Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 95/2014. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 95/2014 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 5101/204/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 95
Ședința publică de la 01 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: P. M.
GREFIER: C. E.
Ministerul Public reprezentat de procuror C. M. I.
din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe petenta C. M. și pe intimații G. T. D. și G. A. M., având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).
Prezența și dezbaterile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 18 martie 2014 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată când instanța, având nevoie de timp pentru a deliberare, a amânat pronunțarea pentru 25 martie 2014 și, ulterior, pentru azi, 01 aprilie 2014.
INSTANȚA
Asupra cauzei penale de fata
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr 5101/ 204 /2013 petenta C. M. a formulat plângere în baza art. 278/1 împotriva Rezoluțiilor emise în dosarul nr 4341/ P/ 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina
S-a dispus atașarea la prezenta cauză a dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina nr 4341/ P/ 2012.
La data de 18.03.2014 petenta a depus la dosar o notă de cereri prin care,după studierea dosarului de urmărire penală a solicitat admiterea plângerii, trimiterea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria Câmpina în vederea administrării de probe pe care le consideră absolut utile, concludente și pertinente cauzei, respectiv efectuarea unei expertize merceologice care să constate dacă bunurile lăsate în custodie se găsesc la fața locului, dacă au fost depozitate in condiții corespunzătoare, să stabilească gradul de uzură al fiecărui bun,precum și prejudiciul creat ca urmare a degradării premature sau depozitării și conservării necorespunzătoare ,vizualizarea mijloacelor tehnice din datele de 31.05.2006, 24 și 25.05.2013 ,17, 18, 19 și 20 iunie 2013 și 21 .08.2013 aflate la IPJ Prahova, audierea martorilor S. G., D. D. și D. V. care au cunoștință de nerecunoașterea preluării acestor bunuri, de refuzul restituirii lor, refuzul accesului său în imobil, de a recunoaște bunurile și a constata modul depozitării acestora.
Au fost depuse la dosar de către petentă declarația numitului G. T. D. din 3.02.2007 adresată expertului merceolog G. M. și Notificarea nr. 153 din 17.07.2003 trimisă după șapte zile după evacuarea sa din imobilul situat în Băicoi, ., notificare care nu a fost primita de acesta și Încheierea din 3.03.2014 din dosarul civil 4260/204 /2013.
Prin precizările depuse la dosar la data de 24.03.2014 petenta a mai arătat că la data de 2.11.2012 a fost reintegrată in imobilul din Băicoi ,. doar pe hârtie, fizic fiind „lucrată” de asocierea și complicitatea dintre soții G. și Politia or. Băicoi situație confirmată de procesele verbale încheiate la 2-.11.2012 și in zilele următoare precum și de înregistrările audo-video de la aceleași date din care rezultă refuzul accesului său în imobil și la bunurile proprietatea sa ,acțiunile violente asupra sa atât fizică cât și verbal ,amenințările și denunțurile calomnioase la adresa sa.
S-a mai susținut de către petentă că,din succesiunea actelor premergătoare efectuate în dosarul penal 4341/P/ 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina rezultă o cercetare abuzivă ,incompletă voit,prezentarea deformată a probelor dar și eforturile depuse în scopul mușamalizării adevărului și favorizarea făptuitorilor.
Petenta a mai arătat că rezoluțiile parchetului sunt nelegale, netemeinice, abuzive, reprezentând un fals intelectual, fundamentul constituindu-l o anchetă mimată, pe genunchi, cu scopul nu de a stabili adevărul ci de a-l ascunde, astfel notificarea invocată este un fals întrucât nu a fost primită la adresa unde familia G. se instalase cu 7 zile înainte de notificare,bunurile nu pot fi recunoscute decât de ea, falsul înșelăciunea și favorizarea sunt confirmate de procesele verbale de inventariere din datele de 10.07.2003 și 31.05.2006 cu ocazia celor doua evacuări din imobil și, nu în ultimul rând bunurile proprietatea sa nu pot încăpea într-o anexă de 3/4 m așa cum se menționează de către procuror.
Petenta a mai arătat că nu există probe din care să rezulte că refuză să ridice bunurile ci, dimpotrivă sunt probe ignorate de către procuror care confirma intenția directă a soților G. de a-i pricinui pagube cu rea credința precum și încercările sale repetate de acces în imobil și la bunurile proprietatea sa ,dar si faptul că, în calitate de custode, G. T. D. avea obligația de a conserva bunurile în condiții optime și nu în ultimul rând că degradarea bunurilor nu poate fi constatată de către un procuror ci, de un expert cu calitate de evaluator, motiv pentru care solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor parchetului ca nelegale și trimiterea cauzei la procuror pentru refacerea cercetării în raport de nota de probe depusă la data de 18.03.2014.
Prin concluziile depuse la dosar ,intimații G. T. D. și G. A. M. au solicitat respingerea plângerii ca nefondată întrucât, în mod corect prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina nr 4341/P/2012 din 9.08.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva lor în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev de art 213, 214, 217, 218 și 271 al.2 c.p.cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni sub aspectul laturii obiective și subiective,infracțiuni pretins săvârșite în legătură cu bunurile proprietatea ei ce le-au fost lăsate în custodie la data de 10.07.2003 și respectiv la 31.05.2006.
S-a solicitat de către intimați a se face distincția intre presupusele fapte săvârșite de ei în legătură cu bunurile menționate în procesul verbal încheiat la 10.07.2003 și presupusele fapte săvârșite de ei în legătură cu bunurile menționate în procesul verbal încheiat la 31.05.2006 întrucât referitor la acestea s-au pronunțat mai multe soluții definitive.
Astfel, prin Ordonanța nr 586 din20.09.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahovas-a dispus neînceperea urmării penale față de ei în ceea ce privește presupuse fapte săvârșite de aceștia în legătură cu bunurile menționate în procesul verbal încheiat la data de 10.07.2003,soluție rămasă definitivă prin respingerea plângerii formulată de petenta C. M. prin Sentința Penala nr 209 din 19.06.2009 a Tribunalului Prahova.
In cauza ce a format obiectul dosarului nr 586/P/2005 au arătat intimații că au fost cercetați pentru pretinsa săvârșire a următoarele infracțiuni legate de bunurile menționate în procesul verbal încheiat la data de 10.07.2003 respectiv art. 208-209 lit. a,d,f și al.2 art.211 al.2 lit. a, f și al.3, art 217 al.1 și 2 art.218 al 1, art 220 al.1,2 și 3 și art 213 c.p.
S-a mai arătat de către intimați că și în ceea ce privește bunurile menționate în procesul verbal încheiat la 31.05.2006 au fost cercetați pentru presupusa săvârșire a infracțiunilor prev.de art. 208-209, al.1.lit a, art.217 și art 220 c.p.
Prin Rezoluția nr 932 din 15.12.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru toate aceste infracțiuni, soluție confirmată prin Ordonanța nr 932 din 5.07.2007 împotriva căreia petenta nu a formulat plângere în conformitate cu disp art. 278 și urm c.p.p.,împrejurare ce rezultă din conținutul Ordonanței nr 419 din 27.10.2008 a Parchetului de pe de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
In raport de soluțiile pronunțate, procurorul ar fi trebuit să constate că, în ceea ce privește infracțiunile prev de art 213 al.1, art.214 al.1,art 217 al.1 și art 218 al.1 infracțiuni pretins săvârșite în legătură cu bunurile menționate în procesul verbal de inventariere încheiat la 10.07.2003 există un impediment legal pentru a mai fi cercetat respectiv disp.art 278 indice 1 al.11, c.p.p.
Un alt argument al intimaților în sprijinul solicitării lor de a respinge plângerea care face obiectul prezentei cauze este și acela al contradictorialității susținerilor petentei care a susținut ca intimații i-au sustras bunurile așa cum a afirmat în cele două cauze menționate anterior și care au fost soluționate definitiv iar ulterior, a susținut în legătura cu aceleași bunuri săvârșirea infracțiunilor prev de art 213 al.1,art 14 al.1, art.217 al.1 și art 218 al.1 C.p.
De asemenea și în ceea ce privește infracțiunea prev. de art 271 al.2 c.p. intimații au susținut că este legală și temeinică în concordanță cu probele administrate în cauză precizând că și cu privire la această presupusă faptă s-a pronunțat rezoluția nr 4420 din 9.08.2013 soluție menținută și de instanța de judecată prin Sentința Penală nr 72 din 10.03.2014.
Au fost depuse la dosar de către intimați Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr 932/P/2006 din 5._ prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art 208-209 al.1 lit.a ,art 217 și art 220 c.p.nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni și Ordonanța nr 419/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești din 27.10.2008,prin care s-a dispus față de intimați neînceperea urmării penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art 208, 209 al.1 lit.a c.p. art 217 c.p.și art 220 c.p.,soluție pronunțată pentru faptele pretins săvârșite în legătură cu bunurile inventariate la 21.05.2006 constatându-se că aceeași cauză a fost soluționată definitiv de către P. de pe lângă Tribunalul Prahova în dosarul nr.932/P/2006.
Examinând actele dosarului și susținerile părților instanța reține în fapt următoarele:
La data de 12.11.2012 numita C. M. a formulat plângere împotriva numiților G. T. D. și G. A. M. sub aspectul săvârșirii in fracțiunilor de abuz de încredere prev. de art 213 c.p., gestiune frauduloasă, prev. de art 214 c.p., distrugere, prev de art 217 c.p. și distrugere calificată, prev de art 218 c.p.
In motivarea plângerii s-a susținut că la data de 2.11.2012 a fost reintegrată de executorul judecătoresc Costoae M. în imobilul situat în or Băicoi .,jud Prahova, ocazie cu care a constatat că bunurile proprietatea sa rămase în custodia familiei G. la data de 31.05.2006 când a fost evacuată, sunt conservate în mod infernal, aduse în stare de neîntrebuințare, cu rea-credință pricinuindu-se pagube majore.
S-a mai susținut de către petentă că bunurile sus-menționate au fost evaluate în dosarul civil nr. 51/2006 al Judecătoriei Câmpina la o valoare de peste 3 miliarde lei vechi,astfel încât consecințele produse sunt deosebit de grave, putând fi asimilate cu o condamnare la sărăcie.
Petenta a precizat că bunurile proprietatea sa au fost inventariate în absența sa de către executorii judecătorești și se regăsesc în procesele verbale din 10.07.2003 și 31.05.2006, în rapoartele de expertiza merceologică efectuate în cauzele civile dar și în înregistrarea audio-video arhivată pe suport optic însă,multe dintre acestea sunt însușite și folosite de familia G. care dispune de ele pe nedrept, refuzând restituirea lor.
S-a solicitat de către petentă audierea părților, a martorilor semnatari ai procesului verbal încheiat la data de 2.11.2012 ,înregistrarea audio-video arhivata la IPJ Prahova, înscrisuri și cercetare la fața locului.
Prin declarațiile date, numiții G. T. D. și G. A. M. au arătat că nu se fac vinovați de infracțiunile sesizate întrucât bunurile lăsate în custodia lor se află și în prezent depozitate într-o anexă a imobilului, precizând că nu au distrus și degradat bunurile respective ,care erau într-o stare avansată de degradare accentuată de trecerea timpului și nu în ultimul rând că nu se opun predării bunurilor ci, dimpotrivă, au notificat-o pe petentă să le ridice așa cum rezultă din notificarea comunicată prin executor judecătoresc sub nr. 153/2013.
Pe parcursul actelor premergătoare au fost audiate părțile, a fost depus la dosar suportul optic cu filmările efectuate de către lucrători ai Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ Prahova la data de 31.05.2006 ,procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la 12.04.2013 de Poliția or.Băicoi și planșe foto(f.17-22),procesele verbale încheiate la 10.07.2003 și 31.05.2006, notificarea nr 153 din 2003, două rapoarte de expertiza tehnică judiciară întocmite de către experta G. M. și expertul O. V. în dosarul nr. 51/2006 al Judecătoriei Câmpina, Rezoluția nr. 932/P/2006 din 15.12.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, prin care s-a dispus neînceperea urmării penale față de numiții G. T. D. și G. A. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art 208-299 al.1lit.a ,art 217 și art 220 c.p.pentru fapte pretins săvârșite în legătură cu bunurile lăsate în custodie la data de 31.05.2006, Sentința penală nr 209 din 19.06.2009 a Tribunalului Prahova prin care numita C. M. a contestat rezoluțiile pronunțate în dosarul nr 586/P/ 2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penala față de G. T. D. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art art 208 -209 al.1 lit a, d f și al2 lit.c c.p. art 211 al.2 lit. a, f și al.3 c.p., art 217 al.1 și 2 c.p. art 218 al.1 c.p.art 220 al.1,2 3 c.p.art 213 c.p. art 192 c.p. art 180 c.p. art 193 c.p. art 205 cp. art 206 c.p. și art 323 c.p. precum și față de numita G. A. M. pentru comiterea infracțiunilor prev de art 208-209 al.1 lit a, d, f și al.2 lit.c c.p.art 211 al.2 lit. a, f și al.3 c.p., art 217 al.1, 2 c.p., art 218 al.1 c.p., art 220 al.1,2 3 .p. art 213 c.p., art 260 cp.art 192 c.p. și art 323 al.2 c.p., Ordonanța nr 419/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penala față de numiții G. T. D. și G. A. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art 208-209 al.1 lit. a, art 217 c.p.și art 220 c.p., s.p. nr 192 din 10.12.2009 a Curții de Apel Ploiești, Decizia nr 2063 din 26.05.2010 a Secției Penale a ICCJ, Rezoluția nr. 586/P 2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova din 20.01.2009,procesul verbal de reintegrare în locuință încheiat la 2.11.2012 de executorul judecătoresc Costoae M., Decizia civilă nr 573 din 12.04.2012 a Tribunalului Prahova și Sentința civilă nr 1742 din 16.05.2012.
Prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoriei Câmpina nr 4341/P/2012 din 9.08.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penală față de făptuitorii G. T. D. și G. A. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere, gestiune frauduloasă, distrugere, distrugere calificată și nerespectarea hotărârilor judecătorești prev de art 213 al.1, art 214 al.1, art 217 al.1, art 218 al.1 și art 271 al.2 c.p.în temeiul disp.art 228 al.6 c.p.p. rap la art 10 lit. d c.p.p.întrucat nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective și subiective.
S-a constatat de către procuror că faptele săvârșite de făptuitorii G. T. D. și G. A. M. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prev. de art 213 al.1 c.p. nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni nici în ceea ce privește latura obiectivă și nici în ceea ce privește latura subiectivă.Custodia bunurilor persoanei vătămate C. M. a fost dispusă în mod legal fără a se putea demonstra că făptuitorii au dorit să-și însușească acele bunuri,să dispună pe nedrept de ele sau să refuze să le înapoieze cu atât mai mult cu cât este evidentă dorința acestora de a restitui bunurile.
In ceea ce privește săvârșirea de către făptuitorii G. a infracțiunii de gestiune frauduloasă prev. de art 214 al.1 c.p.s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni deoarece nu se poate demonstra că aceștia au avut intenția de a pricinui cu rea credință pagube cu ocazia administrării sau conservării bunurilor și având în vedere faptul că au făcut dovada că au solicitat persoanei vătămate ridicarea bunurilor lăsate în custodie.
Referitor la săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art 217 al.1 c.p.s-a constatat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare întrucât cei doi făptuitori nu au distrus ,degradat sau adus in stare de neîntrebuințare bunurile despre care se face vorbire prin propria lor faptă și nici nu au împiedicat luarea măsurilor de salvare a acestora ,degradarea bunurilor fiind inerentă scurgerii unei foarte lungi perioade de timp (zece ani) .
De asemenea, s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere din culpă prevăzute de art 218 al.1 c.p. deoarece această distrugere nu a avut ca rezultat un pericol public așa cum este el prevăzut de legea penală și nici consecințe deosebit de grave.
Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev de art 271 al2 c.p. s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective întrucât aceștia nu s-au opus la reintegrarea în locuință a părții vătămate la data de 2.11.2012 .
Această soluție a fost confirmată prin Rezoluția nr. 1399/II/2/2013 din 20.10.2013 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova care a constatat că actele premergătoare efectuate în cauză constând în audierea părții vătămate și a făptuitorilor, atașarea unor înscrisuri relevante, inclusiv soluții date in alte dosare penale vizând plângeri formulate de aceeași persoană în legătură cu bunurile de a căror folosință ar fi fost privată pe parcursul litigiilor dintre părți nu au confirmat acuzațiile formulate, făptuitorii declarând că nu s-au opus ca persoana vătămată să ia bunurile depozitate după lăsarea lor în custodie ,ci au stăruit în acest sens ,inclusiv în anul 2012 când aceasta a fost reintegrată, însă s-au confruntat cu lipsa de disponibilitate a părții în contextul existenței mai multor cauze penale sau civile între părți de-a lungul timpului.
Analizând actele dosarului și susținerile părților instanța constată că prezenta plângere este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare în baza art 278 indice 1 al.8 lit a c.p.p. și a menține Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina nr. 4341/P/2012 din 9.08.2013 confirmată prin Rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr. 1399/II/2/2013 ca temeinică și legală întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză constând în cercetare la fața locului,fotografii judiciare, audierea părților și înscrisuri nu rezulta indicii temeinice cu privire la săvârșirea faptelor pentru care s-a solicitat cercetarea penală a intimaților G. T. D. și G. A. M., din actele premergătoare nu există indicii temeinice cu privire la existența faptelor pentru care s-a solicitat cercetarea penală a numiților G. T. D. și G. A. M.
Astfel,potrivit disp.art 213 C.p. însușirea unui bun mobil al altuia deținut cu orice titlu sau dispunerea pe nedrept ori refuzul de a-l restitui constituie infracțiunea de abuz de încredere și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda, acțiunea penală punându-se în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate.
Elementul material al faptei este prevăzut de lege in trei ipoteze: însușire, dispunere pe nedrept și refuz de restituite, Această enumerare are caracter limitativ și în același timp alternativ însă,în speță petenta nu a făcut dovada nici uneia din modalitățile alternative de săvârșire a pretinsei fapte și nici cu privire la latura subiectivă respectiv a încercării intimaților de a diminua în mod fraudulos patrimoniul petentei,infracțiunea neputând fi săvârșită decât în intenția directă sau indirectă.
Sub aspectul săvârșirii infracțiunii de gestiune frauduloasă prev de art 214 al.1 c.p. constând in pricinuirea de pagube unei persoane cu rea credința, cu ocazia administrării sau conservării bunurilor acesteia, de către cel care are atribuția să aibă grija administrării sau conservării acelor bunuri se constată din vizionarea înregistrării video aflata la f.153 doar privind momentul evacuării petentei din imobil, la data de 31.05.2006 ,precum și din fotografiile judiciare efectuate cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, la data de 12.04.2013, că încă de la momentul predării lor în custodie numitului G. T. D., bunurile mobile prezentau un egrad de uzură semnificativ, iar in prezent acestea sunt depozitate într-o anexă a imobilului, nefiind supuse unor factori de degradare, cu excepția scurgerii timpului care generează un grad de uzură fizică și morală pentru orice categorie de bunuri.
In ceea ce privește infracțiunile de distrugere prev.de art 217 al.1 C.p. și distrugere din culpă prev .de art 215 al.1 C.p., in raport de actele premergătoare efectuate în cauză în mod corect s-a reținut de către organele de urmărire penal ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni nici sub aspectul laturii obiective și nici subiective.
În ceea ce privește infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev de art 271 C.p. instanța constată din conținutul plângerii formulata de petenta(f.6) că aceasta nu a solicitat cercetarea soților G. T. D. și G. A. M. pentru săvârșirea acestei infracțiuni și nici nu a descris fapta conform art 283 C.p.p.
De asemenea, se constată că pe parcursul actelor premergătoare s-a dat curs solicitărilor petentei cu privire la mijloacele de probă precizate în plângere(f.7 verso), astfel încât nu este imputabil organelor de urmărire penală că nu a fost efectuată o expertiză merceologică întrucât nu au fost solicitată de către petentă și că nu au fost audiați martorii S. G., D. D. și D. V. pentru că nu au fost propuși de aceasta.
Cu privire la susținerile intimaților în sensul că în cauză există un impediment legal pentru a mai fi cercetați pentru faptele ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv disp. art 278 indice 1 al.11 C.p.p. din analiza ordonanțelor și hotărârilor judecătorești depuse la dosar instanța constată că acestea nu se justifică întrucât faptele cercetate privesc momentele celor doua evacuări ale petentei.
In temeiul art 275 al.2 și 276 al.6 NCPP petenta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 150 lei și la plata a câte 1000 lei cheltuieli judiciare către intimații G. T. D. și G. A. M., reprezentând onorariu de avocat, justificate cu chitanțele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin.8 lit. a cod pr. penală respinge plângerea formulată de petenta C. M. ,CNP_ domiciliată în or Băicoi, . jud. Prahova în contradictoriu cu intimații G. T. D.,CNP_ și G. A. M. ,CNP_, domiciliați în.mun București, Calea Griviței, nr. 405, ., . sector 1ca neîntemeiată.
Menține Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina nr. 4341/P/2012, confirmată prin Rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr. 1399/II/2/2013, ca legală și temeinică.
În baza art. 275 alin. 2 NCPP obligă petenta să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare .
În baza art. 276 alin. 6 NCPP obligă petenta să plătească intimaților G. A. M. și G. T. D. câte 1000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 aprilie 2014.
Președinte, Grefier,
P. M. C. E.
E.C. 01 Aprilie 2014
Red PM/BMC
4 ex/5.05 .2014
| ← Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Sentința... | Abandonul de familie. Art. 305 C.p.. Sentința nr. 104/2014.... → |
|---|
