Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 806/2013. Tribunalul SUCEAVA

Tribunalul SUCEAVA - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2013

Sentința nr. 806/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 13184/86/2012

DOSAR_ - contestație decizie de concediere -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 806

Ședința publică din 09 mai 2013

Președinte: G. F.

Asistent judiciar: N. M.

Asistent judiciar: N. P.

Grefier: D. E. M.

Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect „contestație decizie de concediere” formulată de contestatorul C. C., cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat A. O., din mun. Suceava, .. 1, ., . în contradictoriu cu intimata S.C. C. A.” SA Sibiu, cu sediul în mun. Sibiu, .. 5, . A, centrul de Afaceri Sibiu, jud. Sibiu.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A. O., pentru contestator și avocat P. M. M., pentru intimată, lipsă fiind contestatorul C. C..

Procedura de citare legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătoarea intimatei depune la dosar înscrisurile solicitate la termenul anterior, înmânându-i un exemplar și apărătorului contestatorului.

Întrebați fiind, apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de solicitat.

Instanța, constatând probatoriul administrat în cauză epuizat și cererea în stare de judecată, acordă cuvântul atât pe excepția tardivității introducerii contestației și excepția nulității contestației, invocate de către intimată, prin întâmpinare, cât și pe fondul cauzei.

Avocat A. O., pentru contestator, solicită respingerea excepției tardivității formulării contestației, motivat de faptul că termenul de 30 de zile calendaristice pentru formularea contestației împotriva deciziei nr. 41.6._/2012 (comunicată așa cum arată și pârâtă la data de 12.10.2012) s-a împlinit într-o zi nelucrătoare, iar acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Suceava, potrivit vizei de intrare, la data de 12.11.2012, în prima zi de lucru următoare și nu la data de 13.11.2012 așa cum în mod eronat susține pârâta. În ceea ce privește excepția nulității contestației, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul anulării deciziei de concediere, reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale majorate, indexate și actualizate, ce i se cuvin începând cu data de 10.10.2012 și până la reintegrarea efectivă, motivat de faptul că, aspectele de grave despre care face vorbire pârâta în întâmpinare nu au fost dovedite, fiind contrazise și de ordonanța de neîncepere a urmării penale. Totodată, a precizat că, articolele/clauzele menționate în întâmpinare nu privesc activitățile și sarcinile de serviciu ale reclamantului, cum sunt cele cuprinse în IL 81, pentru a conduce la desfacerea contractului individual de muncă ca sancțiune disciplinară, în contextul art. 31 pct. 2 din regulamentul Intern, ce prevede că, constituie abatere disciplinară gravă „neexecutarea la timp sau executarea defectuoasă a sarcinilor de serviciu în mod repetat, sancționate cu avertisment, retrogradare, diminuare de salariu, suspendare a contractului individual de muncă”, condiții care nu sunt îndeplinite în cazul reclamantului. Mai mult, reclamantul a fost propus pentru mărirea salariului de încadrare cu 10%, motivat de faptul că a instrumentat un număr mare de dosare de daună. Fără cheltuieli de judecată. Mai mult, din cuprinsul înscrisurilor depuse la termenul de astăzi se poate observa că, facturile despre care s-a făcut vorbire au fost primite de către alte persoane și nu de către reclamant.

Avocat P. M. M., pentru intimată, a solicitat admiterea excepției tardivității introducerii acțiunii, întrucât decizia contestată de către reclamant a fost comunicată acestuia la data de 12.10.2012, acesta formulând contestație la data de 13.11.2012, ulterior celor 30 de zile calendaristice prevăzute de lege. Referitor la excepția nulității contestației, solicită admiterea acesteia, întrucât aceasta nu îndeplinește condițiile imperative ale unei cereri de chemare în judecată, potrivit art. 112 Cod procedură civilă, deoarece din cuprinsul acesteia nu rezultă motivele de fapt care să conducă la concluzia că, concedierea este abuzivă, neîntemeiată, nelegală și nejustificată.. Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea deciziei contestate ca fiind temeinică și legală, conform susținerilor din întâmpinare, întrucât contestatorul nu adus la cunoștința societății pârâte de probele apărute în legătură cu .., contestatorul a modificat o oferă de despăgubire, recunoscând că a făcut această modificare la solicitarea contabilei șefe. Așa cum rezultă și declarația martorului B. Ș., pe care a depus-o la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul ar fi solicitat suma de 1.000 lei pentru fiecare dosar de daună. Fără cheltuieli de judecată. Totodată, depune la dosar concluzii scrise.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 12-11-2012 și înregistrată sub nr._, contestatorul C. C. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 41._ din 10.10.2012 emisă de intimata S.C. C. A. S.A. Sibiu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de concediere; reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii, conform art. 78 alin. 2 Codul muncii; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale majorate, indexate și actualizate, ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă și obligarea la plata daunelor morale/profesionale provocate conform art. 269 și urm. Codul Muncii, apreciate la valoarea de 10.000 Euro. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației, a arătat că a fost salariat al intimatei, pe post de inspector de daune, cu care a încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată. În urma acestui contract, și-a respectat toate obligațiile față de angajator, atât în ce privește clauzele contractuale, cât și clauzele Regulamentului de ordine interioară.

A mai arătat că, la data de 10.10.2012, intimata a emis decizia de concediere nr. 41._, prin care s-a dispus concedierea sa în baza art. 61 lit. a și art. 248 alin. 1 lit. e din Codul muncii, concediere pe care o apreciază ca fiind abuzivă, neîntemeiată, nelegală și nejustificată.

Mai mult, în cuprinsul deciziei de concediere, a procesului verbal de cercetare disciplinară și a raportului de control sunt făcute referiri la fapte grave de natură penală care, pe lângă faptul că sunt nereale, sunt de natură să-l prejudicieze în mod grav atât material, cât și moral.

Prejudiciul material constă în cuantumul drepturilor salariale de care a fost lipsit de la data concedierii, iar prejudiciul moral constă în faptul că prin faptele de care a fost învinuit prin decizia atacată sunt afirmații calomnioase care pot să ducă la cercetarea sa penală. Mai mult, contractul de muncă fiind desfăcut pe motive disciplinare, nu reușește să-și găsească un nou loc de muncă, întrucât motivul desfacerii vechiului contract este o veritabilă barieră în găsirea unui nou angajator.

În drept, a invocat dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă și art. 281 și urm din Codul muncii.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației, excepția nulității contestației, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii.

Instanța a pus în vedere intimatei, să depună la dosar, decizia de concediere, documentația care a stat la baza emiterii ei, fișa postului privind atribuțiile reclamantului, regulamentul de ordine interioară a societății, în extras privind prevederile despre care susține că ar fi fost încălcate de către contestator, precum și instrucțiunile de lucru arătate în decizia de concediere.

Toate aceste înscrisuri se regăsesc depuse la dosar.

De asemenea, s-a depus la filele 134 – 137 dosar, copie după ordonanța nr. 14/P/2013 din 30 ianuarie 2013, emisă de P. de pe lângă Tribunalul Suceava, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de contestator, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 Cod penal, întrucât fapta nu există.

Potrivit încheierii de ședință din 4 martie 2013, instanța a admis proba cu interogatoriul părților, precum și proba testimonială cu declarațiile martorilor A. C. I., pentru contestator, și G. M., pentru intimată.

La filele 161 – 168 dosar se regăsesc răspunsurile date de părți, iar la filele 169 - 174 dosar, declarațiile martorilor menționați.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi, asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea pe fond a pricinii.

Prin urmare, instanța se va pronunța mai întâi, asupra excepției tardivității contestației.

Prin decizia nr. 41._ din 10.10.2012, emisă de intimata S.C. „C. A.” S.A., s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă a contestatorului C. C., în baza art. 61 lit. a coroborat cu art. 248 alin. 1 lit. e Codul muncii.

În alineatul 2 al dispozitivului actului contestat, se menționează că salariatul poate face contestație în termen de 30 de zile calendaristice, de la data comunicării, la Tribunalul în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul.

Într-adevăr, în conformitate cu art. 252 alin. 5 Codul muncii, decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării lor.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța reține că decizia a fost comunicată contestatorului, la data de 12.10.2012, contestatorul semnând de primire, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 8 dosar.

Raportând această dată la data introducerii acțiunii, 12 noiembrie 2012, și faptul că aceasta era într-o zi de luni, instanța apreciază că reclamantul contestator C. C. a formulat în termen contestația, în condițiile art. 252 alin. 5 Codul muncii, motiv pentru care va respinge, ca nefondată, excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimată.

Referitor la excepția nulității contestației, instanța o va respinge ca nefondată, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 112 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată va cuprinde: 1. numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal și contul bancar. Dispozițiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

2. numele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia și sediul profesional. Dispozițiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;

3. obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință.

Pentru identificarea imobilelor se va arăta comuna și județul, ., în lipsă, vecinătățile, etajul și apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul topografic;

4. arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea;

5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.

Este de observat că reclamantul contestator a menționat denumirea, sediul societății cu care se judecă; a indicat obiectul acțiunii, respectiv contestație împotriva deciziei de concediere; a indicat și capetele de cerere subsecvente, precum și motivele de fapt, dar și temeiurile de drept în considerarea cărora a înțeles să promoveze prezenta contestație.

De asemenea, a înțeles să solicite și probe, indicând proba cu înscrisuri, martori, și interogatoriul intimatei.

Mai reține instanța, că potrivit art. 133 Cod procedură civilă, doar cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă, cu precizarea, că, în conformitate cu alineatul 2 al aceluiași articol, lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea.

Prin urmare, împrejurarea invocată de către intimată nu este de natură să atragă nulitatea contestației, motiv pentru care instanța va respinge, ca nefondată, excepția nulității contestației.

Pe fondul pricinii, tribunalul reține următoarele:

Contestatorul C. C. a fost salariatul societății intimate, potrivit contractului individual de muncă de la fila 80 dosar, începând cu data de 18 noiembrie 2009, fiind angajat pe funcția de inspector de daune, pe perioadă nedeterminată, pentru un program de 8 ore pe zi și un salariu brut negociat de 1891 lei.

Sarcinile de serviciu specifice funcției sunt depuse la filele 84 – 87 dosar.

Prin decizia nr. 41._/28.09.2012, s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului, începând cu data de 28 septembrie 2012, în baza art. 52 alin. 1 lit. a Codul muncii, pe parcursul desfășurării cercetării disciplinare prealabile – fila 96 dosar.

Prin raportul de control nr. 32.786/27 septembrie 2012, depus la filele 111 – 116 dosar, rezultă că societatea pârâtă a efectuat un control al activității inspectorilor de daune, control având la bază sesizarea făcută de S.C. „FETCOM „ S.R.L. Suceava, în calitate de colaborator al societății intimate, sesizare cu privire la plata unui număr de 21 facturi emise societății intimate în perioada 8 februarie – 12 septembrie 2012; problemele apărute în colaborarea dintre cei doi parteneri de afaceri.

S-a concluzionat că se impune solicitarea de note explicative inspectorilor de daune, precum și implementarea unui sistem de instrumentare a daunelor bazat pe licitații electronice, modificarea instrucțiunilor de lucru IL 81, astfel încât concilierea să fie făcută prin semnarea procesului verbal de către reprezentantul unității service (persoana cu care s-a încheiat convenția de colaborare) și cu viza/consultarea serviciului contabil.

Din documentația existentă la dosar, instanța reține că, la data de 28 septembrie 2012, societatea intimată a împuternicit pe numitul C. A. C., să efectueze la data de 8 octombrie 2012, cercetarea disciplinară prealabilă față de numitul C. C., cercetare având ca obiect deficiențele constatate prin raportul de control nr. 32.786/27 septembrie 2012.

Prin urmare, s-a emis convocarea din data de 28 septembrie 2012 – fila 109 dosar, prin care contestatorul era înștiințat că, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, potrivit art. 247 alin. 1 Codul muncii, este convocat să se prezinte la sediul societății din Sibiu, la data de 8 octombrie 2012, ora 12, obiectul cercetării constituindu-l deficiențele constatate cu ocazia auditului menționat în raportul de control nr. 32.786/27 septembrie 2012, respectiv neaducerea la cunoștința conducerii societății, a problemelor apărute în relația cu S.C. „FETCOM” S.R.L.; preluarea unor facturi fără înregistrarea lor la secretariatul societății; falsificarea ofertelor/cererilor de despăgubiri pentru dosarele de daune, a acceptului de plată.

Prin acest convocator, contestatorul a fost înștiințat și despre faptul că în cursul cercetării prealabile disciplinare, are dreptul de a formula și de a susține toate apărările, de a propune probe pe care le consideră necesare și de a fi asistat de un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

Convocarea a fost comunicată contestatorului, care a semnat-o de primire, la data de 28 septembrie 2012, astfel cum rezultă din același document de la fila 109 dosar.

La fila 107 și 108 se regăsește nota explicativă dată de contestator cu prilejul cercetării disciplinare.

Procedând la analizarea acestei etape, instanța reține că, la data la care s-a dispus efectuarea cercetării disciplinare prealabile a contestatorului, societatea a emis decizia de suspendare a contractului individual de muncă al acestuia – fila 96 dosar.

Astfel, potrivit art. 52 alin. 1 lit. a Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condițiile legii.

Este de observat că, la data de 10.10. 2012, s-a emis decizia 41._, prin care contestatorului i s-a adus la cunoștință că, începând cu data de 12.10.2012 încetează suspendarea contractului individual de muncă, urmând ca acesta să-și reia activitatea. În acest sens, este de observat actul de la fila 93 dosar.

Decizia a fost comunicată contestatorului la data de 12.10.2012.

Prin urmare, decizia de suspendare a contractului individual de muncă, privită ca o etapă prealabilă, dar nu obligatorie, a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în materie.

Trebuie de precizat că, deși contestatorul nu a criticat această măsură, instanța a analizat-o tocmai pentru a o aprecia din perspectiva ansamblului de măsuri luate de către angajator, până la emiterea deciziei de sancționare.

În ceea ce privește cercetarea disciplinară, instanța reține că, potrivit art. 251 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nicio măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

Alineatul 2 al aceluiași articol menționează că, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.

Analizând din perspectiva acestui text de lege, convocarea emisă de către unitatea intimată, și depusă la fila 109 dosar, instanța reține că aceasta întrunește exigențele impuse prin articolul menționat.

Astfel, așa cum arătam anterior, contestatorului i s-a adus la cunoștință că, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, potrivit art. 247 alin. 1 Codul muncii, este convocat să se prezinte la sediul societății din Sibiu, la data de 8 octombrie 2012, ora 12; obiectul cercetării a fost menționat, fiind vorba despre deficiențele constatate cu ocazia auditului menționat în raportul de control nr. 32.786/27 septembrie 2012, respectiv neaducerea la cunoștința conducerii societății, a problemelor apărute în relația cu S.C. „FETCOM” S.R.L.; preluarea unor facturi fără înregistrarea lor la secretariatul societății; falsificarea ofertelor/cererilor de despăgubiri pentru dosarele de daune, a acceptului de plată.

Convocarea a fost comunicată contestatorului, care a semnat-o de primire, la data de 28 septembrie 2012, astfel cum rezultă din același document de la fila 109 dosar.

De asemenea, tribunalul reține faptul că salariatul s-a prezentat la sediul societății, la data și ora menționată, răspunzând întrebărilor formulate de angajator, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 97 – 105 dosar.

În atare împrejurări, tribunalul reține că cercetarea disciplinară a fost efectuată în condițiile prevăzute prin textul de lege menționat anterior.

În continuare, instanța va analiza dacă decizia de sancționare a contestatorului, cu sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă întrunește prevederile art. 252 Codul muncii.

Astfel, în conformitate cu art. 252 alin. 1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Tribunalul apreciază că aplicarea sancțiunii disciplinare a fost efectuată în termenul stipulat prin acest text de lege, căci faptele reținute de angajator în sarcina salariatului s-ar fi desfășurat începând cu luna februarie 2012 – august 2012.

Cercetarea disciplinară a fost efectuată în perioada 28 septembrie 2012 – 12 octombrie 2012, referatul de terminare a cercetării disciplinare fiind înregistrat la data de 12 octombrie 2012 la sediul societății. Decizia de sancționare a fost emisă în aceeași zi.

În atare împrejurări, rezultă că s-a respectat atât termenul de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, cât și termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.

Potrivit alineatului 2 al art. 252 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată; instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.

Din analiza deciziei de sancționare, tribunalul reține că aceasta cuprinde toate mențiunile enumerate expres de lege în textul sus arătat, descriind în concret, care au fost acțiunile sau inacțiunile salariatului contestator, care ar constitui abatere disciplinară.

De asemenea, s-au indicat prevederile din Regulamentul intern al societății, care ar fi fost încălcate de către contestator, respectiv Cap. III art. 7 li.t V, cap. VI art. 31 punctele 3 și 15, prevederile sarcinilor de serviciu nr. 27.438 din 31 ianuarie 2012, cap. III pct. 6, prevederile I.L. 81 cap. 5, art. 5.1 alin.1, cap. 5 art.5.2.1 alin. 4, cap. 5 art. 5.2.2 alin. 1 și 2, cap. 6 Responsabilități alin. 3, precum și IL 12 Daune General, art. 5.10.1 (2).

Nu în ultimul rând, tribunalul reține că se menționează în cuprinsul deciziei, motivele pentru care au fost înlăturare apărările salariatului – contestator – pct. 4 din decizie – fila 6 dosar, în timp ce dispozitivul deciziei conține mențiunile referitoare la temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată, precum și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.

Prin urmare, decizia de sancționare a fost emisă cu respectarea tuturor exigențelor impuse de lege sub sancțiunea nulității absolute.

În continuare, instanța va verifica și aspectele ce țin de temeinicia acesteia.

Potrivit art. 247 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.

Alineatul 2 al aceluiași articol definește abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Astfel, tribunalul reține că reclamantului contestator i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului individual de muncă, reținându-se în sarcina sa, o . încălcări ale prevederilor regulamentului de ordine interioară, după cum urmează; preluarea facturilor enumerate în cuprinsul deciziei, fără înregistrarea lor la secretariatul societății, prin semnarea unui tabel, ce nu se regăsește în instrucțiunile de lucru ale intimatei; falsificarea ofertelor/cererilor de despăgubiri pentru dosarele de daună; modificarea sumelor din oferta de despăgubire pentru un dosar de daună; efectuarea unor plăți în contul numitului B. Ș., prin nepostarea la dosar a facturilor respective, și propunerea la plată în regie proprie a unor dosare de daună; faptul că nu a încheiat lunar procesele verbale de conciliere cu unitățile service pentru perioada aprilie – septembrie 2012; nu a verificat devizele de daună pentru facturile enumerate în decizie; a solicitat foloase materiale de la șeful de recepție al S.C. „FETCOM” S.R.L., respectiv de la numitul B. Ș..

În ceea ce privește falsificarea ofertelor/cererilor de despăgubiri pentru dosarele de daună; modificarea sumelor din oferta de despăgubire pentru un dosar de daună, precum și solicitarea de foloase materiale de la șeful de recepție al S.C. „FETCOM” S.R.L., respectiv de la numitul B. Ș., tribunalul reține că unitatea intimată a formulat plângere penală împotriva contestatorului, iar prin ordonanța nr. 14/P/2013 din 30 ianuarie 2013, emisă de P. de pe lângă Tribunalul Suceava depusă la filele 134 – 137 dosar, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de contestator, deoarece fapta nu există.

Este adevărat că doctrina și practica în materie au statuat constant, că o asemenea situație, de neantrenare a răspunderii penale față de un salariat nu echivalează și cu faptul înlăturării răspunderii disciplinare a acestuia față de societatea angajatoare.

În speța de față, însă, este de observat că fapta în sine nu există, nu infracțiunea, ca element al răspunderii, căci prin actul emis de P., s-a menționat că nu există dovezi din care să rezulte că salariatul contestator C. C. ar fi pretins foloase necuvenite de la numitul B. Ș..

Prin urmare, nu se poate reține nici o abatere disciplinară de natura celei descrise în decizie, respectiv că ar fi solicitat diferite sume de bani de la persoana amintită mai sus.

Referitor la celelalte fapte reținute în sarcina contestatorului, tribunalul reține următoarele:

Potrivit sarcinilor de serviciu specifice – de la punctul I aferente postului de inspector de daune (fila 84 dosar), contestatorul avea ca obligație, instrumentarea dosarelor de daună, instrumentarea dosarelor de daună regrese.

Capitolul III – Sarcini generale, instituie obligația salariatului contestator, printre alte atribuții, de a aduce la cunoștința conducerii societății în mod operativ, orice fel de neregulă constatată în sfera atribuțiilor sale de serviciu.

Este de observat că această sarcină a fost prevăzută și în Regulamentul intern al societății intimate, în Cap. III – art. 7 lit. v – fila 37 dosar, potrivit căruia salariații au obligația de a aduce la cunoștința președintelui consiliului de administrație sau directorului general, în mod operativ, orice fel de neregulă constatată și care ar putea aduce prejudicii societății, și după caz, ia măsurile de prevenire a pagubelor sau altor probleme negative în limita competențelor ce i-au fost stabilite.

De asemenea, la filele 48 -52 se regăsesc Instrucțiunile IL 81, care, în capitolul 5 – Descrierea Instrucțiunii – 5.1 Reguli specifice și obligatorii, la art. 5.1.1 prevede că originalele facturilor emise de unitățile service predate la inspectorul de daune sau depuse la unități pentru dosarele de daune vor fi înregistrate obligatoriu în Registrul de intrări – ieșiri al unității de către secretarul – casier sau responsabilul acestei atribuții și vor fi arhivate în dosarele de daune aferente, iar o copie a facturii va fi transmisă la contabilul zonal pe fax (cu confirmare de primire) sau scanată pe email - ul acestuia.

Apoi, art. 5.2.1 Inițierea operațiunii de punctaj evidențe financiar – contabile – alineatul 4 prevede că după data de 25 ale fiecărei luni (dar nu mai târziu de 31 ale lunii), directorul adjunct de daune și inspectorul de daune al sucursalei/agenției, se vor deplasa la unitățile service cu care sucursala/agenția are încheiate contracte de colaborare și vor solicita încheierea unui proces verbal privind evidența facturilor emise de acestea pentru efectuarea unui punctaj privind evidențele acestora în înregistrările financiar contabile ale C. A..

Se mai reține în sarcina contestatorului, încălcarea prevederilor cap. 5.2.2 Verificarea proceselor verbale încheiate cu service – urile, alin. 1 și 2.

Potrivit acestor reglementări, procesul – verbal privind evidența facturilor service se întocmește cu unitatea service de către unitatea teritorială C. A. SA cu care are contract de colaborare încheiat. Întocmirea procesului – verbal se va face cu completarea obligatorie a tuturor informațiilor prevăzute în formular și autorizarea prin semnare și stampilare de către reprezentanții părților.

Instrucțiunile de lucru nr. 12 – cap. 5.1.10 Finalizarea dosarului de daune, respectiv completarea dosarului de daune cu documente justificative privind cuantumul pagubei menționează că această operațiune se efectuează cu documente care atestă cuantumul despăgubirii, depuse de păgubit (facturi, devize, chitanțe în original) sau constituite de inspectorul de daune, precum și cu cererea de despăgubire care se va posta obligatoriu la data semnării acesteia de către asigurat/păgubit/împuternicit.

Cât privește împrejurările concrete ale cauzei, instanța reține că, la data de 20 septembrie 2012, colegul de serviciu al contestatorului, respectiv C. B. a primit un e-mail la societate, prin care era anunțat că societatea C. A.. avea restanțe către service-ul colaborator, respectiv .. Suceava, în condițiile în care cei doi știau că nu erau restanțe de plată la această societate.

Contestatorul, împreună cu colegul său au procedat la analizarea listei facturilor rămase neachitate, trimisă de service, și cei doi au constatat că erau vorba despre facturi ce au fost achitate în contul reprezentantului societății FETCOM, respectiv în contul lui B. Ș..

Cei doi salariați ai societății de asigurare au luat legătura telefonic cu această persoană, care le-a spus că la firma sa există o problemă, însă aceasta se va rezolva în cel mai scurt timp.

În atare împrejurări, reclamantul contestator împreună cu colegul său au plecat la S.C. FETCOM” S.R.L., să anunțe conducerea societății despre acest aspect, iar ulterior, să anunțe și pe numitul G. M., directorul Sucursalei Suceava.

Contestatorul, împreună cu C. B. s-a prezentat la patronul societății, F. C., căruia i-au expus situația, menționând că cei doi inspectori de daune au achitat respectivele dosare de daune în contul lui B. Ș., în baza ofertelor de despăgubire aduse chiar de B. Ș..

Discuția s-a purtat în biroul patronului de la service, în prezența acestuia, a celor doi inspectori de daune, a numitului B. Ș., care de altfel, a recunoscut situația expusă de contestator.

Patronul service-ului a recomandat celor doi inspectori de daune să anunțe despre această situație doar luni,, pentru a mai putea strânge niște informații despre banii încasați de numitul B. Ș..

În pofida acestei solicitări, la data menționată, la sediul societății s-a prezentat reprezentanta societății de service, cu lista de facturi.

Contestatorul menționează că nu a știut că facturile respective trebuiau înregistrate într-un registru, și preluate de contabilitate; că returnarea facturilor a fost efectuată pe baza încrederii în relația de colaborare avută cu B. Ș., salariat al service-ului colaborator.

Contestatorul a mai învederat că tot B. Ș. i-a spus că facturile au fost emise eronat, în sensul că s-a greșit suma aprobată de centrală; că, în momentul în care cei de la service aduceau facturile la sediul societății de asigurare, contestatorul semna într-un registru; că facturile în original le înmâna lui B. Ș., însă pentru aceasta, nu a semnat niciun act doveditor.

În ceea ce privește dosarele de daună, contestatorul menționează că, după deschiderea acestora, aștepta să vină aprobarea sumelor din centrală; după ce venea suma aprobată, îl chema pe păgubit pentru a-i înmâna nota de constatare a avariilor și lista cu service-urile, urmând ca păgubitul să contacteze unul din service-uri.

După ce mașina era reparată, B. Ș. suna la societatea de asigurări, respectiv la contestator, confirmând reparațiile în suma aprobată; că păgubitul i-a semnat oferta de despăgubire, contestatorul urmând să primească de la B. Ș., oferta semnată de păgubit și contestatorul să-i dea dosarul la plată.

Dosarele de daună erau date la plată în baza ofertei de despăgubiri date de salariatul service-ului, B. Ș., iar facturile le dădea înapoi acestuia, în baza relației de bună colaborare, de încredere avută cu acesta.

Mai menționează contestatorul, că în perioada ianuarie – mai 2012, primea pe email - ul de la FETCOM, hârtia cu semnătura și ștampila societății, că nu avea datorii la societate; că păstra legătura telefonic cu reprezentantul societății, respectiv cu B., care îi comunica verbal, că societatea de asigurări nu are datorii și este cu plata la zi.

Mai precizează contestatorul, că atâta timp cât suma de pe deviz nu depășea suma aprobată de centrală, nu mai verifica devizele, și că, de când este salariat al societății de asigurări, inspectorul de daune a păstrat legătura doar cu B. Ș..

Din răspunsul la interogatoriu, dat de societatea intimată, instanța reține că dosarele de daună erau avizate sau nu de către departamentul juridic și financiar – contabil, inspectorul de daune fiind cel care propunea plata; că inspectorul de daune este subordonat directorului adjunct de daune; că plățile au fost efectuate mereu conform cererilor de despăgubire depuse de păgubit.

La rândul său, contestatorul – la fila 165 dosar relevă că a luat cunoștință despre regulamentul de ordine internă și despre instrucțiunile de lucru; că avea obligația de a aduce la cunoștința conducerii societății orice neregulă constatată. Mai confirmă contestatorul, împrejurările pe care le-a descris cu prilejul cercetării prealabile în nota de explicativă; că în perioada februarie – septembrie 2012 a preluat facturile eliberate de S.C. FETCOM” S.R.L., fără a fi înregistrate în registrul de intrări ieșiri, însă ele erau înregistrate în contabilitatea societății; că a completat și el câteva oferte de despăgubiri; că oferta de despăgubiri era completată cu suma aprobată de C..

În legătură cu modalitatea de plată a dosarelor de daune, martorul A. C. – L. – fila 169 dosar declară că a fost salariat al societății în perioada noiembrie 2010 – iunie 2011; că a lucrat și el cu trei numere de cont ale societății Fetcom, respectiv pe numele B. Ș., pe S.C. „FETCOM” și pe numele patronului societății „FETCOM; că societatea de asigurări, respectiv inspectorul de daune primea din partea lui B. N. Ș. o cerere de despăgubiri, ce era completată cu numărul de cont unde trebuiau virați banii, suma fiind completată de B. N. Ș.; că după primirea acestei cereri, inspectorul de daune prezenta dosarul pentru aprobare către directorul de daune, și apoi către directorul general; că inspectorul de daune făcea comandă de piese, menționa reparațiile ce trebuiau făcute; dosarul era trimis la directorul adjunct de daune, apoi era trimis la centrala de la Sibiu, apoi la un inspector coordonator, după care se întorcea la Suceava avizat cu suma considerată suficientă pentru acoperirea reparațiilor, suma respectivă fiind virată în contul S.C. „FETCOM” .

Mai arată martorul, că în perioada în care a lucrat pentru intimată, nu a auzit ca reclamantul să fi primit sume de bani pentru a facilita plăți în mod privilegiat către vreo societate de service anume; că cererea de despăgubire era completată ori de păgubit, care o și semna, ori cererea avea deja data completată de către B. N. Ș., care se afla în relație directă cu service-ul; că plățile se efectuau prin biroul de contabilitate.

Martorul G. M. arată că, la data de 24 septembrie 2012, la sediul C., s-a prezentat reprezentantul FETCOM, cu o . facturi emise de această societate către C. și neachitate; că martorul știa că societatea sa nu are datorii la acest service; că despre aceste datorii știau cei doi inspectori de daună, respectiv C. și C.; că aceștia nu au comunicat martorului, care e director adjunct, despre situația apărută; că, în urma verificărilor dispuse, a constatat că deși dosarele de daună erau achitate, facturile nu erau depuse la dosar; că inspectorii de daună se deplasau la service cu un proces verbal de conciliere tipizat, prin care reprezentantul service-ului era întrebat dacă societatea de asigurări are facturi restante; aceste procese verbale erau semnate de B. N. Ș.; că la nivelul celor două societăți, nu s-au efectuat punctaje din punct de vedere contabil; că procesele verbale de conciliere erau verificate de directorul zonal Iași; că oferta de despăgubire era plătită de persoana păgubită și aceasta dispunea efectuarea plății despăgubirilor într-un anume cont de persoană fizică.

Mai relevă martorul, că avea cunoștință despre această practică și că plata se făcea în două moduri, fie în baza facturilor emise de service, fie în regie proprie, neexistând factură în contul indicat de păgubit, pe persoană fizică, asemenea plăți fiind efectuate în cazul dosarelor pentru care nu se achitau facturile, în contul B. N. Ș.; că service-ul a transmis către societatea de asigurări, facturi semnate de inspectorii de daune și apoi returnate către B. N. și înlocuite cu oferte de despăgubiri în regie proprie.

În schimb, martorul nu poate preciza dacă dosarele în regie proprie erau soluționate la momentul efectuării plății în contul B. N.; că directorul zonal nu a semnat niciodată procesele verbale de conciliere; că legalitatea actelor era verificată de departamentul juridic, iar existența facturilor sau plata în regie proprie intra în apanajul serviciului de contabilitate.; că plata s-a efectuat în funcție de documentele existente la dosarul de daună, plățile fiind efectuate atât de martor, cât și de directorul general al societății.

Din coroborarea mijloacelor probatorii administrate în cauză, tribunalul reține că, într-adevăr, reclamantul nu a procedat în conformitate cu instrucțiunile de lucru depuse la dosar, în sensul că nu a predat facturile aferente dosarelor de daună în original, și că nu a înștiințat imediat, conducerea societății, despre faptul că există probleme la plata facturilor încheiate cu Fetcom, în sensul că, deși procesele verbale de conciliere dintre cele două societăți nu evidențiau nicio datorie în contul societății C., totuși, s-a constatat că nu erau achitate anumite facturi.

Din verificările efectuate, a rezultat că neconformitățile figurau în situația dosarelor de daune care urmau a fi achitate în regie proprie, către B. N..

De fapt, acesta a recunoscut împrejurările susținute de contestator, cu precizarea că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, față de acesta se fac cercetări sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 208 Cod penal, art. 290, 291 și art. 215 Cod penal.

La solicitarea reprezentantului societății Fetcom, din data de 20 septembrie 2012, contestatorul nu a adus la cunoștința conducerii societății sale, probleme ivite în plata facturilor.

Trebuie de precizat că modul de derulare a plăților, procedeele descrise de martori și de contestator erau cunoscute și de către conducerea sucursalei.

Prin urmare, atitudinea contestatorului, constând în neaducerea la cunoștința șefilor ierarhici, a problemelor menționate, a fost determinată și de solicitarea reprezentanților service-ului, dar și de încrederea pe care contestatorul a avut-o în relația de colaborare cu B. Ș. N..

Mai reține însă instanța, din analiza raportului întocmit în cauză, că se propune implementarea unui sistem de instrumentare a daunelor bazat pe licitații electronice, și modificarea IL 81, astfel încât concilierea să fie făcută prin semnarea procesului verbal de către reprezentantul unității service, persoana cu care s-a încheiat convenția de colaborare și cu viza serviciului contabil.

Această propunere, coroborată cu depoziția martorului G. este de natură să demonstreze faptul că și în Instrucțiunile de lucru și în modul efectiv de operare existau deficiențe, care toate împreună au facilitat producerea acestor sincope în derularea raporturilor de colaborare cu service-ul, dar și în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale contestatorului.

În atare împrejurări, tribunalul reține că în speță, sunt întrunite cumulativ, condițiile răspunderii disciplinare a contestatorului.

Astfel, faptele contestatorului, de a nu respecta instrucțiunile de lucru și de a nu anunța superiorii, despre existența unor probleme în relațiile cu societatea de service constituie abatere disciplinară; faptele au fost săvârșite în legătură și în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale contestatorului.

Cât privește prejudiciul, societatea intimată arată că acesta a fost recuperat de la B. N. Ș..

Așa cum arătam anterior, potrivit art. 247 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.

Cu toate acestea însă, legea instituie anumite criterii la care angajatorul trebuie să se raporteze în momentul aplicării sancțiunii, după cum urmează: Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Este evident că angajatorul nu a aplicat aceste criterii, câtă vreme nu a ținut seama de faptul că, anterior producerii faptelor reținute în sarcina contestatorului, acesta a fost propus pentru mărire de salariu – fila 125 dosar, avându-se în vedere eficiența acestuia, lipsa reclamațiilor formulate împotriva sa, valoarea dosarelor de daune instrumentate.

Apoi, atâta vreme cât se susține recuperarea prejudiciului de la B. N. Ș., este evident că au fost înlăturate consecințele abaterii disciplinare.

Fără a se subroga dreptului angajatorului în ceea ce privește prerogativa disciplinară, instanța arată că doctrina și practica în materie sunt unanim constante atunci când au statuat că, în funcție de împrejurările concrete ale pricinii, instanța poate confirma măsura, o poate anula sau o poate înlocui cu o sancțiune mai puțin severă. Legea nu interzice această prerogativă a instanței, iar în conformitate cu principiul rolului activ al instanței, instituit prin art. 129 cod procedură civilă, instanța soluționează cauza sub toate aspectele.

Având în vedere aceste împrejurări, precum și circumstanțele concrete ale cauzei, tribunalul apreciază că sancțiunea concedierii disciplinare este una excesivă, prin raportare la modul în care s-au derulat efectiv, evenimentele, astfel că se impune înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului de muncă, aplicată de pârâtă, cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni, cu 5%, conform dispozițiilor art. 248 alin. 1 lit. c Codul muncii, contestația urmând a fi admisă în parte.

Ca și consecință juridică, se impune anularea măsurii concedierii și repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de concediere, cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, în considerarea art. 80 Codul muncii.

Astfel, potrivit textului menționat, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.

Referitor la cererea de acordare a daunelor morale, instanța o va respinge ca nefondată, deoarece contractul individual de muncă nu conține clauze în acest sens.

Pe de altă parte, contestatorul nu a dovedit întonderea acestor daune, nici în ce constă acestea, și nici faptul că, prin măsura dispusă, i s-ar fi încălcat dreptul la muncă.

De asemenea, mai reține instanța, că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimată.

Respinge, ca nefondată, excepția nulității contestației.

Admite în parte contestația formulată de contestatorul C. C., cu domiciliul procedural ales la cabinet de avocat A. O., din mun. Suceava, .. 1, ., . în contradictoriu cu intimata S.C. C. A.” SA Sibiu, cu sediul în mun. Sibiu, .. 5, . A, centrul de Afaceri Sibiu, jud. Sibiu.

Modifică în parte decizia_ din 10 octombrie 2012, emisă de intimată, în sensul că dispune înlocuirea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului de muncă, aplicată de pârâtă, cu sancțiunea reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni, cu 5%, conform dispozițiilor art. 248 alin. 1 lit. c Codul muncii.

Anulează măsura concedierii și repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.

Obligă pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul.

Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a daunelor morale.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă și executorie de drept.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 9 mai 2013.

Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier

G. F. N. M. N. P. D. E. M.

Red. G.F,.

Tehnored. D.E.M.

4 ex.

10.06.2013

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr....		Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... →

Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 806/2013. Tribunalul SUCEAVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 806/2013. Tribunalul SUCEAVA