Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Sentința nr. 1005/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1005/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 4344/86/2013
Dosar nr._ - contestație decizie suspendare contract de muncă -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1005
Ședința publică din 03 iunie 2013
Președinte: G. F.
Asistent judiciar: A. O.
Asistent judiciar: B. L.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect „contestație decizie suspendare contract de muncă” formulată de reclamantul C. S., domiciliat în ., . și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat D. V., din mun. Suceava, ., nr. 14, scara A, . în contradictoriu cu pârâtele Societatea Națională de T. Feroviar de Călători „C. Călători” S.A., cu sediul în mun. București, .. 38, sector 1 și S. de T. Feroviar de Călători Iași, cu sediul în mun. Iași, .. 1, .. Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul M. M. G., asistat de avocat D. V., lipsă fiind pârâtele.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța în considerarea art. 219 Cod procedură civilă a procedat la verificarea delegației doamnei avocat, depusă la fila 8 dosar, procedura fiind legal îndeplinită.
În considerarea art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 269 Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin art. XX raportat la Legea 2/2013, raportat la art. XXI din Legea nr. 2/ 2013, care modifică art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material, teritorial și funcțional în soluționarea acestei pricini, având în vedere domiciliul reclamantului și obiectul cauzei.
În considerarea art. 227 Cod procedură civilă, instanța aduce la cunoștința părților că au posibilitatea stingerii litigiului pe cale amiabilă prin împăcarea părților, având în vedere și procedura medierii prevăzută de dispozițiile Legii nr. 192/2006, modificată prin Legea nr. 115/2012.
Apărătoarea reclamantului precizează că nu există posibilitatea stingerii litigiului pe calea amiabilă, având în vedere poziția procesuală a pârâtei manifestată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
În temeiul disp. art. 224 Cod procedură civilă, instanța pune în discuție apărările formulate prin întâmpinare.
Întrebată fiind, apărătoarea reclamantului arată că solicită încuviințarea probei cu înscrisurile deja depuse la dosar și că nu mai are alte cereri de formulat și probe de solicitat.
În considerarea art. 258 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă raportat la art. 272 Codul muncii, instanța admite proba cu înscrisurile deja depuse la dosar de către ambele părți, această probă fiind admisibilă conform legii și conducând la soluționarea procesului, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 254 alin. 1 și art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitate și constatând cererea în stare de judecată, declară cercetarea procesului încheiată și deschide dezbaterile, acordând cuvântul atât pe excepția invocată, cât și pe fondul cauzei, potrivit art. 216 Cod procedură civilă
Avocat D. V., pentru reclamant, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul anulării deciziei nr. S6/1751 din 15.03.2013 prin care i s-a suspendat contractul individual de muncă și, pe cale de consecință, repunerea în situația anterioară în sensul reluării activității desfășurate în funcția de „informator călători”, deținută anterior suspendării și obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, actualizată cu indicele de inflație de la data la care trebuiau să-i fie plătite până la plata lor efectivă, plus dobânda legală la această sumă, motivat de faptul că, potrivit art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii, text de lege invocat de pârâte drept temei al suspendării, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat o plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Astfel, faptele imputate prin plângerea penală nu sunt incompatibile cu funcția de informator călători, fiindu-i interzisă exercitarea meseriei de șef tren. Mai mult, suspendarea din funcție poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite două condiții, pe de o parte, s-a formulat plângere penală împotriva salariatului, iar de pe altă parte, faptele imputate prin această plângere îl fac incompatibil cu exercițiul funcției pe care o deține la data suspendării. temeiul de drept invocat de către pârâtă nu este dat în cauză. Cu cheltuieli de judecată.
În considerarea art. 393, 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 28.02.2013 și înregistrată sub nr._, reclamantul C. S. a formulat contestație împotriva deciziei nr. S6/1751 din 15.03.2013 emisă de intimata S. de T. Feroviar de Călători Iași, solicitând ca în contradictoriu cu intimatele S. „C. Călători S.A. București și S. de T. Feroviar de Călători Iași, să dispună anularea deciziei contestate, și pe cale de consecință, repunerea în situația anterioară în sensul reluării activității desfășurate în funcția de informator călători, deținută anterior suspendării și obligarea pârâtelor la plata obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, actualizată cu indicele de inflație de la data la care trebuiau să-i fie plătite până la plata lor efectivă, plus dobânda legală la această sumă,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt, în perioada în perioada_12 a ocupat funcția de conductor de tren la Societatea Națională de T. Feroviar de Călători C.F.R. Călători SA, S. de T. Feroviar de Călători Iași, Stația Suceava.
Prin decizia nr. A1/422/19.11.2012 emisă de către prim-pârâtă, motivând că s-a emis încheierea de ședință din 07.11.2012 dată în dosarul nr._/62/2012 a Curții de Apel B. s-a luat față de el măsura de a nu exercita funcția de conductor de tern în exercitarea căreia se presupune că a săvârșit fapte penale, i s-a propus schimbarea felului muncii în muncitor necalificat la Stația Suceava.
În baza consimțământului dat, prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. Al/423/19.11.2012 i s-a schimbat postul deținut cu postul „muncitor necalificat lucrări obișnuite" la S. de T. Feroviar de Călători Iași, Stația Suceava, C. tehnic, personal, administrare, aprovizionare.
Ulterior, prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. Al/1027/14.02.2013 i s-a schimbat felul muncii din muncitor necalificat din cadrul compartimentului tehnic, personal, administrare, aprovizionare cu informator călători la S. de T. Feroviar de Călători Iași, Stația Suceava, anulându-se actele adiționale anterioare.
Prin același act adițional, la litera N, s-a prevăzut că acesta va rămâne în vigoare până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Prin decizia nr. S6/1751/15.03.2013, pe care o contestă, secund-pârâta a dispus suspendarea contractului individual de muncă începând cu data de 18.03.2013 până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în dosarul 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
În motivarea deciziei s-a reținut că având în vedere adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul B., înregistrată la S. „C. Călători" SA cu nr. 1/1676/13.03.2013 prin care a fost înștiințată că, în temeiul art. 221 alin. 4 c. proc. pen., are obligația depunerii plângerii penale în cauză față de persoanele implicate în dosarul penal nr. 520/P/2011 - învinuiți sau inculpați - pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție și infracțiuni de serviciu și participării în procesul penal ca parte vătămată și parte civilă și cum la data de 15.03.2013, a formulat plângere penală împotriva sa, pentru următoarele fapte penale:
- infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 c. pen. raportat la
art. 7 alin. 2 din legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea
faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 c. pen.;
- infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. 1 c. pen. raportat la
art. 7 alin. 2 din legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea
faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 c. pen.;
- infracțiunea de asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de
art. 323 alin. 1 Și 2 c. pen. raportat la art. 17 alin. 1 lit. b) Și art. 18 alin. 1 din legea
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție la art.
8 din legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a
dispus suspendarea contractului individual de muncă.
A mai precizat că, Decizia nr. S6/1751 din 15.03.2013 este nulă absolut întrucât nu întrunește condițiile de formă prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 52 alin. 1 lit. b) din codul muncii, text de lege invocat de pârâte drept temei al măsurii suspendării, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat o plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Potrivit prevederilor art. 268 alin. 1 lit. a) din codul muncii, cererile în vedere soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului, referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
Codul Muncii nu cuprinde dispoziții de procedură și nici condiții de formă cu privire la suspendarea contractului individual de muncă al salariatului însă, din economia legii, rezultă faptul că decizia unilaterală a angajatorului trebuie să conțină o motivare minimă cu privire la motivele de fapt și de drept ce au determinat luarea acestei măsuri, mențiunea că salariatul are dreptul să conteste această măsură, termenul în care poate face contestația și instanța competentă la care se contestă, în spiritul principiului bunei credințe care guvernează raporturile de muncă conform art. 8 alin. 1 din codul muncii.
Ori, în speță, secund-pârâta a încălcat acest principiu legal, dând dovadă de neglijență, nepăsare și chiar rea credință prin omisiunea de a arăta faptele pe care le-a săvârșit contestatorul în mod concret care au determinat formularea plângerii penale, instanța competentă la care se poate contesta decizia Și termenul de sesizare al instanței, fapt ce atrage nulitatea deciziei.
De asemenea, reclamantul a arătat că, pe fond, decizia contestată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 52 alin. 1 lit. b) din Legea 53/2003, codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Din expunerea textului menționat în precedent rezultă că aplicarea acestei măsuri se poate lua în două situații anume: când s-a formulat plângere penală împotriva salariatului pentru o faptă incompatibilă cu funcția deținută, ori când a fost trimis în judecată pentru o astfel de faptă.
În prima situație, incidentă în cauza analizată, suspendarea din funcție poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite două condiții: pe de o parte, s-a formulat plângere penală împotriva salariatului, iar pe de altă parte, faptele imputate prin această plângere îl fac incompatibil cu exercițiul funcției pe care o deține la data suspendării.
Altfel, în lipsa întrunirii concomitente a celor două condiții, măsura suspendării nu poate fi dispusă pentru că reglementarea este de excepție, textul fiind de strictă și limitată aplicare numai la ceea ce legiuitorul a prevăzut în mod expres.
În speță, decizia nr. S6/1751 din 15.03-2013 prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în dosarul nr. 520/P/2011 este nelegală fiind dată cu încălcarea art. 52 alin. 1 lit. b) din codul muncii, întrucât nu sunt întrunite cele două condiții cumulative prevăzute de acest text de lege, respectiv formularea plângerii penale împotriva salariatului și incompatibilitatea faptelor imputate prin plângerea penală cu exercițiul funcției deținute de salariat la momentul suspendării.
În primul rând, referitor la condiția formulării plângerii penale împotriva salariatului, consideră contestatorul reclamant, că secund-pârâta a dat dovadă de rea credință formulând plângere penală împotriva sa în condițiile în care pentru aceleași fapte la data formulării plângerii penale - 15.03.2013, era începută urmărirea penală împotriva lui în dosarul nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Potrivit art. 221 alin. 4 din codul de procedură penală, temei invocat de secund-pârâtă pentru formularea plângerii penale, când prin săvârșirea unei infracțiuni s-a produs o pagubă uneia dintre unitățile la care se referă art. 145 din codul penal, unitatea păgubită este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală, să prezinte situații explicative cu privire la întinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuită și să se constituie parte civilă.
Astfel, solicită a se observa că în speță nu este justificată formularea unei plângeri penale împotriva reclamantului, în condițiile în care pentru aceleași fapte organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu, fiind începută urmărirea penală în dosarul nr. nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., pârâtele având doar obligația, potrivit art. 221 alin. 4 din codul de procedură penală, să se constituie părți civile în cauză, până la citirea actului de sesizarea în fața instanței de judecată, prezentând explicații cu privire la întinderea pagubei și cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuită.
Ca urmare, consideră că formularea plângerii penale împotriva lui de către secund - pârâtă a avut drept scop doar crearea unei aparențe de legitimitate pentru suspendarea contractului individual de muncă, întrucât art. 52 alin. 1 lit. b) din codul muncii oferă posibilitatea angajatorului de a suspenda contractul individual de muncă doar când acesta a formulat plângere penală împotriva salariatului pentru fapte incompatibile cu funcția deținută sau când salariatul a fost trimis în judecată pentru astfel de fapte, nu și atunci când angajatorul se constituie parte civilă s-au când s-a început urmărirea penală împotriva salariatului, textul fiind se strictă interpretare.
În al doilea rând, nu este îndeplinită nici condiția incompatibilității faptelor imputate prin plângerea penală cu exercițiul funcției deținute de salariat la momentul suspendării întrucât faptele imputate prin plângerea penală formulată nu sunt incompatibile cu funcția de informator călători pe care reclamantul o deținea la data suspendării din funcție, fiindu-i interzisă exercitarea meseriei în exercitarea căreia a săvârșit fapta - respectiv șef de tren și nu funcția de șef manevră.
Astfel, potrivit descrierii atribuțiilor din fișa postului, în momentul suspendării din funcția de informator călători, contestatorul desfășura activități precum aceea de a ține legătura cu biroul de mișcare privind circulația trenurilor de călători; dacă nu este anunțat telefonic de către IDM despre sosirea unui tren din program, se interesează la acesta din proprie inițiativă cerând informații despre sosirea acelui tren sau despre întârzierea acestuia; se interesează la IDM dispozitor dacă trenurile sunt regulate sau cu întârziere; respectă prevederile Regulamentului de T. și Normele Uniforme privind informarea sau deservirea publicului călător; dă relații telefonice la solicitarea publicului, cerute prin telefonul C. sau Romtelecom privind mersul de tren, legături, prețul legitimațiilor de călătorie, întârzieri sau anulări de trenuri; dă aceleași relații către publicul călător la ghișeul biroului; păstrează registrul de sugestii și reclamații (jurnalul călătorului) și îl prezintă publicului călător sau organelor de la OPC la solicitarea acestora; șefului de unitate sau înlocuitorului acestuia după fiecare înscriere făcută în tura de serviciu; respectă ordinul de serviciu 677/2002 referitor la păstrarea registrului de evidență a controalelor, precum și avizarea înscrierilor făcute de către organele în drept; participă la ședințele de școală a personalului, conform programărilor întocmite, precum și la ședințele de SSM și SU periodice sau ordonate; la examinările profesionale anuale sau la examinările de medicina muncii; este obligat să avizeze din timp . la șeful de tură comandă, primește sub semnătură, corespondența sosită sau primită pe baza listelor de predare – primire întocmite în 3 exemplare; înregistrează corespondența primită în condica de predare a corespondenței către stația Suceava, corespondența fiind ridicată numai de persoana autorizată de la biroul personal al stației Suceava; sortează corespondența pe direcții de mers; înregistrează corespondența în condica de predare a corespondenței către trenuri și o predă personalului de tren nominalizat în dispozițiile și ordinele STFC Iași în zilele prevăzute.
Aceste atribuții nu au legătură și nu sunt incompatibile cu faptele de corupție imputate prin plângerea penală formulată, motiv pentru care decizia contestată este nelegală.
De asemenea, consideră că decizia contestată este și netemeinică având în vedere că pârâtele, ca urmare a începerii urmăririi penale împotriva sa în dosarul nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., au luat față de el și alte măsuri sancționatorii, încât nu se mai impunea luarea măsura suspendării contractului individual de muncă prin decizia contestată.
Astfel, prin cele două acte adiționale la contractul individual de muncă, a fost retrogradat din funcția de șef de tren în muncitor necalificat și ulterior în aceea de informator călători, funcție care, potrivit literei N, alineatul final, din Actul adițional nr. A 1/290/22.01.2013 trebuia să o ocupe până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. 520/P/2011.
Totodată, a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază pe o durată de trei luni cu 10 % în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 53/2003 prin decizia nr. 4S6/7/07.01.2013 emisă de către secund-pârâtă.
Ca o consecință a anulării deciziei nr. S6/1747 din 15.03.2013 emisă de pârâta S. de T. Feroviar de Călători Iași solicită repunerea în situația anterioară, în sensul reluării activității desfășurate în funcția de „informator călători" deținută anterior suspendării.
De asemenea, solicită obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care am fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, actualizată cu indicele de inflație de la data la care trebuiau să-i fie plătite până la plata lor efectivă, plus dobânda legală la această sumă.
Astfel, potrivit art. 1531 din Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care 1-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor Și beneficiul de care acesta este lipsit.
De asemenea, potrivit art. 1535 din noul cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până la momentul plății, în cuantumul prevăzut de părți, sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.
Dobânda legală reprezintă prețul lipsei de folosință iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite. Astfel, temeiul de drept în baza căruia dobânda este datorată este dat de art. 1535 din noul cod civil iar actualizarea cu indicele de inflație își are rațiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei reglementat de art. 1531 din noul cod civil. De asemenea, prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incubă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.
Astfel, reclamantul solicită obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, la suma constând în despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, așa cum este prevăzută de lege, și anume de art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești ș.a., de la data scadenței obligației plății acestor sume, potrivit principiului curgerii de drept a dobânzilor.
În drept, a invocat dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. a), art. 52 alin. 1 lit. b) din Codul muncii, art. 1531 și art. 1535 din noul cod civil, art. 3 din OG 13/2011, art. 493 Cod de procedură civilă.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta S. „C. Călători” S.A. – S. de T. Feroviar Călători Iași a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea deciziei contestate ca fiind întemeiată.
Astfel, unitatea intimată menționează că, din ordonanțele procurorului rezultă că cercetarea a început ca urmare a sesizării din oficiu din data de 17.03.2011 a Secției Regionale de Poliție B., care a efectuat cercetări privind o faptă de luare de mită a unui conductor al C. Călători; că prin Ordonanța din 30 mai 2011 s-a dispus efectuarea unor verificări privind fapte similare, și că în sarcina contestatorului, s-au reținut următoarele fapte: infracțiunea de luare de mită - infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 c. pen. raportat la art. 7 alin. 2 din legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea
faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 c. pen.; infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. 1 c. pen. raportat la art. 7 alin. 2 din legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 c. pen.; infracțiunea de asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de
art. 323 alin. 1 Și 2 c. pen. raportat la art. 17 alin. 1 lit. b) Și art. 18 alin. 1 din legea
78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție la art.
8 din legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosar copie după plângerea penală formulată, precum și după ordonanțele emise în dosar 520/P/2011.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că decizia de suspendare nu întrunește condițiile de formă prevăzute de lege, aspect ce ar atrage nulitatea absolută a acesteia, instanța o va înlătura ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În speță, este vorba despre o decizie de suspendare a contractului individual de muncă, întemeiată pe prevederile art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii.
Potrivit textului de lege menționat, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în următoarele situații: b) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Din economia prevederilor cuprinse în Codul muncii, tribunalul reține că această lege specială nu cuprinde dispoziții speciale, referitoare la condițiile de formă pe care ar trebui să le îndeplinească o asemenea decizie.
Cu toate acestea, făcând o analiză comparativă cu elementele pe care trebuie să le cuprindă o decizie de sancționare, tribunalul reține că prezenta decizie de suspendare cuprinde aceste elemente, respectiv: temeiul de drept în considerarea căruia s-a emis decizia; mențiunea că s-a formulat plângere penală împotriva salariatului C. S., precum și precizarea că acesta are calitatea de învinuit în dosarul penal nr. 520/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție și infracțiuni de serviciu; în dispozitivul deciziei, se menționează explicit respectivele infracțiuni, precum și încadrarea lor juridică, dar și precizarea că decizia va fi comunicată salariatului.
Contestatorul critică decizia pentru neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de lege, prin raportare la faptul că angajatorul, cu rea – credință, a omis să arate faptele pe care acesta le-ar fi săvârșit în mod concret, și care au determinat formularea plângerii penale, precum și la faptul că decizia cu cuprinde mențiuni privind instanța competentă și termenul de sesizare al instanței.
În ceea ce privește omisiunea angajatorului de a arăta faptele săvârșite de contestator, și care au determinat formularea plângerii penale, tribunalul reține că în speță nu este dată o asemenea împrejurare, având în vedere aspectele descrise mai sus, respectiv faptul că formularea plângerii penale împotriva salariatului C. S. a fost determinată de împrejurarea că acesta are calitatea de învinuit în dosarul penal nr. 520/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție și infracțiuni de serviciu, respectiv pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. 1 Cod penal, art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 c. pen.; infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. 1 c. pen. raportat la art. 7 alin. 2 din legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 c. pen.; infracțiunea de asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 c. pen. raportat la art. 17 alin. 1 lit. b) și art. 18 alin. 1 din legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție la art. 8 din legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a dispus suspendarea contractului individual de muncă.
Așa fiind, este evident că în decizia de suspendare au fost descrise faptele pentru care s-a formulat plângere penală împotriva contestatorului, fiind indicate chiar și cele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva acestuia, în dosarul 520/P/2011.
În plus, în considerarea art. 221 alin. 4 cod procedură penală, angajatorul apreciază că avea obligația de a depune plângere penală în cauză față de persoanele implicate în dosarul 520/P/2011.
Nu se poate reține din această perspectivă, reaua – credință a intimatei, căci organele de cercetare/urmărire penală, respectiv instanța penală va hotărî cu privire la soarta acestei plângeri penale.
Din acest punct de vedere, tribunalul mai reține că întâmpinarea formulată de către intimată, referitoare la depunerea plângerii penale, este susținută cu înscrisuri, respectiv chiar cu o copie de pe această plângere penală, precum și de pe ordonanțele emise în dosarul penal menționat, înscrisuri depuse la filele 24 – 35 dosar.
Cu privire la lipsa mențiunilor referitoare la termenul în care poate fi contestată decizia și instanța competentă, după cum menționa chiar contestatorul în cererea de chemare în judecată, Codul muncii nu cuprinde prevederi exprese din această perspectivă.
În plus, este de observat că reclamantul contestator nu a fost prejudiciat cu nimic în drepturile sale, căci acesta, luând cunoștință despre decizie, a atacat-o prin prezenta contestație, înregistrată pe rolul instanței la data de 1 aprilie 2013, Tribunalul Suceava fiind instanța competentă din punct de vedere general, material, teritorial să soluționeze pricina, aspect constatat de altfel, și consemnat în practicaua prezentei hotărâri.
Față de cele ce preced, tribunalul va înlătura ca neîntemeiate, susținerile referitoare la nulitatea absolută a deciziei de concediere, prin raportare la faptul că aceasta nu întrunește condițiile de formă prevăzute de lege.
Cu privire la criticile privind nelegalitatea și netemeinicia deciziei de suspendare, instanța reține următoarele aspecte:
Conform art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat la inițiativa angajatorului, în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau când acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Din economia textului mai sus citat, rezultă că legea distinge două ipoteze diferite: situația în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului pentru o faptă incompatibilă cu funcția deținută, sau când a fost trimis acel salariat în judecată, pentru o astfel de faptă.
Ambele ipoteze impun ca și condiție, ca plângerea penală, respectiv trimiterea în judecată a persoanei să fie efectuată pentru fapte incompatibile cu funcția deținută.
În speță, este de observat că reclamantul contestator a avut inițial, funcția de conductor tren I, funcție care implica atribuții efective și acte materiale de gestiune, în sensul prevăzut de Legea 22/1969.
Prin decizia A1/422 din 19 noiembrie 2012, i s-a propus modificarea elementelor contractului individual de muncă, în sensul schimbării locului de muncă, din conductor tren I, în aceea de muncitor necalificat categoria lucrări obișnuite din cadrul STFC Iași – Stația Suceava. Această propunere a fost semnată cu obiecțiuni de către contestator, obiecțiunile referindu-se la împrejurarea că faptele reținute nu ar fi fost reale (fila 11 dosar fond).
Așa fiind, se emite Actul adițional nr. A1/423/19.11.2012 depus la fila 12, în considerarea căruia contestatorul a fost încadrat ca muncitor necalificat lucrări obișnuite.
Trebuie de precizat că, prin decizia nr. 4S6/9, din data de 7 ianuarie 2013, contestatorul a fost sancționat disciplinar, cu reducerea salariului de bază (de muncitor necalificat, în care fusese încadrat în considerarea actului adițional menționat mai sus), pe o durată de 2 luni, cu 10%, în baza art. 248 alin. 1 lit. c Codul muncii, reținându-se în sarcina sa, că, fiind de serviciu la data de 24 septembrie 2012, ca fost șef de tren, deservind trenul 552 în relația Ploiești Sud – București Nord, nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, în sensul că nu a tratat 3 călători fără legitimație de călătorie, a primit foloase necuvenite în scopul favorizării călătorilor frauduloși, în timpul serviciului nu a avut un comportament corespunzător demn față de publicul călător, nu a respectat disciplina muncii, nu a manifestat fidelitate față de angajator în executarea sarcinilor de serviciu.
Ulterior, contestatorului i s-a modificat din nou locul de muncă, fiind încadrat ca și informator călători, la fila 14 dosar regăsindu-se Actul adițional nr. A1/1027/14 februarie 2013, dispozițiile finale din cadrul acestuia menționând expres, că actul adițional din 19 noiembrie 2012 se anulează, iar prezentul act adițional rămâne în vigoare până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal 520/P/2011.
Fișa postului aferentă postului de șef manevră se regăsește la filele 16 – 17 dosar, iar din analiza conținutului acestor atribuții, tribunalul reține că reclamantul contestator, în calitatea sa de informator călători, nu avea sarcini de serviciu care să implice acte și fapte materiale, concrete specifice unei gestiuni de fapt.
Astfel, în exercitarea atribuțiilor sale ca informator călători, contestatorul desfășura activități precum aceea de a ține legătura cu biroul de mișcare privind circulația trenurilor de călători; dacă nu este anunțat telefonic de către IDM despre sosirea unui tren din program, se interesează la acesta din proprie inițiativă cerând informații despre sosirea acelui tren sau despre întârzierea acestuia; se interesează la IDM dispozitor dacă trenurile sunt regulate sau cu întârziere; respectă prevederile Regulamentului de T. și Normele Uniforme privind informarea sau deservirea publicului călător; dă relații telefonice la solicitarea publicului, cerute prin telefonul C. sau Romtelecom privind mersul de tren, legături, prețul legitimațiilor de călătorie, întârzieri sau anulări de trenuri; dă aceleași relații către publicul călător la ghișeul biroului; păstrează registrul de sugestii și reclamații (jurnalul călătorului) și îl prezintă publicului călător sau organelor de la OPC la solicitarea acestora; șefului de unitate sau înlocuitorului acestuia după fiecare înscriere făcută în tura de serviciu; respectă ordinul de serviciu 677/2002 referitor la păstrarea registrului de evidență a controalelor, precum și avizarea înscrierilor făcute de către organele în drept; participă la ședințele de școală a personalului, conform programărilor întocmite, precum și la ședințele de SSM și SU periodice sau ordonate; la examinările profesionale anuale sau la examinările de medicina muncii; este obligat să avizeze din timp . la șeful de tură comandă, primește sub semnătură, corespondența sosită sau primită pe baza listelor de predare – primire întocmite în 3 exemplare; înregistrează corespondența primită în condica de predare a corespondenței către stația Suceava, corespondența fiind ridicată numai de persoana autorizată de la biroul personal al stației Suceava; sortează corespondența pe direcții de mers; înregistrează corespondența în condica de predare a corespondenței către trenuri și o predă personalului de tren nominalizat în dispozițiile și ordinele STFC Iași în zilele prevăzute.
Este evident că aceste sarcini nu implicau manevrarea unor sume de bani sau mărfuri sau alte obiecte de valoare, cu semnificația gestiunii materiale.
În asemenea împrejurări, se emite decizia nr. S6/1751 din 15 martie 2013, prin care contestatorului i se suspendă contractul individual de muncă începând cu data de 18 martie 2013, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești penale.
Se mai precizează în decizie, motivul care a determinat această măsură, respectiv formularea plângerii penale depusă la filele 24 și următoarele dosar, împotriva contestatorului, precum și implicarea acestuia, în calitate de inculpat în dosarul nr. 520/P/2011, în care este cercetat pentru infracțiunile corupție și infracțiuni de serviciu, respectiv pentru infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 254 alin. 1 Cod penal, art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 c. pen.; infracțiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. 1 c. pen. raportat la art. 7 alin. 2 din legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 c. pen.; infracțiunea de asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 c. pen. raportat la art. 17 alin. 1 lit. b) și art. 18 alin. 1 din legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție la art. 8 din legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.
Coroborând toate aceste împrejurări ce rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, tribunalul apreciază că decizia de suspendare este nelegală, deoarece plângerea penală formulată de către unitatea intimată împotriva salariatului nu se referă la fapte incompatibile cu funcția deținută de salariat, la data emiterii deciziei, respectiv cu funcția de informator călători.
Că este așa, rezultă fără echivoc, din analiza comparativă a atribuțiilor de serviciu despre care angajatorul reține că ar fi fost încălcate de către contestator și în considerarea cărora a formulat plângerea penală, cu atribuțiile de serviciu pe care acesta le îndeplinea la data emiterii deciziei de suspendare.
Așa fiind, instanța reține că apărările contestatorului, referitoare la faptul că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 52 alin. 1 lit. b Codul muncii, sunt întemeiate, căci faptele imputate contestatorului prin plângerea penală formulată, precum și cele reținute în dosarul 520/P/2011 nu sunt incompatibile cu atribuțiile specifice funcției de șef de manevră, pe care acesta o ocupa la momentul emiterii deciziei de suspendare (din această perspectivă, a se vedea atribuțiile specifice acestui post, astfel cum rezultă din fișa postului, dar și reținute anterior, de către instanță).
Nu în ultimul rând, trebuie de precizat că reclamantul contestator a mai fost sancționat pentru aceleași fapte descrise în plângerea penală, dar și reținute în dosarul 520/P/2011, prin decizia de sancționare 4S6/9 din 7 ianuarie 2013, prin care s-a dispus reducerea salariului cu 10% pe o perioadă de 2 luni.
Având în vedere toate aceste împrejurări, tribunalul apreciază că în cauză s-au identificat motive de nelegalitate și netemeinicie a deciziei de suspendare, în sensul celor detaliate anterior, și în considerarea cărora se impune anularea deciziei.
O asemenea soluție se impune, cu atât mai mult, cu cât doctrina și practica în materie este unanim constantă atunci când au statuat că suspendarea din funcție poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de lege în mod imperativ, respectiv: angajatorul a formulat o plângere penală împotriva salariatului pentru o faptă incompatibilă cu funcția deținută.
Ori, problema dacă fapta penală este sau nu incompatibilă cu funcția respectivă se rezolvă de la caz la caz, prin raportare la atribuțiile de serviciu și răspunderea ce revin celui în cauză. (Al. Ț., Tratat de dreptul muncii, ediția a V-a, revizuită, 2011, pg. 670.).
Instanța a conchis, în legătură cu această împrejurare, că plângerea penală formulată de către unitatea intimată împotriva salariatului nu se referă la fapte incompatibile cu funcția deținută de salariat, la data emiterii deciziei, respectiv cu funcția de informator călători.
Nici cea de-a doua condiție nu este îndeplinită, căci la dosar, angajatorul intimat nu a produs dovezi (astfel cum îi revenea obligația în considerarea art. 272 Codul muncii) referitoare la faptul că salariatul contestator a fost trimis în judecată pentru faptele reținute în sarcina sa (în speță, în dosarul 520/P/2011), independent de formularea plângerii penale.
În considerarea celor menționate, tribunalul apreciază ca întemeiată contestația formulată de reclamantul C. S., împotriva deciziei de suspendare nr. S6/1751 din 15 martie 2013, emisă de intimată, motiv pentru care o va admite, și va dispune anularea acesteia.
În atare împrejurări, consecința care se impune în mod logic, este aceea că, la solicitarea contestatorului, instanța va dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, respectiv reluarea activității desfășurată de contestator, în funcția de „informator călători”, precum și obligarea pârâtelor la plata, către contestator, a unei despăgubiri egală cu salariul și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, actualizată cu indicele de inflație la data plății, și cu dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective, măsuri rezultând și din prevederile art. 80 Codul muncii, aplicabil prin analogie.
Referitor la solicitarea contestatorului de obligare a pârâtelor la daune interese reprezentând actualizarea sumelor solicitate în raport de indicele de inflație, precum și plata dobânzii legale aferente sumelor datorate, instanța apreciază că aceasta este întemeiată.
În speță este vorba despre obligații rezultând din temeiuri juridice diferite, după cum urmează: una are ca temei juridic art.1531 Cod civil, în conformitate cu care creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, prejudiciul reprezentând pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.
Textul trebuie aplicat prin raportare la art. 1535 Cod civil, care dispune în sensul că, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până la momentul plății, în cuantumul prevăzut de părți, sau în lipsă. În cuantumul prevăzut de lege, fără a fi necesar să se dovedească vreun prejudiciu.
Apoi, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatoriu și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanței sale din cauza inflației după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu constă în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoare sa reală la data executării.
Cât privește dobânda legală, aceasta rezultă din prevederile art. 3 din OUG 13/2011, și începe să curgă de la data scadenței obligației de plată a sumei ce reprezintă despăgubiri egale cu salariul și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit contestatorul pe perioada suspendării contractului de muncă.
Actualizarea cu rata inflației este fundamentată față de natura și scopurile diferite ale celor două instituții. Astfel, dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța o va admite, așa cum se impune prin art. 453 Cod procedură civilă, deoarece reclamantul a dovedit aceste cheltuieli de judecată, în cuantum de 1240 lei, cu chitanțele depuse la dosar, astfel că va obliga pârâtele, să plătească contestatorului, suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de reclamantul C. S., CNP_, domiciliat în ., . și cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat D. V., din mun. Suceava, ., nr. 14, scara A, . în contradictoriu cu pârâtele Societatea Națională de T. Feroviar de Călători „C. Călători” S.A., CUI RO_, cu sediul în mun. București, .. 38, sector 1 și S. de T. Feroviar de Călători Iași, CUI RO_, cu sediul în mun. Iași, .. 1, .. Iași.
Anulează decizia nr. S6/1751 din 15 martie 2013, emisă de intimată.
Dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, respectiv reluarea activității desfășurată de contestator, în funcția de „șef manevră”.
Obligă pârâtele la plata, către contestator, a unei despăgubiri egală cu salariul și cu celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, actualizată cu indicele de inflație la data plății, și cu dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Obligă pârâtele, să plătească contestatorului, suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la arhiva secției civile a Tribunalului Suceava.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2013.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier
G. F. A. O. B. L. D. E. M.
Red. G.F.
Tehnored. D.E.M.
5 ex.
03.07.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
