Acţiune în constatare. Sentința nr. 627/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 627/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 2717/86/2013
DOSAR_ - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 627
Ședința publică din 01 aprilie 2013
Președinte: G. F.
Asistent judiciar: A. O.
Asistent judiciar: B. L.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect „acțiune în constatare” formulată de reclamanții G. P., R. B. și B. M., cu domiciliul procedural ales în mun. Suceava, .. 10, scara A, ., jud. Suceava în contradictoriu cu pârâta Grădinița S. Fălticeni, cu sediul în mun. Fălticeni, .. 6, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. S. pentru reclamanți, lipsă fiind aceștia, precum și pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătoarea reclamanților depune la dosar adeverințele nr. 272, 270 și 271/27.03.2013 emise de Grădinița S. Fălticeni din care rezultă sumele efectiv rămase de încasat. Totodată, precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Instanța, constatând probatoriul administrat în cauză epuizat și cererea în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat S. S., pentru reclamanți, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul de a se constata compensate integral, în raport de disp. art. 1616, 1617 Cod civil, debitele la plata cărora au fost obligați la restituire în favoarea pârâtei cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 2009-2010, cu sumele la plata cărora a fost obligată pârâta în favoarea reclamanților, cu titlu de diferențe de drepturi salariale neacordate, potrivit sentinței nr. 874/25.06.2009 a Tribunalului Suceava, definitive și irevocabile, cu precizarea că sumele pe care le au de încasat reclamanții de la pârâtă sunt net superioare celor imputate reclamanților. Fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T R I B U N A LU L,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 14.02.2013 și înregistrată sub nr._, reclamanții G. P., R. B. și B. M., în contradictoriu cu pârâta Grădinița S. Fălticeni, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate compensate integral, în raport de disp. art. 1616, 1617 C.civ., debitele la plata cărora au obligate la restituire în favoarea pârâtei cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 2009-2010, potrivit Sentinței nr. 1264/21.05.2012 (Dosar nr._ ) a Tribunalului Suceava, definitivă și executorie de drept de la data pronunțării – 21.05.2012, cu sumele la plata cărora a fost obligată pârâta în favoarea reclamanților, cu titlu de diferențe de drepturi salariale neacordate, potrivit sentinței civile nr. 874/25.06.2009 a Tribunalului Suceava, definitive și irevocabile.
În motivare, reclamantele au arătat că, potrivit Sentinței nr. 1264/21.05.2012 (Dosar nr._ ) a Tribunalului Suceava, definitivă și executorie de drept de la data pronunțării – 21.05.2012, au fost obligate la restituirea către pârâtă a următoarelor sume de bani cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 2009-2010:
- G. P. – 4.072 lei;
- R. B. – 3.107 lei;
- B. M. – 3.982 lei.
La rândul său, pârâta a fost obligată să calculeze și să plătească, cu titlu de diferențe de drepturi salariale neacordate, potrivit sentinței nr. 874/25.06.2009 a Tribunalului Suceava, definitivă și irevocabilă, sumele de bani la care sunt îndreptățite, a căror întindere la momentul de față rezultă din Adeverințele nr. 134-136/13.01.2013.
Astfel, au de încasat:
- G. P. – 42.969 lei;
- R. B. – 28.433 lei;
- B. M. – 38.717 lei.
Debitele la care este îndatorată pârâta față de ele este cert, lichid și exigibil, având acest caracter și debitele datorate de reclamante pârâtei, încât sunt date premizele compensației legale, în acord cu disp. art. 1616 C.civ.
Compensația operează până la limita cotităților disponibile ale debitelor datorate reciproc, respectiv până la concurența sumei mai mici, încât sumele de plată datorate de ele pârâtei s-au stins integral.
În acest context, solicită admiterea acțiunii, cu precizarea că până în momentul de față nu au fost emise pe numele lor decizii de imputare, nici reținute sume de bani din drepturile salariale cuvenite în contul debitelor.
Apreciază că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a opera compensația legală, respectiv: părțile au fost obligate reciproc (creanțele există între aceleași persoane), creanțele au ca obiect bunuri fungibile, respectiv sume de bani (părțile urmează a primi exact ce-și datorau unul față de altul), creanțele ce urmează a se compensa să fie certe, creanțele reciproce să fie lichide, creanțele reciproce să fie exigibile.
Potrivit art. 1144 Vechiul C.civ. „compensația se operează de drept, în puterea legii, și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților lor respective".
De asemenea, în temeiul art. 1616 N.C.civ. „Datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici".
Art. 1617 N.C.civ. prevede: „compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură".
Și din interpretarea per a contrario a alin. 3 a art. 1617 N.C.civ. „oricare dintre părți poate renunța, în mod expres ori tacit, la compensație",
rezultă că acest mod de stingere a obligațiilor, respectiv compensația legală, operează ope legis.
Cu toate acestea, pentru a fi lămurită printr-o hotărâre opozabilă pârâtei, pe cale judiciară, chestiunea stingerii debitelor lor față de aceasta, se impune ca instanța să constate că a operat compensația legală, reclamantele justificând și interes în promovarea acțiunii de față, în contextul în care, din proprie inițiativă, pârâta nu a aplicat regulile compensației legale, existând oricând posibilitatea de a emite decizii de imputare pe numele lor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1616, 1617 Noul C.civ.
În dovedire, reclamantele au depus la dosar înscrisuri.
Deși legal citată, pârâta nu și-a delegat reprezentanți în instanță și nici nu a formulat apărări în cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din înscrisurile 8 – 42 dosar, respectiv 48 – 50 și 55 - 57 dosar, reclamantele G. P., R. B. și B. M. au făcut dovada că au un drept de creanță față de pârâtă, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă și izvorând din nepunerea în executare de către angajatoare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile prin care reclamantelor li s-a recunoscut drepturile salariale restante, pentru perioada 2007-2010 eșalonate conform OUG nr. 71/2009.
La rândul lor, reclamantele, prin sentința civilă 1264 din 21 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._ – filele 48 – 50 dosar, au fost obligate la restituirea către unitatea școlară pârâtă, la sumele de bani menționate în petitul acțiunii, cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 2009 – 2010.
Și aceste sume de bani îmbracă un caracter cert, lichid și exigibil, astfel încât în speță sunt întrunite cumulativ, cerințele operării compensației legale.
Trebuie de precizat că sumele de bani datorate de angajator sunt cu mult mai mari decât cele la care reclamantele au fost obligate a le restitui, prin sentința menționată.
Potrivit disp. art. 1143 din Codul civil vechi, „ când două persoane sunt datoare una alteia, se operează între dânsele o compensație care stinge amândouă datoriile”, în speță aceasta urmând să se facă până la concurența cotității disponibile ale debitelor datorate reciproc, respectiv până la concurența sumei mai mici.
În aceste împrejurări, rezultă că ambele părți dețin titluri executorii, că sunt obligate reciproc una față de cealaltă; că au ca obiect bunuri fungibile, adică sume de bani, care, așa cum arătam anterior, au caracterul unor creanțe certe, lichide, exigibile, fiind și reciproce.
Având în vedere aceste aspecte, instanța apreciază că în speță devine incident și art. 1144 Codul civil din 1864, în conformitate cu care compensația se operează de drept, în puterea legii, și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta; cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților respective.
Din analiza comparativă a contextului legislativ menționat, cu Noul Cod Civil, instanța reține intenția constantă a legiuitorului, de a menține în continuare, aceleași condiții cumulative pentru a opera instituția compensației.
Astfel art. 1617 Noul cod civil dispune că instituția compensației operează de plin drept îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.
Față de cele ce preced, tribunalul apreciază că cererea reclamantelor este fondată, urmând a fi admisă, și în consecință, va constata compensate integral, sumele la care reclamantele au fost obligate să le restituie pârâtei, cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 2009 – 2010, în baza sentinței civile 1264 din 21 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Suceava, cu sumele la care pârâta a fost obligată în favoarea reclamantelor, cu titlu de diferențe drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008, astfel cum rezultă din sentințele civile nr. 1571/11 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia 1729 din data de 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava; sentința civilă 874 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 876 din 16 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava, sentința civilă nr. 1361 din 23 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare la data de 4 august 2011.
În ceea ce privește cuantumul acestor sume, acestea rezultă fără echivoc, din înscrisurile menționate anterior, după cum urmează:
- pentru reclamanta G. P. – până la concurența sumei de 4.157 lei;
-pentru reclamanta B. M. – până la concurența sumei de 4.138 lei;
-pentru reclamanta R. B. M. – până la concurența sumei de 3.380 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect „acțiune în constatare” formulată de reclamanții G. P., R. B. și B. M., cu domiciliul procedural ales în mun. Suceava, .. 10, scara A, ., jud. Suceava în contradictoriu cu pârâta Grădinița S. Fălticeni, cu sediul în mun. Fălticeni, .. 6, jud. Suceava.
Constată compensate integral, sumele la care reclamantele au fost obligate să le restituie pârâtei, cu titlu de drepturi salariale aferente perioadei 2009 – 2010, în baza sentinței civile 1264/21 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, cu sumele la care pârâta a fost obligată în favoarea reclamantelor, cu titlu de diferențe drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 221/2008, astfel cum rezultă din sentințele civile nr. 1571 din 11 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă 1729 din 30 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava; sentința civilă 874 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 876 din 16 iunie 2009 a Curții de Apel Suceava; sentința civilă nr. 1361 din 23 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin nerecurare la data de 4 august 2011, după cum urmează:
-pentru reclamanta G. P. – până la concurența sumei de 4.157 lei;
-pentru reclamanta B. M. – până la concurența sumei de 4.138 lei;
-pentru reclamanta R. B. M. – până la concurența sumei de 3.380 lei;
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2013.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier
G. F. A. O. B. L. D. E. M.
Red. G.F.
Tehnored. D.E.M.
6 ex.
29.04.2013
| ← Despăgubire. Sentința nr. 34/2013. Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1658/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
