Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1248/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1248/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 16054/86/2011
Dosar nr._ contestație decizie de pensionare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1248
Ședința publică din 27 iunie 2013
Președinte: G. D.
Asistent judiciar: N. M.
Asistent judiciar: N. P.
Grefier: G. F.
Pe rol, pronunțarea asupra litigiului de muncă având ca obiect „contestație decizie de pensionare” privind pe contestatorul N. D., domiciliat în Suceava, ., ., ., în contradictoriu cu intimații C. Națională de Pensii Publice, cu sediul în București, ., sector 2, C. Județeană de Pensii Suceava, cu sediul în Suceava, .. FN, jud .Suceava și P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu sediul în Suceava, ., nr. 29, jud. Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 17 iunie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitate apărătorilor părților să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea la data de 21.06.2013 și apoi la 21 iunie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 8.12.2011, contestatorul N. D., în contradictoriu cu intimații C. Națională de Pensii Publice București și C. Județeană de Pensii Suceava, a solicitat anularea ca nelegale si netemeinice, hotararea Comisiei Centrale de Contestatii ce functioneaza in cadrul CNPP Bucuresti, precum si a deciziei de pensie nr._ din data de 3.11.2011, emisa de C. Judeteana de Pensii Suceava si comunicat sub semnătură la data de 09.11.2011, obligarea pârâtei C. Judeteana de Pensii Suceava la emiterea in favoarea sa a unei decizii de pensie legale si temeinice care sa evidentieze in mod corect vechimea in magistratura de 34 de ani si 2 luni si nu de 23 de ani, În raport de care să stabilească pensia de serviciu legală.
În temeiul disp. art. 242 Cod pr. civilă, solicită judecata cauzei în lipsă.
În motivare a arătat că:
La data de 1.04.2001 dupa o vechime neintrerupta de 23 ani si 8 luni in functia de procuror, a inceput sa functioneze ca notar public. In data de 25.10.2011 implinind și conditia de vârstă (60 de ani), a solicitat intocmirea dosarului de pensie de serviciu si acordarea acesteia.
Astfel in adeverinta emisa de P. de pe langa Curtea de Apel Suceava nr. 2394/27.10.2011 in mod corect se evidentiaza vechimea in magistratura de 34 ani si 2 luni, considerandu-se in baza art. 86 din legea 303/2004, in mod corect ca perioada in care a activat ca notar public este considerata vechime in magistratura.
Cu toate acestea in data de 3.11.2011 C. judeteana de Pensii Suceava a emis decizia_ in care evidentiaza doar vechimea de 23 de ani ca fiind utila in calculul pensiei sale si nu cea corecta de 34 ani si 2 luni și a calculat pensia raportat la această vechime de 23 de ani.
Considerentele formularii prezentei cereri constau in urmatoarele:
In concret s-a pensionat in temeiul art. 82, al.5 din Legea 303/2004, la data pensionării fiind îndeplinită condiția de vechime în funcția de procuror (activitate continuă de 23 ani și 8 luni, desfășurată în perioada 1 august 1977 - 2 aprilie 2001), cât și cea referitoare la vârstă (60 de ani împliniți).
Cu toate că în perioada 2 aprilie 2001 - 3 noiembrie 2011 a lucrat ca notar, nu s-a luat în calcul și această perioadă, ca vechime în magistratură și astfel să fie constituită baza pentru calcularea cuantumului pensiei.
Art. 86 din Legea 303/2004 definește clar ce constituie "vechime în magistratură" (perioada În care procurorul a îndeplinit funcția de procuror, precum și perioada în care a fost avocat, notar, ... ) fără a distinge dacă perioada asimilată magistraturii (în speță, în care a activat ca notar) trebuie sa fie anterioară sau ulterioară îndeplinirii funcției de judecător sau procuror.
De altfel, aliniatele 3 și 4 ale art. 82 din Legea 303/2004 fac trimitere la -"vechimea în magistratură" de 25 de ani, prevăzută la al. 1 și 2 al aceluiași articol (82) și nu la vechimea în funcțiile de judecător sau procuror, și, ca atare, nu se explică și nu are justificare legală, interpretarea că, acordarea procentului de 1% pentru fiecare an ce depășește perioada de 25 de ani vechime în magistratură, se aplică doar pentru activitatea în funcțiile de judecător sau procuror, și nu și pentru celelalte activități juridice enumerate expres în art. 86 (inclusiv cea de notar).
In categoriile de ocupatii care sunt considerate vechime in magistratura, legea 303 din 2004, prevede ca acestea pot fi de: avocat, notar, asistent judiciar} cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat} jurisconsult, consilier juridic} ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice} expert criminalist cu studii superioare juridice si chiar secretar de primarie, si toate aceste ocupatii au conferit magistratilor pensionati (din functia de judecator sau procuror) perioade utile in calculul pensiei de serviciu.
Deci, perioada anterioară de activitate ca avocat, notar, etc. se ia în considerare la calculul pensiei pentru judecători ori procurori în funcție (ex: 20 de ani în una din funcțiile enumerate - avocat, notar) consilier juridic} etc. și apoi 4 ani ca procuror) în timp ce, pentru procurorul sau judecătorul care a lucrat cel puțin 20-25 de ani în aceste funcții (fiind condiționat de această limită minimă de vechime), iar apoi în funcții de natura celor amintite, nu se mai ia în calcul această ultimă perioadă, ceea ce creează o evidentă inechitate de tratament.
Cum legea - în speta, articolul precizat mai sus (art. 86), nu distinge daca acea perioada asimilata magistraturii (in care a activat ca notar), trebuie sa fie anterioara sau ulterioara îndeplinirii functiei de judecator sau procuror, atunci cu suficienta trebuie sa constate ca nici alti interpretatori ai acestui text, nu pot distinge nici ei, asupra acestui fapt.
Astfel, în cazul său, neluarea în calculul pensiei de serviciu a perioadei cât a activat ca notar constituie o discriminare in sensul art. 2 al. 1 si 3 ale OUG 137 din 2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, in concret: ,,(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea cunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre-care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare." .
In acest context mai arată:
Vechimea in orice profesie odata recunoscuta trebuie sa produca efecte similare tuturor categoriilor de subiecti care se bucura de aceasta recunoastere. Consideră ca odata recunoscuta aceasta vechime ea trebuie sa se adune in calculul vechimei totate pentru pensionare cu drept la pensie de serviciu pentru toți magistrații, indiferent dacă au ocupat alte funcții de natura celor enumerate, anterior sau ulterior îndeplinirii functiilor de judecător sau procuror.
Aici mai arat ca a face diferentiere in interpretarea vechimii in magistratura a perioadei cat a activat ca notar (ulterior muncii de procuror), produce efecte diferite intre mine si orice alta persoana in cauza, dar care a lucrat ca notar ( avocat, consilier juridic, etc) inainte de a intra in magistratura.
Analizand aceasta discriminare, trebuie sa aibă în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6 decembrie 2007, B. contra României, etc).
Existența discriminării directe rezultă și din dispozițiile: art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări); art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție (care interzic discriminările); art.4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr.74j1999); art. 16, art. 20 si art.41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării).
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor O.G. nr. 137 j2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice stabilește, la art.19 pct.3, că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse, că aceasta conditionare a acordarii pensiei de serviciu in functie de varsta doar unor categorii de personal din domeniul justiției a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Instanța europeană a decis În mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit că persoane plasate în situații comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Este de retinut si faptul că în condițiile art. 20 din Constituția României, prevederile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. În situația în care există neconcordanțe între pactele și tratatele internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Totodată, trebuie de avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Mai arătă că în calitatea sa de prim judecător al Convenției Europen a Drepturilor Omului, judecătorul național are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia (Convenției), asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acestora de către legiuitor" (mutatis mutandis, Vermeire c. Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991, . nr. 214-C, pg. 84, §26; cauza D. P. c. României, nr. 2, cererea nr._/01, În M. Of. nr. 830 din 5 decembrie 2007).
In drept, iși intemeiază contestatia pe prevederile art. 149 din Legea nr. 263/2010, OG 137 din 2000.
A depus la dosar o . înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta C. Județeană de Pensii Suceava, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin completările și precizările la acțiune depuse la data de 15.02.2012, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a disp. art. 7 alin. 5 teza finală din HG 1275/2005 și a arătat că își completează cererea în sensul că solicită introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, solicitând obligarea pârâtului P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava să emită o adeverință rectificativă privind baza de calcul în vederea stabilirii pensiei de serviciu în conformitate cu di,sp. art. 82 alin. 1 și 8 din Legea nr. 303/2004, corespunzător indemnizației de încadrare brută lunară a unui procuror în funcție și sporuri lor de care am beneficiat la data eliberării din funcție, calculate conform art. 5 alin. 1 din anexa 6 a Legii nr. 330/2009, fără aplicarea măsurilor de reducere prevăzute de art. 1 din Legea nr. 118/2010; obligarea pârâtei C. Județeană de Pensii Suceava să rectifice decizia de pensionare contestată în raport de adeverința rectificativ menționată anterior.
In motivarea cererii completatoare învederează faptul că prin adeverința nr. 2394NI/9 din 27 octombrie 2011, emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a atestat venitul brut ce reprezintă baza de calcul a pensiei de serviciu, venit brut care a fost determinat prin aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 și apoi a art. 2 din Legea nr. 285/2011 privind reducerea cu 25%, respectiv majorarea cu 15% a drepturilor salariale ale procurorilor în funcție.
Apreciază că prin modul de stabilire a bazei de calcul i-a fost încălcat dreptul de pensie sub aspectul cuantumului acesteia întrucât s-a considerat în mod greșit că indemnizația de încadrare brută lunară a fost diminuată prin Legea nr. 118/2010.
Astfel, indemnizația de încadrare brută lunară este stabilită potrivit prevederilor din arte 5, anexa VI-Reglementări specifice personalului din sistemul justiției~din Legea nr. 330/2009 și aceasta nu a fost modificată/redusă prin vreun act normativ ulterior.
Din definiția legală prevăzută de textul de lege sus menționat rezultă că indemnizația de încadrare brută lunară la 1 ianuarie 2010 se stabilește ca indemnizație de încadrare brută lunară potrivit reglementărilor în vigoare la data de 31 decembrie 2009, la care se adaugă sporurile și majorările prevăzute în notele din anexa VI, precum și o valoare nominală reprezentând cuantumul brut al sporurilor prev de art. 4 alin. 3 lit. b din Legea nr. 330/2009 ( spor neuropsihic și spor de confidențialitate).
În baza dispozițiilor legale sus menționate coroborate cu art. 7 alin. 1,2 și art. 30 alin. 3 din Legea nr. 330/2009 s-a dispus reîncadrarea personalului corespunzător tranșelor de vechime în muncă, funcțiilor corespunzătoare categoriei profesionale, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009, respectânu-se principiul potrivit căruia nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază.
Cele două legi ulterioare, respectiv Legea nr. 118/2010 și Legea nr. 285/2010 prevăd diminuarea cuantumului brut al indemnizației de încadrare brută lunară, respectiv majorarea cuantumului brut al acesteia, sporurilor, etc.
Actele normative subsecvente Legii nr. 330/2009 nu au mai dat o definiție legală indemnizației de încarare brute lunare și nu au mai dispus reîncadrarea personalului, ceea ce înseamnă că indemnizația de încadrare brută lunară este cea stabilită la 1 ianuarie 2010, conform Legii nr. 330/2009.
Prin adeverința emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a stabilit în realitate venitul brut lunar realizat de un procuror în funcție și nu indemnizația de încadare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate, așa cum prevăd disp. art. 82 alin. 1 din Legea nr. 3030/2004.
Cum însă prin Legea nr. 118/2010 s-a diminuat cuantumul brut al indemnizației și altor drepturi de natură salarială, fără a avea loc o reîncadrare a personalului angajat, susține că legea sus menționată nu a avut ca efect reducerea salariului de bază/indemnizației de încadrare brute lunare deoarece acest act normativ are caracter temporar, aplicându-se până la data de 31 decembrie 2010.
Diferențierea dintre cele două noțiuni, de venit brut lunar și respectiv indemnizație de încadrare brută lunară este susținută de prevederile art. 1 din Legea nr. 118/010 și pe cale de consecință nu se justifică reducerea bazei de calcul în vederea stabilirii dreptului de pensie în baza unui text de lege care nu mai este în vigoare din 31 decembrie 2010.
În condițiile în care indemnizația de încadrare brută lunară a fost stabilită conform Legii nr. 330/2009 și nu a mai fost modificată printr-o dispoziție ulterioară în mod greșit s-a apreciat de către emitentul adeverinței, în baza unui text de lege care nu mai este În vigoare, că ar fi operat o reducere a indemnizației respective și a sporurilor.
Pentru aceste motive solicită obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava la eliberarea unei adeverințe rectificative corespunzătoare indemnizației de încadrare brută lunară, conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, fără aplicarea măsurilor de reducere prev. de Legea nr. 118/2010 și obligarea Casei Județene de Pensii Suceava la recalcularea pensiei pe baza acestei adeverințe rectificative.
Pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor prealabile sesizării instanței de judecată față de acest pârât ; inadmisibilitatea excepției de nelegalitate iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra cauzei de față, Tribunalul reține următoarele:
Ca urmare a cererii de pensionare a reclamantului înregistrată la C. Județeană de Pensii Suceava sub nr. 7731/28.10.2011, s-a emis decizia nr._ din 03.11.2011, prin care s-a stabilit reclamantului o pensie de serviciu în cuantum de 8458 lei.
Intimata C. Județeană de Pensii Suceava a avut în vedre, la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, baza de calcul rezultată din adeverința nr. 2394/VI/27.10.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, de_ lei.
În baza prevederilor art. 82 din Legea nr. 303/2004, intimata C. Județeană de Pensii Suceava a stabilit cuantumul pensiei de serviciu a reclamantului la suma de 8458 lei, reprezentând 80% din venitul brut rezultat din adeverința anterior menționată, de_ lei.
Conform acțiunii, astfel cum a fost completată și precizată la filele 46-50 dosar, reclamantul contestă decizia de pensie nr._/03.11.2011 sub două aspecte: în mod greșit venitul brut ce a reprezentat baza de calcul a pensiei de serviciu a fost determinat prin aplicarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind reducerea cu 25% a drepturilor salariale ale procurorilor în funcție, solicitând, în acest context, obligarea pârâtului P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava la emiterea unei adeverințe rectificative privind baza de calcul stabilită conform art. 5 alin. 1 din anexa 6 a Legii nr. 330/2009, fără aplicarea măsurilor de reducere prevăzute de art. 1 din Legea nr. 118/2010.
Al doilea motiv de contestație constă în calcularea greșită de către C. teritorială de pensii a drepturilor de pensie ale reclamantului, fără aplicarea art. 82 alin. 4 din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 86 alin. 1 din același act normativ.
Astfel, în accepțiunea contestatorului, majorarea de 1% prevăzută de art. 82 alin. 4 se aplică pentru fiecare an care depășește vechimea de 25 de ani prevăzută de art. 82 alin. 1, însă în aplicarea acestei majorări trebuie să se aibă în vedere vechimea în magistratură astfel cum este definită de art. 86 alin. 1 din lege- în situația reclamantului de 34 ani și 2 luni- și nu doar vechimea în funcția de procuror, de 23 ani și 8 luni.
În ceea ce privește primul motiv de contestație, instanța reține că, potrivit art. 82 alin. 5 raportat la art. 82 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, pensia de serviciu reprezintă 80% din baza de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuroer în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție.
Începând cu data de 01.07.2010, indemnizațiile procurorilor aflați în funcție s-au redus cu 25%, conform Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Prin legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a aprobat recuperarea parțială a acestor diminuări iar prin OUG nr. 19/2012 s-au reglementat etapele de majorare a cuantumului brut al indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, astfel: cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012 și cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru noiembrie 2012.
Ca urmare a intrării în vigoare și a punerii în aplicare a dispozițiilor din aceste acte normative, P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava a procedat la eliberarea adeverințelor rectificative și pentru procurorii care s-au pensionat după data de 01.07.2010, și care, la momentul pensionării, aveau indemnizațiile reduse cu 25%.
Astfel, în situația reclamantului, secund-pârâtul a eliberat mai întâi adeverința nr. 406/VI/9 din 01.02.2013 ( fila 77 dosar), conform căreia baza de calcul a pensiei a fost majorată de la_ lei la_ lei începând cu data de 1 iunie 2012 ca urmare a aplicării art. 1 alin. 1 lit a din OUG nr. 19/2012, iar ulterior adeverința nr. 408/VI/9/2013 ( fila 76 dosar) potrivit căreia baza de calcul a fost majorată la_ lei, începând cu data de 1 decembrie 2012, în temeiul art. 1 alin. 1 lit b din OUG nr. 19/2012.
Având în vedere că aceste adeverințe rectificative au fost deja eliberate, instanța urmează a respinge cererea de obligare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava la emiterea adeverinței rectificative, ca rămasă fără obiect.
Solicitarea contestatorului formulată în cadrul celui de-al doilea capăt de cerere de la punctul 2 ( fila 48) este însă întemeiată, pârâta C. Județeană de Pensii Suceava urmând a fi obligată la reclalcularea pensiei reclamantului prin luarea în considerare a bazei de calcul menționate în cele două adeverințe rectificative, recalcularea ce se va efectua retroactiv, începând cu data de 1 iunie 2012, respectiv 1 decembrie 2012.
În ceea ce privește celălalt motiv de contestație formulat prin acțiunea dedusă judecății, instanța constată că art. 86 din Legea nr. 303/2004 dă definiția vechimii în magistratură ca fiind perioada în care judecătorul, procurorul personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat-asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar, procuror financiar inspector, consilier și consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (l), precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, cadru didactic în învățământul juridic superior acreditat, jurisconsult, consilier juridic, ofițer de poliție judiciară cu studii superioare juridice, expert criminalist cu studii superioare juridice, autorizat potrivit legii, personal de probațiune cu studii superioare juridice sau care a îndeplinit funcții de specialitate juridică în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, Institutul Român pentru Drepturile Omului, în Parlament sau în aparatul acestuia ori în cadrul Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi, Consiliului Legislativ.
Astfel, este incontestabil faptul că reclamantul are o vechime în magistratură de 34 ani și 2 luni, dintre care 23 ani și 8 luni vechime în funcția de procuror și 10 ani și 4 luni, ca notar, aspect menționat și în adeverința nr. 2394/VI/9/27.10.2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și necontestat de pârâta C. Județeană de Pensii Suceava.
Prin întâmpinarea formulată ( fila 34 dosar), C. Județeană de Pensii Suceava a arătat că, la emiterea deciziei contestate – nr._/03.11.2011- s-au avut în vedere dispozițiile art. 82 din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 7 din Hotărârea nr. 1275/2005.
Art. 7 alin. 5 din Hotărârea nr. 1275/2005 prevede că “ la calculul pensiei de serviciu, majorarea de 1% prevăzută de art. 82 alin. 3 din lege se aplică la media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data de pensionare a unui judecător sau procuror, în condiții identice de vechime și nivel al instanței sau parchetului și se aplică doar pentru fiecare an realizat în funcția de judecător sau de procuror în plus peste vechimea de 25 de ani în aceste funcții.”.
Față de susținerea prim-pârâtei din întâmpinare, contestatorul a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 7 alin. 5 din HG nr. 1275/2005, iar Înalta Curtea de Casație și Justiție, prin decizia nr. 718/13.02.2013, a respins această excepție ca neîntemeiată, motivat de faptul că norma contestată era conformă cu actul normativ de forță juridică superioară pentru aplicarea căruia a fost aprobată, neavând relevanță modificările legislative aduse legii 303/2004, ce au intervenit ulterior, care vizează aplicarea legii în timp.
Instanța supremă a reținut că dispozițiile art. 7 alin. 5 din HG nr. 1275/2005 au fost adoptate cu respectarea principiului ierarhiei normelor juridice și al normelor de tehnică legislativă iar analiza aspectelor legate de succesiunea legilor în timp și de legea aplicabilă raportului juridic dedus judecății întră în competența instanței sesizate cu fondul pricinii.
Textul de lege supus analizei era inițial cuprins în alin. 3 al art. 82 din Legea 303/2004, iar ulterior, în urma modificărilor aduse acestui act normativ prin OUG nr. 100/2007, în alin. 4 al art. 82.
HG nr. 1275/2005 cuprinde normele metodologice de aplicare a Legii 303/2004- în forma în vigoare la data adoptării lor. Ulterior, în urma modificării acestei legi prin OUG nr 100/2007- aprobată cu modificări prin Legea nr. 97/2008- nu au mai fost elaborate și adoptate alte norme metodologice, astfel că prevederile cuprinse în HG nr. 1275/2005 sunt aplicabile doar situațiilor ivite până la modificarea dispozițiilor legale pentru aplicarea cărora au fost aprobate.
Întrucât cererea de pensionare a reclamantului a fost înregistrată la data de 28.10.2011, rezultă că acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile art. 7 din HG 1275/2005, așa cum în mod incorect a susținut prim-pârâta în întâmpinare.
În consecință, va fi avută în vedere în mod exclusiv dispoziția legală cuprinsă în art. 82 alin. 4 din Legea nr. 303/2004, în urma modificării prin OUG 100/2007, ce a fost aprobată la rândul ei cu modificări prin Legea nr. 97/2008.
În forma inițială a legii, art. 82 alin. 3 prevedea că “ Pentru fiecare an care depășește vechimea de 25 de ani în funcția de judecător sau procuror, la cuantumul pensiei se adaugă câte 1%, fără a se putea depăși venitul brut avut la data pensionării”, iar în urma modificărilor aduse prin actele normative anterior menționate, această dispoziție este cuprinsă în alin. 4 al art. 82 și prevede că: “ Pentru fiecare an care depășește vechimea în magistratură prevăzută la alin. 1 și 2 la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul prevăzută la alin. 1, fără a o putea depăși.”.
Prin sintagma “ vechimea în magistratură prevăzută la alin. 1 și 2 “, instanța apreciază că legiuitorul a avut în vedere vechimea de cel puțin 25 de ani în funcția de judecător ori procuror, magistrat- asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a Curții de Conturi, iar potrivit alin. 2, la calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care persoana care a ocupat una dintre funcțiile anterior menționate a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult.
Instanța apreciază ca fiind eronată interpretarea pe care contestatorul o dă acestei sintagme, în sensul că trimiterea din cuprinsul art. 82 alin. 4 la dispozițiile art. 82 alin. 1 și 2 s-ar referi doar la durata vechimii – de 25 de ani- peste care se adaugă procentul de 1%, iar nu la funcțiile în care trebuie să fie îndeplinită această vechime.
Fiind o situație de excepție, legiuitorul, raportându-se la vechimea în magistratură prevăzută la alin. 1 și 2, a avut în vedere toate condițiile impuse de aceste texte de lege beneficiarului pensiei de serviciu: atât cea referitoare la durata minimă a vechimii cât și cea referitoare la funcțiile în care trebuie să fie îndeplinită această vechime, întrucât acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă.
Chiar dacă, în virtutea dispozițiilor art. 86 din Legea nr. 303/2004, reclamantul are o vechime în magistratură de 34 ani și 2 liuni rezultată și din valorificarea perioadei în care a exercitat profesia de notar, instanța apreciază că dispozițiile art. 82 alin. 4 din legea nr. 303/2004 nu sunt aplicabile acestuia îtnrucât nu se referă la vechimea în magistratură în general, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 86, ci au în vedere vechimea în magistratură ce trebuie îndeplinită în cazurile și condițiile expres și limitative prevăzute de alin. 1 și 2 ale art. 82.
Instanța apreciază că modificarea adusă art. 82 alin. 4 prin OUG 100/2007 este una de formă și nu de fond, iar ulterior, prin Legea 97/2008- de aprobare cu modificări a OUG 100/2007- extinzându-se sfera funcțiilor pe care le putea îndeplini beneficiarul pensiei de serviciu, era inutilă preluarea la alin. 4 a enumărării tuturor acestor funcții, legiuitorul optând pentru sintagma simplificată: “ vechimea în magistratură prevăzută la alin. 1 și 2.”
În ceea ce privește invocarea de către contestator a dispozițiilor art. 2 alin. 1 și 3 din OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și susținerea că neluarea în calculul pensiei de serviciu a perioadei cât a activat ca notar constituie o discriminare, instanța reține că aplicarea procentului de 1% din baza de calcul prevăzută la alin. 1 pentur fiecare an care depășește vechimea în magistratură prevăzută la alin. 1 și 2 reprezintă un beneficiu acordat printr-o dispoziție legală care, chiar discriminatorie de ar fi, nu poate fi contestată sub acest aspect prin acțiunea dedusă judecății, întrucât, așa cum reiese din considerentele Deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale, instanțele nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatori și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară.
Prin urmare, apreciind că motivele de anulare a deciziei de pensie nr._/03.11.2011 invocate de contestator sunt neîntemeiate, instanța urmează a respinge capetele de cerere având ca obiect anularea deciziei de pensie anterior menționată și obligarea prim –pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se calculeze pensia de serviciu a reclamantului conform art. 82 alin. 4 din Legea 303/2004, prin luarea în considerare a vechimii în magistratură de 34 ani și 2 luni, ca nefondate.
În ceea ce privește cererea de anulare a hotărârii Comisiei Centrale de Contestații, instanța reține că, deși contestatorul a formulat contestație conform art. 149 din Legea 263/2010, până în prezent Comisia Centrală de Contestații nu a adoptat o hotărâre, conform art. 150 lain. 3 din Legea 263/2010, astfel că această cerere urmează a fi respinsă ca lipsită de obiect.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea având ca obiect „contestație decizie de pensionare” privind pe contestatorul N. D., domiciliat în Suceava, ., ., ., în contradictoriu cu intimații C. Națională de Pensii Publice, cu sediul în București, ., sector 2, C. Județeană de Pensii Suceava, cu sediul în Suceava, .. FN, jud .Suceava și P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava, cu sediul în Suceava, ., nr. 29, jud. Suceava.
Respinge cererea de anulare a hotărârii comisiei Centrale de contestații ca lipsită de obiect.
Respinge cererea de obligare a pârâtului P. de pe lângă Curtea de Apel Suceava la emiterea unei adeverințe rectificative, ca rămasă fără obiect.
Obligă pârâta C. Județeană de Pensii Suceava la recalcularea pensiei reclamantului prin luarea în considerare a bazei de calcul menționate în adeverințele nr. 406/VI/9 din 01.02.2013 și nr. 408/VI/9 din 01.02.2013 eliberate de P. de pe lângă Curtea de apel Suceava.
Respinge capetele de cerere având ca obiect anularea deciziei de pensie nr._/03.11.2011 emisă de pârâta C. Județeană de Pensii Suceava și obligarea acestei pârâte la emiterea unei noi decizii prin care să se calculeze pensia de serviciu a reclamantului cf. art. 82 alin.4 din Legea nr.303/2004 prin luarea în considerare a vechimii în magistratură, de 34 de ani și 2 luni, ca nefondate.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.06.2013.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier
G. D. N. M. N. P. G. F.
Red. G.D.,Tehnored. G.F.,4 ex./ 10.07.2013
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1008/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 137/2013. Tribunalul... → |
|---|
