Acţiune în constatare. Sentința nr. 1872/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1872/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 2372/86/2013
Dosar nr._ - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1872
Ședința publică din 24 octombrie 2013
Președinte: G. F.
Asistent judiciar: A. O.
Asistent judiciar: B. L.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect „acțiune în constatare” formulată de reclamantul D. A., domiciliat în oraș Broșteni, . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat „D. A.” din Suceava, ., ., . în contradictoriu cu pârâtele Direcția S. Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ., jud. Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 17 octombrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 24 octombrie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată acestei instanțe la data de 08.02.2013 și înregistrată sub nr._, reclamantul D. A., în contradictoriu cu pârâții Direcția S. Suceava, O. S. C. și Secția de E. a Masei Lemnoase Broșteni, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că activitatea desfășurată la pârâte în perioada 01.04._07 se încadrează în condiții speciale de muncă și să fie obligate pârâtele să plătească diferența dintre cota de contribuție de asigurări sociale datorată pentru condiții speciale de muncă și cea declarată de către acesta pentru perioada 14.06._06.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, a desfășurat o perioadă de peste 21 de ani activitățile de fasonator, corhănitor în diverse exploatări forestiere ale prim pârâtei.
Perioadele lucrate anterior datei de 01.04.2001 au fost încadrate de legiuitor în vederea pensionării în grupa I de muncă potrivit H.G. nr.620/1992.
Aceleași activități le-a desfășurat și în perioada 01.04._05 la O. S. C. și în perioada 26,04.2005 - 03.01.2007 la Secția de E. a Masei Lemnoase Broșteni, cu sediul în Or. Broșteni, ambele unități aflate în subordinea prim pârâtei.
Aceste perioade au fost declarate de pârâte ca fiind activități desfășurate în condiții normale de muncă, fiind valorificate ca atare de casa de pensii.
Potrivit art.1 alin.l din Legea nr.226/2006 publicată în Monitorul Oficial nr.509/13.06.2006, începând cu data de 01.04.2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile din anexa 1.
În anexa 2 sunt enumerate unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtele nu figurează în Anexa 2 la Legea nr.226/2006 (împrejurare care este exclusiv imputabilă acestora) pentru că nu au parcurs etapele prevăzute de art3 alin.l HG nr. 1025/2003, angajatorii nedepunând dosarul cu documentele necesare la Secretariatul tehnic al Comisiei pentru acordarea avizelor de încadrare în condiții speciale, conform procedurilor actului normativ sus menționat.
Potrivit art.l alin.(5) din Legea nr.226/2006 pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a legii (13 iunie 2006) nu se datorează diferența dintre cota de contribuție de asigurări sociale datorată de angajator pentru condiții speciale de muncă și cea declarată de către"acesta.
Prin urmare solicită prin prezenta să fie obligate pârâtele să plătească această diferență pentru perioada 14.06._06.
Interesul său în promovarea acțiunii de față este unul evident, pentru că nu pot beneficia de drepturile specifice pentru activitățile lucrate în condiții speciale de muncă fără recunoașterea perioadei efectiv lucrată în aceste condiții.
Art. 48 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care au realizat stagii de cotizare în condiții de muncă speciale beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare. Iar potrivit art. 18 din Legea nr.263/2010, pentru perioadele ulterioare datei de 01.04.2001 care reprezintă, conform legii, stagiu de cotizare realizat în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă se acordă perioade suplimentare la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu, care constituie stagii de cotizare în condiții normale, după cum urmează:
a) 3 luni pentru fiecare an lucrat în condiții deosebite de muncă
b) 6 luni pentru fiecare an lucrat în condiții speciale de muncă
c) 12 luni pentru fiecare an lucrat în alte condiții de muncă așa cum sunt reglementate la art.29 alin. (2).
Chiar dacă Legea nr.226/2006 a fost abrogată începând cu data de 01.01.2011 prin Legea nr.263/2010 în raport de principiul aplicării legii civile în timp se impune admiterea acțiunii potrivit art.1 al.l și art.2 alin.l din Legea nr.226/2006.
Față de natura muncii prestate și atribuțiile de serviciu conform fișei postului, activitățile desfășurate de reclamant în perioada 01.04._07, se încadrează în condiții speciale de muncă, fiind expres prevăzute în Anexa 1, pct.12, Legea nr.226/2006.
În drept:, a invocat dispozițiile art. l, 2 Legea nr.226/2006, art.274 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
După cum rezultă din ampla documentație depusă la dosar, respectiv copia carnetului de muncă și adeverințele emise de pârâtă, reclamantul a avut calitatea de salariat al O.S. C. – Direcția silvică Suceava, fiind angajat pe postul de fasonator mecanic.
Perioadele lucrate anterior datei de 01.04.2001, de către reclamant în această meserie, au fost încadrate de legiuitor în vederea pensionării în grupa I de muncă potrivit H.G. nr.620/1992.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 lit. a din acest act normativ, se încadrează în grupa I de munca, în vederea pensionarii, pentru întreaga perioada efectiv lucrată după 18 martie 1969, următoarele categorii de personal: a) fasonatorii și corhănitorii din exploatările forestiere.
Urmărind evoluția legislației în acest domeniu, al încadrării diferitelor activități în grupe de muncă, respectiv în condiții speciale de muncă, tribunalul reține că, la data de 1 aprilie 2001 erau în vigoare prevederile Legii 19/2000.
Potrivit art. 48 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la mai sus menționata dată, prevede că asigurații care au realizat stagii de cotizare în condiții de muncă speciale beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare.
Prin HG 261/2001, legiuitorul a stabilit criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, și de asemenea, a definit noțiunile elementelor de bază ce trebuie avute în vedere în momentul încadrării unui loc de muncă în condiții deosebite, după cum urmează:
În art. 1 lit. b s-a definit noțiunea de factor de risc de îmbolnăvire profesională, care cuprinde factorii proprii mediului de muncă, respectiv factori fizici, chimici, biologici; apoi factorii de risc de îmbolnăvire profesională.
În continuare, art. 2 alin. 1 prevede imperativ, criteriile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, ca fiind prezența în mediul de muncă a noxelor profesionale fizice constând în zgomot, vibrații, unde electromagnetice, presiune, radiații ionizante, radiații laser de putere neprotejate, precum și a noxelor profesionale chimice sau biologice prevăzute în Normele generale de protecție a muncii, care nu respectă limitele admise prevăzute în aceste norme;
b) răspunsul specific al organismului la . noxei profesionale, evidențiat prin indicatori de expunere și/sau de efect biologic, stabiliți prin ordin al ministrului sănătății și familiei;
c) morbiditatea, exprimată prin boli profesionale înregistrate la locul de muncă în ultimii 15 ani.
Se precizează în același act normativ, respectiv în art. 3, că încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în: a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat; b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii;
d) efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare; d) solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului; e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3.
De asemenea, conform rt. 1 alin. 1 din Legea nr. 226/2006, începând cu 01.04.2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile din anexa 1. Este de observat că în anexa 1 din aceeași lege, la nr. crt. 12, figurează și activitatea desfășurată de personalul care lucrează în exploatări forestiere, respectiv fasonatori, corhănitori, funiculariști, tractoriști, conducători de tractoare articulate forestiere, sortatori.
De altfel, aceste dispoziții au fost preluate și în art. 18 din Legea nr. 263/2010.
Este astfel evidentă, intenția constantă a legiuitorului, de a încadra locul de muncă fasonator și corhănitor, în categoria locurilor de muncă în condiții speciale.
Raportând perspectiva legislativă enunțată anterior la documentația depusă la filele 16 – 20 dosar, tribunalul reține că, inițial, la apariția acestor acte normative, unitatea pârâtă a efectuat demersuri pentru respectarea Normelor Tehnice de punere în aplicare a HG 261/2001, până la data de 1 iulie 2001.
Astfel, s-au urmat o parte din etapele prevăzute de legiuitor și arătate mai sus, în sensul că s-au efectuat buletine de determinare a noxelor, fiind întocmit referatul de la fila 19 dosar fond, cu precizarea că, după cum rezultă din adresa de la fila 18 dosar, s-a propus ca și meseria de fasonator mecanic să fie inclusă în condiții speciale de muncă.
Mai reține instanța, că din înscrisul de la fila 17 dosar, rezultă fără echivoc, că unitatea pârâtă a achitat la zi cota CAS în procent de 40%, tocmai în considerarea faptului că va deține încadrarea meseriilor menționate mai sus, în condiții speciale de muncă.
Această atitudine echivalează cu o recunoaștere implicită a pârâtei, în sensul că locul de muncă al reclamantului, acela de fasonator mecanic, se încadrează ca loc de muncă în condiții speciale, în sensul prevăzut de lege.
De altfel, în conformitate cu prevederile art. 48 din Legea nr. 19/2000, în vigoare de la mai sus menționata data, prevede că asigurații care au realizat stagii de cotizare în condiții de muncă speciale beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, cu precizarea că aceste dispoziții au fost preluate și în art. 18 din Legea nr. 263/2010.
Tribunalul, procedând la corelarea prevederilor legislative detaliate anterior, cu concluziile raportului de expertiză, reține că activitatea desfășurată de reclamant presupunea factori de risc, de îmbolnăvire profesională, precum și posibilitatea producerii accidentelor de muncă, rezultând din aceea că, prin specificul activității desfășurate, se foloseau o . mecanisme ce produceau vibrații, care determină apariția unor boli de oase (prin folosirea îndelungată a drujbei); de asemenea, reclamantul era supus stresului provocat de zgomotul produs de motoarele utilajelor astfel folosite, ceea ce poate determina scăderea auzului sau chiar surzirea; apoi, este vorba despre impactul evident condițiile meteo nefavorabile, extreme, reclamantul fiind supus și riscurilor produse prin căderea arborilor tăiați, prin confruntarea cu diferite animale sălbatice, apoi cu riscurile rezultând din confruntarea cu un relief dificile, care determină accidentări prin cădere de la același nivel, cădere în gol, prin căderea crengilor putrede din vecinătatea punctului de lucru.
În atare împrejurări, corect expertul a precizat că aceste condiții de muncă întrunesc criteriile de încadrare a activității reclamantului în condiții speciale, confirmându-se odată în plus că activitatea desfășurată de el a fost efectuată în condiții specifice, în procent de 100%.
Instanța, colaționând aceste concluzii cu prevederile speciale ale legilor menționate mai sus, reține următoarele:
Odată cu apariția Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, grupele de muncă au fost desființate, legiuitorul înțelegând să încadreze activitățile desfășurate în condiții deosebite și speciale, iar prin HG nr. 1025/2003 s-a stabilit metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor ce desfășoară activități în locuri de muncă, în condiții speciale.
Potrivit art. 1 lit. a din acest act normativ, legea a definit ca fiind locuri de muncă în condiții speciale, acele locuri de muncă unde există factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de muncă și a condițiilor de realizare a acesteia, conduc în timp la reducerea prematură a capacității de muncă, îmbolnăviri profesionale și la comportamente riscante în activitate cu urmări grave asupra securității și sănătății angajaților și/sau a altor persoane.
Se mai menționează în acest text de lege și criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale, după cum urmează: încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001; desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a); existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-au luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare; efecte asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani; efecte asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani. Încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. (1).
Din economia prevederilor arătate mai sus, instanța reține că aceste criterii prevăzute de Legea nr. 226/2006 sunt identice cu cele avute în vedere de legislația anterioară anului 2001.
În atare împrejurări, tribunalul apreciază că activitatea reclamantului, desfășurată după data de 01 aprilie 2001 până la momentul încetării activității acestuia se încadrează în condițiile speciale prevăzute în contextul legislativ menționat mai sus.
Faptul că fostul angajator, deși a depus demersurile necesare pentru a figura printre unitățile prevăzute de Legea nr. 226/2006, ca desfășurând activitatea în condiții speciale, dar nu le-a finalizat, nu este imputabil reclamantului, a cărui interese sunt astfel prejudiciate prin starea de pasivitate a pârâtei.
În cauză, sunt incidentele prevederile Legii nr. 226/2006 prin raportare la perioadele de după data de 01 aprilie 2001 și până la data încetării raporturilor de muncă ale reclamantului.
Din acest punct de vedere, instanța apreciază că, dacă s-ar proceda la emiterea unei soluții în sensul celei solicitate de pârâtă prin întâmpinare, s-ar ajunge în situația în care s-ar încălca principiul conform căreia nimeni nu-și poate invoca propria culpă în neîndeplinirea unor obligații ce incumbau prin lege.
Față de cele ce preced, cum pârâta nu a reușit să facă dovada susținerilor lor astfel cum rezultă din art. 272 Codul muncii, instanța apreciază că pretențiile reclamantului sunt întemeiate, urmând a constata că activitatea desfășurată de acesta în perioada de referință se încadrează în condiții speciale de muncă potrivit art. 1 din Legea nr. 226/2006.
Tribunalul va înlătura din ansamblul probator, hotărârile judecătorești depuse de către unitatea pârâtă cu titlu de practică, deoarece aceste hotărâri nu se referă la situația concretă dedusă judecății în prezentul litigiu.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, privind obligarea pârâtei la plata diferenței dintre cota de contribuție de asigurări sociale datorată pentru condiții speciale de muncă și cea declarată pentru perioada sus menționată, tribunalul îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum arătam anterior, prin adresa de la fila unitatea pârâtă a achitat la zi cota CAS în procent de 40%, tocmai în considerarea faptului că va deține încadrarea meseriilor menționate mai sus, în condiții speciale de muncă.
În baza art. 18 din OUG 51/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere că pârâta a căzut în pretenții, o va obliga să plătească statului, suma de 630 lei, cu titlu de ajutor public judiciar acordat sub forma scutirii de la plata a 50% din contravaloarea onorariului de expert, de care reclamantul a beneficiat conform Încheierii din 3 iunie 2013.
În considerarea art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta să plătească reclamantului, suma de 630 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 50% onorariu expert, achitată de reclamant.
În baza art. 18 din OUG 51/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea având ca obiect „acțiune în constatare” formulată de reclamantul D. A., domiciliat în oraș Broșteni, . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat „D. A.” din Suceava, ., ., . în contradictoriu cu pârâtele Direcția S. Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ., jud. Suceava.
Constată că activitatea desfășurată de reclamantul D. A. în perioada 01.04.2001 – 03.01.2007, în favoarea pârâtei Direcția S. Suceava, se încadrează în condiții speciale de muncă.
Respinge ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferenței dintre cota de contribuție de asigurări sociale datorată pentru condiții speciale de muncă și cea declarată pentru perioada sus menționată.
Obligă pârâta să plătească statului, suma de 630 lei, cu titlu de ajutor public judiciar acordat sub forma scutirii de la plata a 50% din contravaloarea onorariului de expert, de care reclamantul a beneficiat conform Încheierii din 3 iunie 2013.
Obligă pârâta să plătească reclamantului, suma de 630 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând 50% onorariu expert, achitată de reclamant.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2013.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier
G. F. A. O. B. L. D. E. M.
Red. G.F.
Tehnored. D.E.M.
5 ex.
26.11.2013
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1644/2013.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1823/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
