit retroactiv obligații suplimentare în cuantum de 36.637 lei, o sumă evident importantă pentru patrimoniul persoanelor fizice asociate în cadrul întreprinderii Familiale.
Învederează instanței faptul că la acest moment titlul de creanță emis de către organul fiscal în data de 31.01.2014 a devenit executoriu, patrimoniul societății este afectat de un act nelegal emis de AJFP D., paguba fiind nu numai iminentă, ci actuală în condițiile în care în spețe similare litigiile pe fondul impunerii presupun o durată mare de timp .
Din înscrisurile anexate prezentei cereri reiese faptul ca cei doi asociați ai persoanei juridice verificate realizează numai venituri de natură salarială si venituri din asocierea în cadrul intreprinderii familiale, al căror cuantum este mai mic decât suma impusă suplimentar prin aplicarea nelegală a metodei estimării veniturilor; mai mult, veniturile realizate din asociere în fiecare dintre anii fiscali sunt mai mici decât suma impusă nelegal.
Învederează instanței faptul că, a continua executarea în temeiul unui act vădit nelegal, pentru recuperarea unei sume mai mari decât veniturile efectiv obținute de o întreprindere familială din cultivarea unei suprafețe de 15 ha de teren agricol, nu se va putea face decât prin executarea apartamentelor în care cei doi asociați persoane fizice locuiesc, paguba fiind dovedită si neputând fi justificată in condițiile în care pe durata suspendării executării actelor administrative DGFP D. beneficiază de dobânzi si penalități de întârziere.
Potrivit punctului de vedere al Curții de Apel C. (decizia nr.373/18.12.2008 pronunțata in dosarul nr._ ) soluția suspendării executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, fără ca astfel sa se aducă atingere executării deciziilor autorităților administrative prin care se impun particularilor o . obligații.
Suspendarea pronunțata de către instanța nu afectează in nici un fel principiul caracterului executoriu al actului administrativ . ci tocmai îl confirmă că și partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul pana la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale, respectiv pana când instanța stabilește ca sumele reținute in actul fiscal sunt datorate.
Luând in considerare motivele bine justificate invocate mai sus si pentru prevenirea unei pagube iminente, solicită ca instanța să aprecieze ca prezenta cerere este întemeiata si, în consecința, să fie admisă si să se dispună suspendarea executării actelor administrative emise de AJFP D., pana la pronunțarea instanței de fond.
În drept,invocă dispozițiile art.14 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. a formulat întâmpinare la cererea de suspendare formulată de către IF Pasa G. .
Învederează instanței ca reclamantul va trebui sa îndeplinească obligația legala prevăzuta de art.215, alin.(2) din Codul de procedura fiscala, republicat,respectiv de a depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate ."
În ceea ce privește fondul cererii, reclamantul nu-și motivează acțiunea și totodată nu dovedește îndeplinirea condițiilor reglementate de art.14 din Legea nr. 554/2004.
Admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii în anularea lui este condiționată de existența justificării temeiniciei precum și de iminența producerii unei pagube.
Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ fiscal trebuie întrunite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, suspendarea executării actului este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004.
Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ - fiscal
determină executarea acestuia din oficiu, actul administrativ - fiscal devenind titlu executoriu si, in consecința, suspendarea executării actelor administrativ - fiscale constituie o situație de excepție, care intervine când legea o prevede, dar cu îndeplinirea condițiilor anume reglementate de aceasta.
Instanța trebuie să analizeze eventuale împrejurări legate de efectele actului, deci în cererea de suspendare nu se pot reține aspecte legate de legalitatea actului contestat.
Suspendarea este o situație de excepție ce poate fi acordată de către instanță cu respectarea condițiilor legale.
Invocarea unor motive legate de fondul cauzei, care presupune o cercetare profundă a legalității actului, nu se încadrează în situația de a constata cu ușurință, în urma unei cercetări sumare, o îndoială serioasă asupra legalității respectivului act.
În consecință, pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale, în afară de condiția legală privind plata cauțiunii, practica judiciară în materie este unanimă în a aprecia că trebuie îndeplinite cumulativ si condițiile stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, să fie un caz bine justificat și să se producă o pagubă iminentă .Este evident că aceste condiții se determină reciproc, logic, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat, fără a exista pericolul producerii unei pagube și invers, despre iminența pagubei, în absența caracterului bine justificat al cazului.
Astfel, „cazul bine justificat „ îl reprezintă împrejurarea legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în timp ce „paguba iminentă" reprezintă în viziunea legii prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Cazul bine justificat presupune că, pe baza pagubei iminente, reclamantul ar trebui să dovedească împrejurări care să fie legate de efectele actului contestat, împrejurări care să fie dovedite.
Învederează că, reclamantul nu dovedește îndeplinirea acestei condiții legale și nu indică în mod concret care sunt motivele de drept și de fapt care ar conduce la reținerea îndeplinirii acestei condiții.
Reclamantul nu poate aduce argumente de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului administrativ contestat, acesta nefiind analizat nici în procedura prealabilă.
În opinia sa pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ fiscal este necesară dovedirea în primul rând a existenței unui caz bine justificat, în sensul creării unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.
Din motivul de nelegalitate invocat de contestatoare precum și înscrisurile depuse la dosar nu rezultă împrejurări care să creeze o îndoială serioasă și suspiciuni în privința legalității actului administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004 constituie caz bine justificat existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Această definiție conduce la o concluzie firească, în sensul că îndeplinirea cazului bine justificat constă nu numai în simplele afirmații ale reclamantei, dar și din motivații legale întemeiate pe dispoziții legale.
Nu s-a făcut dovada nici a îndeplinirii celei de-a doua condiții, a pagubei iminente, la care ar fi fost supusă reclamantul.
În legătură cu noțiunea de pagubă iminentă, chiar Legea nr. 554/2004, la art.2, lit.ș o definește ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil, ceea ce în speță nu este dovedit.
Referitor la paguba iminentă s-a convenit în practică și doctrină să se aibă în vedere atât prejudiciul efectiv, cât și o perturbare a funcționării respectivului contribuabil.
Apreciază că, reclamantul nu poate demonstra producerea unui prejudiciu in patrimoniul lui.
In consecință, este evident că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative i celor două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.
Instanța are posibilitatea sa verifice situația concreta a reclamantului si efectele pe care le-ar putea produce executarea silită a actului administrativ - fiscal împotriva acestora pe baza probelor existente la dosarul cauzei.
În consecință, simpla afirmație că, prin executarea actelor administrativ – fiscale reclamantul ar fi grav prejudiciat, nu poate conduce la îndeplinirea celor doua condiții .
În speță, având în vedere că din acțiunea formulată rezultă că, reclamantul nu înțelege să administreze nici o probă cu privire la îndeplinirea celor condiții de admisibilitate a cererii de suspendare, nu este dovedită acea pagubă iminentă de care face vorbire și care, împreună cu cazul bine justificat, ar putea conduce la acordare; suspendării .
Oricum, aplicarea unor forme de executare silită, în eventualitatea neachitării creanțele bugetare la scadență, pentru recuperarea acestor creanțe nu poate determina admiterea unei cereri de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Apreciază că reclamantul nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, iar punerea în executare a actului administrativa: cărui suspendare se solicită, nu este generatoare de pagubă pentru patrimoniul reclamantei ș nu este suficientă pentru a demonstra existenței că executarea actului administrativ atacat poara riscul de a pune în dificultate financiară reclamantul.
În sensul respingerii cererilor de suspendare a unor acte administrativ fiscale s-A pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 5191 din 27.10.2005, Decizia nr. 419/07.02.2006, Decizia nr. 343/17.10.2006 și altele.
În concluzie, solicită respingerea cererii de suspendare formulată de către IF P.; G..
În drept, invocă dispozițiile art. 205 - 208 din Codul procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că reclamanta IF Pasa G. a solicitat în contradictoriu cu A.J.F.P. D., în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actelor administrative reprezentate de Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente nr._/31.01.2014, precum si a Deciziilor de impunere privind impozitul pe venit si contribuțiile sociale stabilite suplimentar de plată de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente înregistrate sub același număr și emise pe numele asociaților Pasă G. și Pasă A.-Stefănel, acte emise de către AJFP D. - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice nr. l., până la pronunțarea instanței de fond
S-a reținut că,în urma întocmirii raportului de inspecție fiscală nr._/31.01.2014 la IF Pasa G. au fost emise de către A.J.F.P. D. trei decizii de impunere înregistrate sub același număr, fiind stabilite obligații suplimentare în cuantum de_ lei în sarcina întreprinderii Familiale (TVA și impozit pe veniturile din arendă, cu accesorii), de 8.925 lei în sarcina asociatului Pasă G. (impozit pe venit și contribuție FNUASS, cu accesorii) și de 8.908 lei în sarcina asociatului Pasă A.-Ș. (impozit pe venit și contribuție FNUASS, cu accesorii).
Prin contestația înregistrată sub nr._/25.03.2014 reclamanta a solicitat în procedura prealabilă anularea actelor administrative, cu privire la obligațiile, în cuantum total ,de 36.637 lei.
Apreciază,că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.".
Face dovada sesizării organului administrativ in condițiile art. 7 și existenței unui caz bine justificat precum și a iminenței producerii unei pagube în dauna societății,în situația în care organul fiscal nu a înțeles să analizeze adresele oficiale prezentate de societate, precum și faptul că unicul înscris în temeiul cărui s-a procedat la modificarea bazei impozabile conține date ce nu sunt aplicabile situației de fapt.
Aceste aspecte constituie argumente de vădită netemeinicie a actului administrativ,iar faptul că cei doi asociați ai persoanei juridice realizează numai venituri de natură salarială si venituri din asocierea în cadrul intreprinderii familiale,( al căror cuantum este mai mic decât suma impusă suplimentar) ,din cultivarea unei suprafețe de 15 ha de teren agricol, nu se va putea face decât prin executarea apartamentelor în care cei doi asociați persoane fizice locuiesc, paguba fiind dovedită .
Din susținerea pârâtei se reține că reclamantul nu dovedește îndeplinirea condiții legale cerute de art.14 din Lg 554/2004 și nu indică în mod concret care sunt motivele de drept și de fapt care ar conduce la reținerea îndeplinirii acestor condiții.
Reclamantul nu poate aduce argumente de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalității actului administrativ contestat, acesta nefiind analizat nici în procedura prealabilă.
În opinia sa pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ fiscal este necesară dovedirea în primul rând a existenței unui caz bine justificat, în sensul creării unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu.
Din motivul de nelegalitate invocat de contestatoare precum și înscrisurile depuse la dosar nu rezultă împrejurări care să creeze o îndoială serioasă și suspiciuni în privința legalității actului administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 554/2004 constituie caz bine justificat existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Această definiție conduce la o concluzie firească, în sensul că îndeplinirea cazului bine justificat constă nu numai în simplele afirmații ale reclamantei, dar și din motivații legale întemeiate pe dispoziții legale.
Nu s-a făcut dovada nici a îndeplinirii condiției, a pagubei iminente.
În legătură cu noțiunea de pagubă iminentă, chiar Legea nr. 554/2004, la art.2, lit.ș o definește ca fiind un prejudiciu material viitor, dar previzibil, ceea ce în speță nu este dovedit.
Referitor la paguba iminentă s-a convenit în practică și doctrină să se aibă în vedere atât prejudiciul efectiv, cât și o perturbare a funcționării respectivului contribuabil.
Apreciază că, reclamantul nu poate demonstra producerea unui prejudiciu in patrimoniul lui.
Potrivit art 14 alin. 1 din Lg.554/2004 "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Din textul de lege anterior menționat, se reține că legiuitorul impune întrunirea cumulativă a două condiții pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ-fiscal, respectiv: existența unui caz bine justificat - în sensul existenței unor îndoieli puternice cu privire la legalitatea actului -, iar suspendarea executării actului să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin.1 lit. t) din Legea 554/2004 drept "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
În ceea ce privește paguba iminentă, în cuprinsul art. 2 alin.1 lit. ș) din aceeași lege se menționează că ar consta în "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Referitor la prima condiție - existența unui caz bine justificat, în sensul existenței unor îndoieli puternice cu privire la legalitatea actului -, instanța apreciază că, deși în această fază procesuală nu se analizează valabilitatea actului administrativ, motivele invocate de reclamantă sunt de natură - în aparență -, a ridica semne de întrebare cu privire la legalitatea actelor a căror suspendare a executării s-a solicitat.
Astfel, din lecturarea documentelor transmise reiese că există îndoieli cu privire la stabilirea bazei impozabile a reclamantei ,respectiv la încadrarea acesteia în rândul marilor societăți de profil,care utilizează o tehnologie modernă,iar reclamanta apreciază că se află în situația micilor producători(gospodării individuale) ,dat de suprafața foarte mică cultivată(circa 15 ha teren).
Ca atare nu s-a ținut cont de adresa ce i-a fost comunicată(la solicitarea sa-694/17.02.2014) de Dir.Pentru Agricultură D. fila14) cu privire la producțiile medii de grâu pentru perioada analizată 2010-2013) și s-a avut în vedere adresa Primăriei G.(fila 15),care prevede o producție medie mult mai mare,așa cum au realizat societățile agricole de profil.
Or, aceste aspecte sunt de natura a crea îndoieli în ceea ce privește cuantumul sumei pretins datorate și,întra-adevăr nu pot face obiectul controlului de legalitate în prezenta cauză.
Instanța apreciază că este îndeplinită și cea de-a doua condiție - suspendarea executării actului să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente .
Paguba iminentă în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 constă într-un prejudiciu material și previzibil de o anumită gravitate pentru a se putea justifica măsura suspendării actului administrativ fiscal.
Într-adevăr, din punct de vedere economic, este evident că patrimoniul reclamantei poate fi diminuat – aceasta fiind lipsit, pe viitor, de suma reținută în actele de inspecție fiscală,iar această sumă(36.637 lei ),reprezintă o valoare însemnată față de patrimoniul redus al reclamantei,așa cum este redat în adresa existentă la fila 16 din dosar.
Pe de altă parte,dat si de specificul societății reclamante societate agricolă,raportat la perioada de față,reclamanta prin executarea sumei la acest moment ar fi în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea de bază,cu consecința producerii unei pagube iminentă în înțelesul dat de legiuitor .
Pentru considerentele expuse anterior, urmează a fi admisă cererea de suspendare a executării,până la soluționarea cauzei pe fond.
PENTRU,ACEST,EMOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta I.F. P. G. cu sediul procedural ales în C., .. 47, jud. D. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Dispune suspendarea executării actelor administrative date de decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice,care desfășoară activități independente nr._/31.01.2014 și a deciziilor de impunere privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale stabilite suplimentar de inspecția fiscală pentru persoane fizice,care desfășoară activități independente înregistrate sub același număr (nr._/31.01.2014) emise pe numele asociaților Pasă G. și Pasă Ș., până la pronunțarea instanței de fond.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare, recursul urmând a fi depus la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 06 Iunie 2014.
Președinte, D. L. G. | ||
Grefier, A. F. |
Red. 4 ex/16.06.2014
DLG/AF
| ← Pretentii. Sentința nr. 96/2014. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 632/2014. Tribunalul DOLJ → |
|---|
