Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1644/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1644/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 9627/86/2012*
DOSAR_ contestație decizie de sancționare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1644
Ședința publică din 01 OCTOMBRIE 2013
PREȘEDINTE: | I. M. |
ASISTENȚI | A. O. |
JUDICIARI: | B. L. |
GREFIER: | C. N. A. |
Pe rol, pronunțarea acțiunii civile având ca obiect „contestație decizie de sancționare” formulată de contestatorul Șutu Romulică cu domiciliul în ., nr. 696, jud. Suceava contradictoriu cu intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C. Călători” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași cu sediul în mun. Iași, .. 1, corp B, jud. Iași.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere redactată separat ce face parte integrantă din prezenta, și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru 24.09.2013 și respectiv pentru azi, 01.10.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 02.08.2012, contestatorul Șutu Romulică a chemat în judecată intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C. Călători” SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nelegalitatea și netemeinicia sancțiunii aplicate a desfacerii contractului de muncă prin decizia nr.600/938/17.07.2012; nulitatea deciziei; obligarea intimatei la reintegrarea efectivă pe funcția și postul ocupat la momentul concedierii; obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la momentul reintegrării efective; în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii cu desfacerea contractului de muncă cu o sancțiune mai ușoară prevăzută de dispozițiile art.248 din codul muncii.
În motivarea cererii solicită contestatorul, pe cale de excepție, să se constate că intimata a nesocotit dispozițiile legale ce atrag, potrivit legislației codului muncii, nulitatea deciziei nr.600 din 17.07.2012 pentru neîndeplinirea procedurii referitoare la cercetarea prealabilă prin încălcarea dreptului la apărare consfințit prin norme legale prevăzute la art.251 alin.4 din codul muncii, nu a fost asistat de sindicat deși este membru, precum și pentru faptul că lipsesc motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale în timpul cercetării disciplinare prealabile, potrivit dispozițiilor art.252 alin.2 din codul muncii.
Prin lipsa acestor elemente consideră contestatorul că i s-a adus o vătămare. De asemenea, a remarcat că lipsește și temeiul de drept în baza căruia sancțiunea a fost aplicată.
Pe fondul cauzei, reclamantul consideră că decizia este nelegală fiind sancționat în mod nejustificat, organele de cercetare nu au verificat legitimațiile călătorilor nici înainte, nici după verificarea gestiunii, procedând astfel, nu s-a stabilit legal dacă suma este un plus în gestiune. De asemenea, nu poate fi vorba nici de încălcări repetate a obligațiilor de muncă, întrucât nu a avut abateri disciplinare și nici nu a fost sancționat în ultimele 12 luni. În drept se invocă dispozițiile art.247 și următoarele din codul muncii.
În probațiune se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, martori precum și orice probe ar rezulta din dezbateri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată, dat fiind faptul că la data de 13.06.2012, în urma unui control la deservirea trenului nr.1651 pe distanța M. – B., s-a constatat că are asupra sa un plus de gestiune de 488,60 lei, sumă care nu a putut fi justificată în fața organelor de control.
În susținere s-au depus la dosar înscrisuri.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Prin sentința civilă nr. 319 din 11 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul_ 2013 a fost admisă contestația formulată de contestatorul S. Romulică în contradictoriu cu intimata S. ,,C. CĂLĂTORI SA - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI” IAȘI, a fost anulată decizia nr. 600/938 din 17.07.2012 emisă de intimată, a fost obligată intimata să-l reintegreze pe contestator pe funcția deținută anterior concedierii și să-i plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă și a fost obligată intimata să-i plătească contestatorului 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, solicitând casarea sentinței instanței de fond și respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond nu a reținut că Decizia 600/938 din /17.07.2012 a fost emisă cu respectarea prevederilor 252 Codul muncii. Astfel, mențiunile și precizările pe care trebuie să le conțină decizia de aplicare a sancțiunii sunt îndeplinite.
Instanța de fond nu a reținut că din punct de vedere al temeiniciei decizia contestată întrunește elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către contestator, fapta poate fi calificată abatere disciplinară deoarece întrunește toate elementele constitutive inclusiv latura subiectivă, vinovăția. Obligația de serviciu a contestatorului a fost legală și posibilă.
Sancțiunea disciplinară maximă aplicată constituie un mijloc de constrângere prevăzut de lege, având ca scop apărarea ordinii disciplinare, dezvoltarea spiritului de răspundere pentru îndeplinirea conștiincioasă a îndatoririlor de serviciu și respectarea normelor de comportare, precum și prevenirea producerii unor acte de indisciplină.
Prin decizia nr. 610 din 29.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava a fost admis recursul declarat de pârâta S. C. Călători SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași, a fost casată sentința civilă nr. 319 din 11.02.2013 a Tribunalului Suceava și trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că în mod eronat a reținut prima instanță că decizia de sancționare a petentului nu conține mențiunile obligatorii prevăzute de art. 252 alin. 2 din Codul muncii republicat și că aceasta ar fi lovită de nulitate absolută, excepție care nu este dată în cauză.
Pe rolul Tribunalului Suceava cauza a fost reînregistrată la data de 04.06.2013 cu nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra acțiunii de față, tribunalul constată că prin decizia de sancționare disciplinară contestată nr.600/938/17.07.2012 reclamantului Șutu Romulică, având funcția de șef tren în cadrul STFC Iași – Stația CF Suceava, i s-a desfăcut contractul individual de muncă, în temeiul art.248 lit. c din codul muncii.
S-a reținut în sarcina contestatorului că la data de 13.06.2012, fiind de serviciu la deservirea trenului 1651 pe distanța M. – B., cu ocazia efectuării gestiunii de către organele de control din serviciul Siguranța Circulației și Control din STFC B., în colaborare cu Poliția Economică B., s-a constatat că are asupra sa un plus de gestiune de 488,60 lei, sumă ce nu a putut fi justificată în fața organelor de control, nefiind declarată la plecarea în cursă.
În drept, s-a reținut că au fost încălcate prevederile art.20 alin.2 lit. a și g din Regulamentul Intern al S. C. Călători SA; art.9 lit.1 din Instrucțiunile privind activitatea personalului de tren aparținând C. Călători SA aprobată prin Dispoziția nr. 66/5.09.2011 a Directorului General al S., art. 4.2., art.4.8. lit. a, g, j, k și art. 3,39 lit. p și q din Fișa postului, actul nr.32/_ al Serviciului Control Trenuri și Stații din S. „C. Călători” SA, Nota nr. 20/14/a/82/2007 a Serviciului Control Trenuri din S. „C. Călători” SA – art.7, 12 și 16.
În ceea ce privește critica referitoare la lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat, instanța reține că art.252 alin.2 lit. c din codul muncii prevede că „sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu (…) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile”.
În cuprinsul contestației, reclamantul nu a indicat apărările pe care acesta le-a formulat și care au fost înlăturate nemotivat de angajator.
De asemenea, instanța constată că în cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară se menționează la art. 4 „motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării prealabile: - sunt lipsite de relevanță”.
În acest context, nu se poate reține lipsa totală din cuprinsul deciziei a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului, angajatorul apreciindu-le nerelevante, în sensul că nu sunt de natură a-l exonera pe salariat de răspundere disciplinară.
În condițiile în care contestatorul nu a precizat care apărări au fost nesocotite de angajator, instanța nu poate face aprecieri cu privire la relevanța acestora și la vătămarea suferită ca urmare a înlăturării lor, astfel că și această critică este neîntemeiată.
Nici motivul de nulitate prevăzut de art.252 alin.2 lit. d din Codul muncii – referitor la neindicarea temeiului de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică – nu este incident în cauză, întrucât în cuprinsul deciziei contestate se face referire atât la art.248 lit. e din codul muncii, cât și la Anexa 1 cap. I din Dispoziția nr.36/2006 a Directorului general al S., astfel că indicarea acestor reglementări de natură normativă satisface exigențele art.252 alin.2 lit. d din codul muncii.
Motivele de fond invocate de contestator sunt întemeiate, întrucât din depozițiile martorilor audiați în cauză, D. D. și D. A., dar și din declarațiile date de petent în cursul cercetării disciplinare prealabile, reiese că, la efectuarea controlului din data de 13.06.2012 s-a constatat că în compartimentul în care a fost percheziționat Șutu Romulică, în calitate de șef de tren, s-a găsit suma de 488,60 lei, sumă considerată de reprezentanții intimatei ca fiind un plus de gestiune, reținându-se că nu a fost menționată în carnetul de activitate sau declarată la organele de control.
Instanța reține că la Anexa nr.1 din Dispoziția nr.36/2.11.2006 a Directorului General al S. la pct.2 este considerată o „abatere foarte gravă” constatarea cu ocazia verificării gestiunii a oricărei diferențe în plus sau minus în cazul în care, până la momentul verificării, nu există încasări efectuate din proprie inițiativă.
În speță, contestatorul nici nu a invocat că suma de 488,60 lei provine din încasări efectuate din proprie inițiativă, ci a susținut că această sumă a fost găsită în compartimentul în care s-a realizat percheziționarea sa, astfel încât instanța reține că simplul fapt al identificării unei sume de bani considerată de intimată ca fiind plus de gestiune nedeclarat nu întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de pct.2 din Anexa 1 la Dispoziția nr.36/3006 a Directorului General al S.., potrivit căruia „constatarea cu ocazia verificării gestiunii a oricărei diferențe în plus sau în minus în cazul în care nu există încasări efectuate din proprie inițiativă” e catalogată abatere foarte gravă.
Din examinarea declarației de gestiune atașată la fila 20 dosar rezultă că s-au declarat de către contestator banii personali înscriși în carnetul de activitate în cuantum de 10 lei, s-a consemnat că acesta nu are sume de bani în plus sau în minus față de sumele încasate în gestiune și bani personali, că suma totală a imprimatelor emise în tren până la momentul verificării este de 74,40 lei, însă pe formular apar corecturi și modificări la rubrica „monetar”, justificate de reprezentanții intimatei prin susținerea că ulterior verificării banilor din gestiune, la controlul corporal efectuat de organele de poliție în buzunarul din spate al pantalonilor a fost găsită o sumă de bani legați cu elastic, sumă ce a fost ulterior inclusă în total.
Martorul D. D. a declarat că „la un moment dat, o călătoare s-a prezentat la un alt echipaj de poliție și a sesizat că a pierdut niște bani sau i s-au furat”, iar contestatorul a afirmat constant că nu a avut asupra sa suma de 488 lei, ci că această sumă a fost găsită de organele de poliție în compartiment, aspect detaliat și de martorii audiați în cauză.
In acest context, se apreciază că există contradicții între faptele descrise în decizia contestată și documentația aferentă acesteia de natură a crea suspiciuni asupra încadrării faptei contestatorului ca abatere disciplinară și reținând comportarea generală în serviciu a salariatului, se consideră că sancțiunea ce i-a fost aplicată acestuia, respectiv desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, este prea gravă și nu se justifică, în raport de lipsa unor antecedente disciplinare grave, de suma mică de bani ce a fost identificată, fără a se dovedi că a fost găsită asupra petentului și de practica angajatorului în situația constatării unor abateri similare, așa cum reiese din depoziția martorului D. D..
În consecință, instanța apreciază ca fiind justă anularea deciziei contestate și, în temeiul art.80 din Codul muncii, urmează a dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de contestatorul Șutu Romulică cu domiciliul în ., nr. 696, jud. Suceava contradictoriu cu intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C. Călători” SA – Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași cu sediul în mun. Iași, .. 1, corp B, jud. Iași.
Anulează decizia nr. 600/938/17.07.2012 emisă de intimată.
Obligă intimata să-l reintegreze pe contestator în funcția deținută anterior concedierii.
Obligă intimata să-i plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 01.10.2013.
PREȘEDINTE, | ASISTENȚI JUDICIARI, | GREFIER, |
Red. I.M.
Dact. C.N.A.
4 ex. 12.12.2013
| ← Despăgubire. Sentința nr. 81/2013. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1872/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
