Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 210/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 210/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 528/204/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA
Dosar nr._
Cod operator 7527
SENTINȚA PENALĂ NR. 210
Ședința publică din data de 30 Septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. S.
Grefier: Șinc A.-M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. M. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul I. G. trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina cu nr. 3329/P/2013 din data de 24.01.2014 pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep..
Dezbaterile și susținerile orale au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2014, aspect consemnat în încheierea de ședință ce face partea integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 30.09.2014, hotărând astfel:
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de față
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina emis la data de 24.01.2014 sub nr. 3329/P/2013 a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată în stare de libertate inculpatul I. G., fiul lui P. și M., născut la data de 26.08.1954 în mun. Câmpina, jud. Prahova, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de articolul 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, rep., constând în aceea că a condus în ziua de 08.09.2013, în jurul orelor 1505, pe . Băicoi, autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de 0,95 g/l alcool pur în sânge.
Prin încheierea de ședință din data de 06.05.2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 al. 2 Cpp, a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt: în ziua de 08.09.2013, inculpatul I. G. a condus pe ., jud. Prahova, autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, iar în jurul orelor 1505 a fost oprit de către un echipaj de poliție din cadrul Poliției Orașului Băicoi. La testarea cu aparatul Drager Alcooltest, a rezultat că la ora 15:00 acesta avea o alcoolemie în aerul expirat de 0,47 mg/l. Inculpatul a fost condus la Spitalul Orășenesc Băicoi, unde i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Conform buletinului de analiză toxicologică nr. 1898-1899 din 17.09.2013, a rezultat că avea o alcoolemie de 0,95 g/l alcool pur în sânge la ora 1520, respectiv 0,80 g/l alcool pur în sânge la ora 1620. Inculpatl a declarat organelor de cercetare penală că a băut anterior conducerii, între orele 1400 - 1500, aproximativ 400 ml de bere cu alcool și un pahar de țuică de 50ml.
Valorile îmbibației alcoolice în sânge au fost peste limita legală și în descreștere, existând presupunerea rezonabilă că la ora conducerii autovehiculului pe drumurile publice inculpatul avea o alcoolemie mai mare sau cel puțin egală cu valoarea primei probe biologice recoltate.
Situația de fapt reținută rezultă cu certitudine din coroborarea probatoriilor administrate în faza urmăririi penale: cerere de analiză seria_ (f. 10), buletin de examinare clinică seria_ (f. 11), declarațiile învinuitului (f. 13-15) și declarațiile martorului (f. 16-17) cu declarația inculpatului dată în fața instanței de judecată (f. 18-19).
Cu ocazia audierii sale în instanță, cu respectarea garanțiilor procesuale, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, la termenul de judecată din 17.06.2014, inculpatul a declarat că solicită aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 Cpp, că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, are cunoștință de probele administrate pe parcursul urmăririi penale, pe care și le însușește, solicitând judecarea sa în baza acestora, conform dispozițiilor legale care reglementează judecarea în cazul recunoașterii învinuirii, regretând comiterea faptei. Totodată, inculpatul a precizat că nu solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere și că, dacă ar fi condamnat, ar fi de acord să presteze o activitate neremunerată în folosul comunității (f. 18-19).
Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Prahova (f. 25 - 26) rezultă că evoluția comportamentală a inculpatului ar putea fi una pozitivă, iar riscul de recidivă ar putea fi menținut la nivel scăzut, în condițiile în care acesta ar fi consiliat și susținut în aprecierea adecvată a consecințelor faptelor sale și în considerarea de opțiuni alternative la încălcarea normelor rutiere în situații de criză. S-a conchis cu precizarea că ar fi oportune aplicarea unei pedepse neprivative de libertate și supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.
În drept: fapta inculpatului I. G., care a condus în ziua de 08.09.2013, în jurul orelor 1505, pe . Băicoi, autoturismul marca Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de 0,95 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța va avea în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială – OUG 195/2002 rep., iar, conform art. 74 NCp, va avea în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de norma incriminatoare, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, are 60 de ani, studii medii și un loc de muncă, considerente în raport de care va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea, într-un cuantum corespunzător dozat, de natură a asigura scopul educativ – preventiv al pedepsei.
Potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 286/2009 privind Codul Penal, legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în MOf Partea I, nr. 510 din 24.07.2009, cu modificările și completările ulterioare, intră în vigoare la data de 1 februarie 2014.
Potrivit disp. art. 5 alin. 1 NCp, “în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”. Identificarea legii penale mai favorabile se face din perspectiva a patru criterii: condițiile de incriminare, cerințele privind tragerea la răspundere penală, condițiile de sancționare și consecințele condamnării. Aplicarea interpretării legii penale mai favorabile presupune operațiuni de verificare a dispozițiilor ambelor legi pentru fiecare instituție în parte și o comparare finală, o evaluare și o alegere a uneia din cele două legi ca fiind mai favorabilă. Însă, totodată, potrivit deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și în conformitate cu teoria aplicării unitare a legii mai favorabile, urmează a se aprecia că legea penală mai favorabilă pentru inculpate este vechea reglementare penală, nu în raport de cuantumul pedepsei, ci în raport de modalitatea de executare a acesteia, întrucât prevederile vechiului cod penal relative la suspendarea condiționată a executării instituie condiții de aplicare mai puțin restrictive decât art. 91 și următoarele din NCp.
În raport de cele reținute, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, pentru săvârșirea faptei prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 5 NCp, pedeapsă ale cărei limite vor fi reduse cu o treime, conform art. 396 alin. 10 NCpp, cu referire la art. 375 NCpp, și cu suspendarea condiționată a executării acesteia, conform disp. art. 81 Cp1969, pe durata termenului de încercare calculat potrivit art. 82 Cp1969.
Ca urmare a aplicării unei pedepse principale cu închisoarea, instanța, conf. art. 71 Cod penal1969, va aplica inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod penal 1969 (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b Cod penal 1969 (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în temeiul art. 71 și art. 64 Cod penal 1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Dreptului Omului care, în conformitate cu disp. art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.
Astfel, în cauza Hirst contra Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii” (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din primul protocol adițional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
În același sens este și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 din Codul penal1969 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza I – lit. c din Codul penal1969 nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal 1969.
Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune și, în consecință, în temeiul art. 71 Cod penal 1969 și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a dat dovadă de sinceritate în cele două faze ale procesului penal și că instanța apreciază că sunt suficiente temeiuri pentru ca scopul educativ - preventiv al pedepsei să poată fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 Cod penal 1969, pe durata termenului de încercare calculat conform art. 82 Cod penal 1969, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal1969, se va dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii, iar conform art. 359 Cod procedură penală va atrage inculpatului atenția asupra disp. art. 83 Cod penal 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul în care în cursul termenului de încercare va săvârși o nou o infracțiune.
Ca urmare a condamnării, în temeiul disp. art. 274 alin. 1 C.p.p., inculpatul va fi obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat de către Ministerul Justiției, prin decontare Serviciul contabilitate Tribunalul Prahova către Baroul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul disp. art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată, cu aplic. art. 5 Cp, a art. 396 Cpp rap. la art. 375 Cpp, condamnă pe inculpatul I. G., fiul lui P. și M., născut la data de 26.08.1954 în mun. Câmpina, jud. Prahova, domiciliat în orașul Băicoi, ., jud. Prahova, posesor al CI . nr._ elib. de SPCLEP Băicoi, CNP_, cetățean român, căsătorit, studii medii, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (fp.08.09.2013).
Cu aplic. art. 71, art. 64 lit. a teza a IIa și litera b C.p. anterior.
În temeiul disp. art. 81 C.p. anterior, cu aplic. art. 5 Cp, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni, calculat conform art. 82 Cp anterior.
Cu aplic. art. 71 alin. 5 C.p. anterior.
Atrage inculpatului atenția asupra art. 83 Cp anterior privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul disp. art. 274 alin. 1 C.p.p., obligă pe inculpat să plătească statului suma de 900 lei cheltuieli judiciare.
Dispune avansarea sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, de către Ministerul Justiției prin decontare de către Serviciul contabilitate Tribunalul Prahova către Baroul Prahova.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. S. E. Șinc A. M.
TSE/JV/4 ex./09.10.2014
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Sentința nr. 24/2014.... → |
|---|
