Contestaţie act. Sentința nr. 223/2013. Tribunalul SUCEAVA

Sentința nr. 223/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 13183/86/2012

Dosar nr._ - contestație act -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA NR. 223/2013

Ședința publică din 31 ianuarie 2013

Președinte: G. F.

Asistent judiciar: A. O.

Asistent judiciar: B. L.

Grefier: D. E. M.

Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „contestație act” formulată de contestatorul C. I. D., domiciliat în Câmpulung Moldovenesc, .. 73 bis, scara A, . și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat C. G., din mun. Suceava, ., ., . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA S. SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, .. 6, județul Suceava.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 24 ianuarie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea apărătoarei contestatorului să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 31 ianuarie 2013.

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 12.11.2012 și înregistrată sub nr._, contestatorul C. I.-D. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 673 din 09 octombrie 2012 emisă de intimata Direcția S. Suceava, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a deciziei contestate și, în subsidiar, anularea acesteia.

În motivare, contestatorul a arătat că, de profesie inginer silvic, activează ca șef district nr. II „ Baranova,, din cadrul Ocolului silvic Cârlibaba - Direcția silvica Suceava.

Prin Decizia nr. 673/9.10.2012, i-a fost imputată suma de_,7 lei, reprezentând parte din contravaloarea prejudiciului produs Direcției silvice Suceava - Ocolul silvic Cârlibaba, urmare a nejustificării de către pădurar P. O., titular al Cantonului silvic nr. 10 Măgura M., a unui număr de 1387 arbori tăiați ilegal, cu un volum de 1268,352 mc.

Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. 1 Codul muncii, salariații răspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagube materiale produse angajatorului din vina si in legătura cu munca lor.

Principalele modalități de stabilire si recuperare a prejudiciului produs angajatorului, in cazul răspunderii patrimoniale sunt învoiala părților și acțiunea in justiție.

Conform dispozițiilor art. 169 Codul muncii nicio reținere din salariu nu poate fi operata in afara cazurilor si condițiilor prevăzute de lege. Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât daca datoria salariatului este scadenta lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila.

Prin prezenta arat ca intre mine si angajator nu a intervenit nicio intelegere cu privire la existenta si recuperarea prejudiciului, ba mai mult decât atât, nu recunosc producerea pagubei de către mine si refuz despăgubirea angajatorului.

Pădurarul, în speță P. O., titular al cantonului silvic nr. 10 Măgura M., are calitatea de gestionar și răspunde pentru pagubele cauzate în gestiune, conform dispozițiilor art. 24 si urm. din Legea nr. 22/1969, respectiv Codul muncii, iar pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are in paza răspunde in conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 85/2006 si respectiv Codul muncii

Totodată, a arătat că răspunderea patrimoniala a salariatului reprezintă o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare, generate de specificul raporturilor de munca.

Din analiza dispozițiile art. 254 alin. 1 (270 alin. 1) Codul muncii rezulta ca pentru a fi antrenata răspunderea patrimoniala a angajatului, este necesara îndeplinirea cumulativa a mai multor condiții de fond intre care existenta unui contract de munca valabil încheiat, calitatea de salariat la unitatea păgubita, existenta unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicita si personala a salariatului săvârșită in legătura cu munca sa, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu si vinovăția salariatului.

Fapta prejudiciabila ca element al răspunderii patrimoniale a salariatului, trebuie săvârșită de acesta in legătura cu munca sa, reprezentând orice fapta comisiva sau omisiva a salariatului ce presupune fie neexecutarea obligațiilor de serviciu si orice alte acte omisive in raport cu obligațiile de serviciu, fie încălcarea unor dispoziții prohibitive a contractului individual de muncă, regulamentului intern sau a legii.

Săvârșirea unei fapte ilicite si personale de către salariat in legătura cu munca sa este de esența răspunderii patrimoniale.

Inexistenta faptei ilicite personale si prejudiciabile a salariatului cat si lipsa raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovăția salariatului conduce la exonerarea de răspundere patrimoniala a salariatului in cauza.

A mai precizat că, la Cantonul silvic Măgura M. ultimul control de fond a fost executat de către delegații ITRSV Suceava, control in care am fost asistent. Acesta s-a finalizat la data de 31.05.2012, neconstatându-se probleme de natura celor ulterior depistate.

Astfel, pentru acest canton perioada de referința a tăierilor in delict si a marcărilor nelegale este 1.06.2012 - 2.08.2012.

În aceasta perioadă, urmare a atribuțiilor trasate de către șeful de ocol, lesne se poate observa ca gradul de ocupare, inclusiv în zilele de repaos săptămânal, m-au pus in imposibilitatea fizica obiectiva de a se deplasa la un canton care prin așezare se poziționează la o distanta de cea 50 km de locul delegării sale.

Separat de cele de mai sus, a arătat că în conformitate cu fisa postului nu s-a abătut de la efectuarea inspecțiilor de fond si parțiale așa cum au fost ele întocmite prin programul conducerii ocolului, de la graficele privind controalele la exploatări si reprimiri, de la graficele de control al circulației materialului lemnos pe drumurile publice și forestiere. Tot în conformitate cu fișa postului a îndeplinit toate sarcinile dispuse de conducerea Ocolului.

A mai precizat că are cunoștință de conținutul Regulamentului de paza și arată că în baza acestuia avea obligația de organizare, coordonare și control a activității de pază.

Astfel, în perioada de referința a organizat și coordonat activitatea de paza a pădurarilor din subordine și a efectuat controlul asupra lor verificându-i telefonic, verificând activitatea înscrisă în condica de serviciu și prin rapoartele lunare de paza.

Prin însăși arondarea cantoanelor silvice din districtul al cărui titular sunt, a fost imposibila parcurgerea zilnica a suprafeței acestora .Acest aspect poate fi lesne observat și de către un nespecialist, vizualizând doar harta amenajistica a districtului.

Atâta vreme cât tăierile în delict și marcările nelegale se suprapun pe perioada delegărilor sale care îl țineau departe de canton, nu a fost prins în graficele privind controale la exploatare și reprimire în primele 3 trimestre ale anului la cantonul Măgura M., iar delegațiile de marcare au fost date exclusiv ing Cormos Bradut sunt străin de paguba cauzata Direcției silvice Suceava.

Prin decizia contestata i s-a imputat reclamantului suma reprezentând cota parte din prejudiciul constatat prin Nota de constatare nr. 4174/4.09.2012 .

Fapta imputata reclamantului consta în aceea ca și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu ce-i reveneau, respectiv a contribuit la producerea pagubei prin nerealizarea de controale.

Prejudiciul constatat trebuie recuperat de la pădurarul titular de canton, întrucât acesta răspunde material de prejudiciul cauzat ce consta în arborii tăiați din cantonul pe care îl gestionează.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția necompetenței materiale a Secției Civile a Tribunalului Suceava, excepția inadmisibilității acțiunii și, pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele.

Potrivit art. 137 cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi, asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea cauzei pe fond.

Prin urmare, instanța se va pronunța asupra excepției nulității absolute a deciziei de imputare, emisă de unitatea intimată.

Contestatorul este angajat al Direcției Silvice Suceava, având calitatea de inginer silvic și șef district, făcând parte din personalul contractual al intimatei, așa cum rezultă din contractul individual de muncă de la fila 20 dosar, corelat cu actele adiționale la contract – fila 21 - 37 dosar.

Prin decizia nr. 673 din 9 octombrie 2012, intimata a imputat contestatorului, suma de_,7 lei, reprezentând parte din contravaloarea prejudiciului produs Direcției Silvice Suceava – Ocolul Silvic Cârlibaba, urmare a nejustificării de către pădurarul P. O., în calitate de titular al Cantonului silvic nr. 10 Măgura M., a unui număr de 1387 arbori tăiați ilegal, cu un volum de 1268,352 mc.

Potrivit dispozițiilor art. 256 alin.1 din Codul muncii, republicat, incident în cauză, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.

Pentru recuperarea sumelor de bani acordate angajatului în mod necuvenit angajatorul are la dispoziție două posibilități legale.

Astfel, în baza principiilor consensualismului și bunei credințe care guvernează raporturile de muncă angajatorul poate stabili de comun acord cu angajatul modalitatea de restituire a sumelor astfel încasate, prin plată voluntară din partea salariatului.

În cazul în care însă angajatul nu este de acord să achite benevol suma încasată necuvenit de la angajator acesta are posibilitatea formulării unei acțiuni în justiție, în termenul general de prescripție, pentru recuperarea sumei în temeiul îmbogățirii fără justă cauză.

Codul muncii actual nu mai prevede posibilitatea recuperării sumelor achitate necuvenit angajaților sau repararea daunelor cauzate de angajat angajatorului prin emiterea de către angajator a unei decizii de imputare.

Dimpotrivă, conform art. 169 alin.1 și 2 din Codul muncii, republicat, nici o reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Instanța va înlătura ca neîntemeiate susținerile intimatei, referitoare la incidența în cauză, a prevederilor art. 58 din Legea 188/1999.

Din această perspectivă, tribunalul reține în primul rând, că este instanță competentă să soluționeze pricina, în complet specializat în soluționarea cauzelor de litigii de muncă, potrivit argumentelor expuse în încheierea de ședință din 18 decembrie 2012.

De altfel, art. 6 din O.G. 85/2006 prevede imperativ, în sensul că personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial, în conformitate cu prevederile cap. III al titlului XI din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, pentru pagubele produse pe suprafețele de pădure pe care le are în pază, constatate și evaluate în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

Prin urmare, față de considerentele anterior prezentate, cum nu există temei de lege care să prevadă decizia de imputare ca mijloc de recuperare a prejudiciului cauzat unității de către salariați, tribunalul va admite excepția invocată, și va constata nulitatea absolută a deciziei nr. 673/9 octombrie 2012, emisă de intimata DIRECȚIA S. SUCEAVA.

În considerarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga intimata să plătească contestatorului, suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția nulității absolute a deciziei nr. 673/9 octombrie 2012, emisă de intimata Direcția S. Suceava, excepție invocată de contestatorul C. I. D., domiciliat în Câmpulung Moldovenesc, .. 73 bis, scara A, . și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat C. G., din mun. Suceava, ., ., ..

Constată nulitatea absolută a deciziei 673/9 octombrie 2012, emisă de intimata DIRECȚIA S. SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, .. 6, județul Suceava.

Obligă intimata să plătească contestatorului, suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă și executorie de drept.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2013.

Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier

G. F. A. O. B. L. D. E. M.

Red. G.F.

Tehnored. D.E.M.

5 ex.

08.02.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act. Sentința nr. 223/2013. Tribunalul SUCEAVA