Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 186/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 186/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 26-08-2014 în dosarul nr. 5524/204/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 186
Ședința publică de la 26.08.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. M.
Grefier: Nițeanu A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina – a fost reprezentat de procuror D. M. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii penale puse în mișcare prin rechizitoriul nr. 3934/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, privind pe inculpatul B. C., trimis în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cp (2 acte materiale).
Prezența și dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 19.08.2014, fiind consemnate în acea încheiere de ședință, care face parte integranta din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.08.2014.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis la data de 27.09.2013 sub nr. 3934/P/2012 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată în stare de libertate inculpatul B. C., fiul lui N. și F., născut la data de 22.03.1977 în ., jud. Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de articolul 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep., cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, constând în aceea că la date diferite (06/07.10.2012 și 21.11.2012), în baza unei rezoluții infracționale unice, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Audi A4, cu nr. de înmatriculare BG-384-HA, proprietate personală, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie.
Prin încheierea din 25.03.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 al. 2 Cpp, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt: în noaptea de 06/07.10.2012, în jurul orei 00.30, B. C. a fost depistat de organele de poliție conducând pe drumurile publice din ., jud. Prahova, autoturismul marca Audi A4, cu nr. de înmatriculare BG-384-HA, proprietate personală, fără a poseda permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule.
După oprirea în trafic, a fost testat cu aparatul etilotest, stabilindu-se că avea o concentrație de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat. În autoturism au fost identificați conducătorul auto, B. C., soția acestuia, numita B. E., și cei doi copii minori ai acestora. Organele de politie i-au adus la cunoștință învinuitului că fapta constituie infracțiune.
În seara zilei de 21.11.2012, în jurul orei 18.50, B. C. a fost depistat din nou de către organele de poliție conducând pe drumurile publice din ., jud. Prahova, autoturismul marca Audi A4, cu nr. de înmatriculare BG-384-HA, fără a poseda permis de conducere. A fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind negativ.
IPJ Prahova - Serviciul Rutier, a comunicat organelor de urmărire penală prin adresele nr._/14.10.2012 Și_/07.12.2012 că numitul B. C. nu este posesor al permisului de conducere.
Situația de fapt reținută rezultă cu certitudine din coroborarea probatoriilor administrate în faza urmăririi penale: procese-verbale de depistare (filele 7-9), declarațiile martorilor (filele 14-17, 19, 21), adrese IPJ Prahova (filele 10, 11), fișă de cazier judiciar (fila 25) și declarațiile învinuitului (filele 27, 29, 31-34).
În ceea ce privește principiul aplicării legii penale mai favorabile prev. de art. 5 din NCp, instanța apreciază că, față de împrejurarea că pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. și art. 335 NCp prevăd pedeapsa închisorii între aceleași limite, respectiv de la 1 la 5 ani, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, așa cum au susținut și inculpatul prin apărător și reprezentantul Ministerului Public.
În drept: fapta inculpatului B. C. care, la date diferite (06/07.10.2012 și 21.11.2012), în baza unei rezoluții infracționale unice, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Audi A4, cu nr. de înmatriculare BG-384-HA, proprietate personală, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de articolul 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep.
Cu ocazia audierii sale în instanță, cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului ales, la termenul de judecată din data de 24.06.2014, inculpatul a declarat că solicită aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 374 alin. 4 Cpp, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, are cunoștință de probele administrate pe parcursul urmăririi penale, pe care și le însușește, solicitând judecarea sa în baza acestora, conform dispozițiilor legale care reglementează judecarea în cazul recunoașterii învinuirii, regretând comiterea faptei (f. 32 - 33).
La termenul de judecată din data de 24.06.2014, la cererea inculpatului, acestuia i-a fost încuviințată administrarea probei cu acte în circumstanțiere, sens în care a fost depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri (f. 36 - 67).
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a codului penal de la 1969, reduse cu o treime, conform art. 398 alin. 10, iar conform art. 74 NCp va avea în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită prin norma penală incriminatoare, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 37 de ani, este căsătorit, are copii minori în întreținere, a manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând și regretând săvârșirea faptei, considerente în raport de care va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum corespunzător dozat, de natură a asigura scopul educativ – preventiv al pedepsei.
Având în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 21), se va face aplicarea disp. art. 37 lit. a Cod penal 1969, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului fiind săvârșită în stare de recividă postcondamnatorie, iar în baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 864 Cod penal 1969, urmează a se dispune revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de trei ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 171/05.05.2009 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia penală nr. 496/17.05.2010 a Curții de Apel Ploiești și alăturarea acesteia pedepsei aplicate în prezenta cauză.
În raport de cele reținute, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, cu executarea acesteia în regim de detenție, în conformitate cu disp. art. 60 NCp.
Ca urmare a aplicării unei pedepse principale cu închisoarea, instanța conf. art. 71 cod penal 1969, va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit.b cod penal (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în temeiul art. 71 și 64 cod penal, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului care, în conf. cu disp.art.11 alin. 2 și art.20 din Constituția României fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.
Astfel, în cauza Hirst c.Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vor persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n.inst). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art.3 din primul protocol adițional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit.a) teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art.71 din codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a), teza I – c) din codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din codul penal.
Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 cod penal și art. 3 din Protocolul nr.1 adițional C.E.D.O., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Ca urmare a condamnării, în baza art. 274 alin. 1 NCpp, inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, art. 37 lit. a Cod penal 1969, art. 5 NCp și art. 396 alin. 10 NCpp, condamnă pe inculpatul B. C., fiul lui N. și F., născut la data de 22.03.1977 în ., jud. Prahova, domiciliat în ., ., jud. Prahova, posesor al CI ., nr._ eliberată de SPCLEP Băicoi, CNP_, cetățean român, studii șase clase, stagiu militar nesatisfăcut, cunoscut cu antecedente penale, recidivist, la o pedeapsă 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere (2 acte materiale).
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 864 Cod penal 1969, dispune revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată aceluiași inculpat prin Sentința penală nr. 171/05.05.2009 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia penală nr. 496/17.05.2010 a Curții de Apel Ploiești, pe care o alătură pedepsei aplicate în prezenta cauză, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare.
Cu aplic. art. 71, 64 lit. a, teza a II a și lit. b Cod penal.
În baza art. 274 alin. 1 NCpp, obligă inculpatul să plătească statului suma de 800 lei cheltuieli judiciare.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 august 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. Nițeanu A. M.
PM/JV/2 ex./10.09.2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 80/2014.... → |
|---|
