Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Sentința nr. 1135/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1135/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 4341/86/2013
Dosar nr._ contestație decizie suspendare contract de muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1135
Ședința publică din 17 iunie 2013
Președinte: G. D.
Asistent judiciar: N. M.
Asistent judiciar: N. P.
Grefier: G. F.
Pe rol, judecarea litigiului de muncă având ca obiect „contestație decizie suspendare contract de muncă ” privind pe reclamantul R. G., CNP_, cu domiciliul ales la avocat D. V., cu sediul în Suceava, ., nr. 14, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtele S.-C. Călători SA, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/9764/29.09.1998, CUI RO_, cu sediul în București, .. 38 și S. de T. Feroviar de Călători, CUI RO_, cu sediul în Iași, .. 1, .. Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns contestatorul, asistat de avocat D. V. și consilier juridic L. C., pentru intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la identificarea contestatorului, care se legitimează cu CI . nr._, CNP_.
Instanța constată că apărătoarea contestatorului și-a dovedit calitatea de reprezentant a acestuia, conform împuternicirii avocațiale depusă la fila 8 dosar iar reprezentantul intimatelor, conform delegației de la fila 56 dosar.
Asistent judiciar N. P. susține că d-nul consilier juridic L. C. nu a dovedit calitatea sa de reprezentant al intimatelor, așa cum prevăd disp. art. 85 alin. 3 raportat la disp. art. 6 din Legea nr. 514/2003 și Anexei nr. 3 la Statului profesiei de consilier juridic.
Instanța constată deschisă cercetarea procesului și acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Apărătoarea contestatorului depune la dosar, extras de pe portalul instanței cu privire la dosarele nr._ ,_ și_ și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza disp. art. 292 NCPC, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și constată terminată cercetarea procesului.
Întrebați fiind, reprezentanții părților arată că sunt de acord ca dezbaterea fondului să aibă loc la acest termen de judecată.
Instanța, constatând că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea contestatorului solicită admiterea contestației și în principal, invocă excepția nulității absolute a deciziei contestate întrucât aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de lege. Pe fondul cauzei, solicită anularea contestației și repunerea contestatorului în situația anterioară respectiv în funcția de șef manevră, cu plata despăgubirilor egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, actualizate cu indicele de inflație și cu plata cheltuielilor de judecată. Susține că decizia contestată este nulă absolut și că sunt aplicabile disp. art. 268 alin. 1 lit a întrucât unitatea intimată trebuia să prevadă că decizia poate fi contestată, termenul în care poate fi contestată, dar decizia nu cuprinde aceste mențiuni. Pe fondul cauzei arată că decizia contestată este dată cu încălcarea legii. Temeiul de drept al deciziei este art. .52 alin. 1 lit. b din Codul muncii. În speță, din tot probatoriul administrat în cauză rezultă că nu sunt întrunite cele două condiții cumulative prevăzute de disp. art. 52 alin. 1 lit b. Mai arată că părțile au semnat un act adițional prin care se modifică felul muncii. Disp. art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii nu este dat, întrucât în momentul în care s-a suspendat contractul de muncă al contestatorului, acesta nu deținea o muncă care să fie incompatibilă cu munca de gestionar. Susține că din toate probele depuse la dosar rezultă că urmărirea penală în dosarul nr. 520/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul B. a început din oficiu, că intimatele trebuiau să se constituie parte civilă în cauză. Cum în cauză s-a încuviințat urmărirea penală dar contestatorul nu a fost trimis în judecată, rezultă că plângerea penală are un caracter formal pentru a justifica măsura suspendării.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea excepției invocate de apărătoarea contestatorului de nulitate absolută a deciziei contestate întrucât legiuitorul prevede expres ce trebuie să cuprindă o decizie de suspendare a contractului de muncă. Pe fondul cauzei arată că decizia contestată a fost emisă ca urmare a plângerii penale și solicită respingerea contestației și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 1.04.2013, reclamantul R. G., în contradictoriu cu pârâtele S.-C. Călători SA și S. de T. Feroviar de Călători Iași, a formulat contestație împotriva deciziei nr. S 6/1753 din 15.03.2013 emisă de S. de T. Feroviar de Călători Iași, solicitând anularea deciziei contestate prin care i s-a suspendat contractul individual de muncă, repunerea în situația anterioară în sensul reluării activității desfășurate în funcția de „ șef manevră” deținută anterior suspendării, obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, actualizată cu indicele de inflație de la data la care trebuiau să-i fie plătite până la plata lor efectivă, plus dobânda legală la această sumă obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat următoarele:
În perioada_12 a ocupat funcția de șef de tren la Societatea Națională de T. Feroviar de Călători C.F.R. Călători SA, S. de T. Feroviar de Călători Iași, Stația Suceava.
Prin decizia nr. Al/452/21.11.2012 emisă de către prim-pârâtă, motivând că s-a început urmărirea penală împotriva sa în dosarul nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. pentru infracțiunile de luare de mită, dare de mită și abuz în serviciu formă continuată, apreciind că actele de gestiune ce le implică funcția de șef de tren sunt incompatibile cu această funcție în condițiile începerii urmăririi penale, i s-a propus schimbarea felului muncii în muncitor necalificat la stația Suceava.
În baza consimțământului dat, prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. Al/473/21.11.2012 i s-a schimbat postul deținut cu postul "muncitor necalificat lucrări obișnuite" la S. de T. Feroviar de Călători Iași, Stația Suceava, C. tehnic, personal, administrare, aprovizionare.
Ulterior, prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. Al/289/22.01.2013 i s-a schimbat felul muncii din muncitor necalificat din cadrul compartimentului tehnic, personal, administrare, aprovizionare cu șef manevră la S. de T. Feroviar de Călători Iași, Stația Suceava, anulându-se actele adiționale anterioare.
Prin același act adițional, la litera N, s-a prevăzut că acesta va rămâne în vigoare până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal nr. 520/P/2011.
Prin decizia nr. 86/1753/15.03.2013, pe care o contestă, secund-pârâta a dispus suspendarea contractului individual de muncă începând cu data de 18.03.2013 până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în dosarul 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
În motivarea deciziei s-a reținut că având în vedere adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul B., înregistrată la S. "C. Călători" SA cu nr. 1/1676/13.03.2013 prin care a fost înștiințat că, în temeiul art. 221 alin. 4 c. proc. pen., are obligația depunerii plângerii penale în cauză față de persoanele implicate în dosarul penal nr. 520/P/2011 - învinuiți sau inculpați - pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție și infracțiuni de serviciu și participării în procesul penal ca parte vătămată și parte civilă și cum la data de 15.03.2013, a formulat plângere penală împotriva sea, pentru următoarele fapte penale: infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 c. pen. raportat la art. 7 alin. 2 din legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 c. pen.; infracțiunea de asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 c. pen. raportat la art. 17 alin. 1 lit. b) și art. 18 alin. 1 din legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție la art. 8 din legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, a dispus suspendarea contractului individual de muncă.
În drept, decizia a fost motivată pe dispozițiile art. 52 alin. 1 lit. b) din Legea 53/2003.
Solicită anularea deciziei nr. S6/1753 din 15.03.2013 emisă de S. de T. Feroviar de Călători lași și repunerea în situația anterioară,_ având în vedere următoarele:
1.1. Decizia nr. S6/1753 din 15.03.2013 este nulă absolut întrucât nu întrunește condițiile de formă prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 52 alin. 1 lit. b) din codul muncii, text de lege invocat de pârâte drept temei al măsurii suspendării, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat o plângere penală Împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Potrivit prevederilor art. 268 alin. 1 lit. a) din codul muncii, cererile în vedere soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului, referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă.
Deși Codul Muncii nu cuprinde dispoziții de procedură și nici condiții de formă cu privire la suspendarea contractului individual de muncă al salariatului însă, din economia legii, rezultă faptul că, decizia unilaterală a angajatorului trebuie să conțină o motivare minimă cu privire la motivele de fapt și de drept ce au determinat luarea acestei măsuri, mențiunea că salariatul are dreptul să conteste această măsură, termenul în care poate face contestația și instanța competentă la care se contestă, în spiritul principiului bunei credințe care guvernează raporturile de muncă conform art. 8 alin. 1 din codul muncii.
Ori, în speță, secund-pârâta a încălcat acest principiu legal, dând dovadă de neglijență, nepăsare și chiar rea credință prin omisiunea de a arăta faptele pe care le-am săvârșit în mod concret care au determinat formularea plângerii penale, instanța competentă la care se poate contesta decizia și termenul de sesizare al instanței, fapt ce atrage nulitatea deciziei.
1.2. Pe fond, decizia contestată este nelegală și netemeinică:
Potrivit art. 52 alin. 1 lit. b) din Legea 53/2003, codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul În care angajatorul a formulat plângere penală Împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Din expunerea textului menționat în precedent rezultă că aplicarea acestei măsuri se poate lua în două situații anume: când s-a formulat plângere penală împotriva salariatului pentru o faptă incompatibilă cu funcția deținută, ori când a fost trimis în judecată pentru o astfel de faptă.
În prima situație, incidentă în cauza analizată, suspendarea din funcție poate fi dispusă numai dacă sunt Îndeplinite două condiții, pe de o parte, s-a formulat plângere penală împotriva salariatului, iar pe de altă parte, faptele imputate prin această plângere îl fac incompatibil cu exercițiul funcției pe care o deține la data suspendării.
Altfel, în lipsa întrunirii concomitente a celor două condiții, măsura suspendării nu poate fi dispusă pentru că reglementarea este de excepție, textul fiind de strictă și limitată aplicare numai la ceea ce legiuitorul a prevăzut în mod expres.
1.2.1. În speță, decizia nr. 86/1753 din 15.03.2013 prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în dosarul nr. 520/P/2011 este nelegală fiind dată cu încălcarea art. 52 alin. 1 lit. b) din codul muncii, întrucât nu sunt întrunite cele două condiții cumulative prevăzute de acest text de lege, respectiv formularea plângerii penale împotriva salariatului și incompatibilitatea faptelor imputate prin plângerea penală cu exercițiul funcției deținute de mine la momentul suspendării.
În primul rând, referitor la conditia formulării plângerii penale împotriva salariatului, consider că secund-pârâta a dat dovadă de rea credință formulând plângere penală împotriva mea în condițiile în care pentru aceleași fapte la data formulării plângerii penale - 15.03.2013, era începută urmărirea penală împotriva mea în dosarul nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B..
Potrivit art. 221 alin. 4 din codul de procedură penală, temei invocat de secund-pârâtă pentru formularea plângerii penale, când prin săvârșirea unei infracțiuni s-a produs o pagubă uneia dintre unitățile la care se referă arte 145 din codul penal, unitatea păgubită este obligată să sesizeze de Îndată organul de urmărire penală, să prezinte situații explicative cu privire la Întinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuită și să se constituie parte civilă.
Astfel, nu este justificată formularea unei plângeri penale împotriva sa în condițiile în care pentru aceleași fapte organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu, fiind începută urmărirea penală în dosarul nr. nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B.,pârâtele având doar obligația, potrivit arte 221 alin. 4 din codul de procedură penală, să se constituie părți civile în cauză, până la citirea actului de sesizarea în fața instanței de judecată, prezentând explicații cu privire la întinderea pagubei și cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuită.
Ca urmare, consideră că formularea plângerii penale împotriva sa de către secund-pârată a avut drept scop doar crearea unei aparențe de legitimitate pentru suspendarea contractului individual de muncă, întrucât art. 52 alin. 1 lit. b) din codul muncii oferă posibilitatea angajatorului de a suspenda contractul individual de muncă doar când acesta a formulat plângere penală împotriva salariatului pentru fapte incompatibile cu funcția deținută sau când salariatul a fost trimis în judecată pentru astfel de fapte nu și atunci când angajatorul se constituie parte civilă sau când s-a început urmărirea penală împotriva salariatului, textul fiind se strictă interpretare.
În al doilea rând, nu este îndeplinită nici conditia incompatibilitătii faptelor imputate prin plângerea penală cu exercitiul functiei detinute de el la momentul suspendării întrucât faptele imputate prin plângerea penală formulată nu sunt incompatibile cu funcția de șef manevră pe care o dețineam la data suspendării din funcție, fiindu-mi interzisă exercitarea meseriei În executarea căreia am săvârșit fapta - respectiv șef de tren și nu funcția de șef manevră.
Astfel, potrivit descrierei fișei postului, în momentul suspendării din funcția de șef de manevră, desfășuram activități precum executarea manevrelor pentru ducerea sau aducerea garnituri lor de călători, atașarea sau detașarea de vagoane în și din trenurile de călători, compunerea garnituri lor trenurilor de călători etc ce nu au legătură și nu sunt incompatibile cu faptele de corupție imputate prin plângerea penală formulată, motiv pentru care decizia contestată este nelegală.
1.2.2. De asemenea, consideră că decizia contestată este și netemeinică având în vedere că pârâtele, ca urmare a începerii urmăririi penale împotriva sa în dosarul nr. 520/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B., au luat față de el și alte măsuri sancționatorii, încât nu se mai impunea luarea măsura suspendării contractului individual de muncă prin decizia contestată.
Astfel, prin cele două acte adiționale la contractul individual de muncă, a fost retrogradat din funcția de șef de tren în muncitor necalificat și ulterior în șef de manevră, funcție care, potrivit literei N, alineatul final, din Actul adițional nr. Al/290/22.01.2013 trebuia să o ocupe până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. 520/P/2011.
Totodată, a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 5% În conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 53/2003 prin decizia nr. 486/8/07.01.2013 emisă de către secund-pârâtă.
2) Ca o consecință a anulării deciziei nr. S6/1753 din 15.03.2013 emisă de pârâta S. de T. Feroviar de Călători Iași solicit repunerea în situația anterioară, în sensul reluării activității desfășurate în funcția de "șef manevră" deținută anterior suspendării.
De asemenea, solicită obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care am fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, actualizată cu indicele de inflație de la data la care trebuiau să-mi fie plătite până la plata lor efectivă, plus dobânda legală la această sumă.
Astfel, potrivit art. 1531 din Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.
De asemenea, potrivit art. 1535 din noul cod civil, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până la momentul plății, în cuantumul prevăzut de părți, sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.
Dobânda legală reprezintă prețul lipsei de folosință iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite. Astfel, temeiul de drept În baza căruia dobânda este datorată este dat de act. 1535 din noul cod civil iar actualizarea cu indicele de inflație își are rațiunea În respectarea principiului reparării integrale a pagubei reglementat de art. 1531 din noul cod civil. De asemenea, prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incubă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate.
Astfel, solicită obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, la suma constând în despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care am fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, așa cum este prevăzută delege și anume de art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești ș.a., de la data scadenței obligației plății acestor sume, potrivit principiului curgerii de drept a dobânzilor.
În temeiul art. 453 cod de procedură civilă solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. a), art. 52 alin. 1 lit. b) din codul muncii, art. 1531 și art. 1535 din noul cod civil, art. 3 din OG 13/2011, art. 493 cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtele au solicitat anularea contestației formulate de către reclamant, ca fiind netemeinică și nelegală.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul R. G. a fost angajat al societății pârâte în funcția de șef tren, conform actului adițional la contractul individual de muncă nr. 4963/930 din 28.08.2012 (fila 9 dosar).
Ulterior, în condițiile începerii urmăririi penale împotriva salariatului pentru săvârșirea infracțiunilor de dare și luare de mită și abuz în serviciu și dată fiind incompatibilitatea dintre exercitarea atribuțiilor de gestionar pe care le presupunea funcția de șef de tren și eventuala săvârșirea a faptelor penale pentru care era cercetat, prin Decizia nr. A1/472 din 21.11.2012 (fila 10 dosar), angajatorul i-a propus reclamantului modificarea unuia dintre elementele contractului individual de muncă și anume a felului muncii – din „șef tren” în „muncitor necalificat categoria de lucrări obișnuite”.
Ca urmare a consimțământului exprimat de reclamant, prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. 473/21.11.2012 (fila 11 dosar) s-a modificat felul muncii salariatului, acesta deținând funcția de „muncitor necalificat – categoria de lucrări obișnuite”.
Pentru abaterile disciplinare reținute în sarcina contestatorului, s-a aplicat sancțiunea cu reducerea salariului de bată pe o durată de o lună cu 5%, prin decizia de sancționare nr. 496/8/07.01.2013 (fila 12 dosar).
Ulterior, prin actul adițional la contractul individual de muncă nr. A/289/22.01.2013, s-a modificat din nou felul muncii reclamantului, acesta fiind însărcinat cu prestarea activităților specifice funcției de „șef manevră I”, atribuțiile sale fiind cele precizate în fișa postului (filele 14-16 dosar).
În partea finală a actului adițional anterior menționat se prevede că acesta rămâne în vigoare până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal nr. 520/P/2011.
Cu toate acestea, prin Decizia nr. S6/1753 din 15.03.2013, începând cu data de 18.03.2013, angajatorul a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, în temeiul art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii, în condițiile formulării plângerii penale împotriva salariatului în dosarul penal nr. 520/P/2011, pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.
Reclamantul critică prin prezenta contestație decizia angajatorului de suspendare a contractului individual de muncă, invocând atât motive de nelegalitate, cât și motive de netemeinicie.
În ceea ce privește motivele de nulitate a deciziei unilaterale a angajatorului de suspendare a contractului individual de muncă, instanța apreciază că acestea nu sunt date, pentru considerentele ce urmează.
Dispozițiile art. 252 din Codul muncii reglementează elementele pe care, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să le cuprindă decizia de aplicare a unei sancțiuni disciplinare. Decizia de suspendare a unui contract individual de muncă nu se confundă cu o decizie de aplicare a unei sancțiuni disciplinare, cele două instituții de dreptul muncii fiind diferite.
Rezultă, așadar, că, în cazul emiterii unei decizii de suspendare a contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, nu pot fi aplicate dispozițiile legale care reglementează o altă instituție de dreptul muncii (răspunderea disciplinară).
Normele instituite pentru suspendarea contractului individual de muncă nu impun anumite condiții de formă pentru decizia de suspendare, a căror nerespectare să atragă nulitatea absolută.
Principiul bunei-credințe care guvernează raporturile de muncă conform art. 8 alin. 1 din Codul muncii – invocat de reclamant – impune într-adevăr o minimă motivare a deciziei unilaterale a angajatorului, cu privire la motivele de fapt și de drept ce au determinat luarea acestei măsuri, însă instanța apreciază că decizia contestată îndeplinește această condiție.
Față de motivele de nelegalitate și de netemeinicie ale deciziei de suspendare a contractului individual de muncă invocate în cuprinsul acțiunii introductive, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Așadar, suspendarea din funcție în temeiul primei teze a textului de lege anterior menționat poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite două condiții, respectiv s-a formulat plângere penală împotriva salariatului și, deosebit, faptele imputate prin această plângere îl fac incompatibil cu exercițiul funcției pe care o deține. Altfel, în lipsa întrunirii concomitente a celor două condiții, măsura suspendării nu poate fi dispusă, pentru că reglementarea ce o conține este de excepție, textul fiind de strictă și limitată aplicare numai la ceea ce legiuitorul a prevăzut în mod expres.
În ceea ce privește prima condiție: cea a formulării plângerii penale de către angajator împotriva salariatului, instanța reține că plângerea penală nr. S6/61 a fost formulată de unitatea pârâtă la data de 15.03.2013 la P. de pe lângă Tribunalul B., în dosarul penale nr. 520/P/2011, ca urmare a adresei parchetului înregistrată la S. „C. Călători” S.A. sub nr. 1/1676/13.03.2013 prin care unitatea angajatoare a fost înștiințată că, în temeiul art. 221 alin. 4 Cod procedură penală, are obligația depunerii plângerii penale în vederea constituirii ca parte vătămată și parte civilă în procesul penal ce face obiectul dosarului nr. 520/P/2011.
Conform art. 221 alin. 1 din Codul de procedură penală, „organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, ori se sesizează din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârșit o infracțiune. În cazul în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-verbal în acest sens.”
Instanța apreciază că plângerea penală pe care angajatorul o formulează împotriva salariatului în sensul dispozițiilor art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii, trebuie să îndeplinească funcția de mod de sesizare a organului de urmărire penală, prevăzută de art. 221 și 222 Cod procedură penală, or, față de reclamant, urmărirea penală era începută la data de 21.11.2012 (așa cum rezultă din cuprinsul deciziei nr. A1/472/21.11.2012 – fila 10 dosar) – organul de urmărire penală sesizându-se din oficiu, iar plângerea penală a angajatorului a fost formulată ca urmare a invocării de către parchet a disp. art. 221 alin. 4 Cod procedură penală, la data de 15.03.2013.
Dacă, din punct de vedere penal, plângerea nu are caracterul unui act procedural valabil de sesizare a organului de urmărire penală – în sensul încunoștințării în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni – cu atât mai mult, din punctul de vedere al dreptului muncii, este ineficace.
Mai mult decât atât, nici cea de-a doua condiție impusă de dispozițiile art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, suspendarea din funcție trebuie să opereze ca măsură de protecție a unității față de pericolul extinderii prin intermediul exercitării funcției sau profesiei a consecințelor periculoase ale unei fapte penale. Aceasta înseamnă că fapta penală trebuie să vizeze atribuțiile derivând din profesia exercitată de salariat.
Prin decizia contestată, s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă, astfel cum acesta a fost modificat prin ultimul act adițional nr. 289/22.01.2013 și conform căruia reclamantul deținea funcția de „șef manevră I”.
Atribuțiile șefului de manevră sunt prevăzute în mod detaliat în fișa postului, anexată la filele 14-16 dosar, acestea constând în activități precum executarea manevrelor pentru ducerea sau aducerea garniturilor de călători, atașarea sau detașarea de vagoane în și din trenurile de călători, compunerea garniturilor trenurilor de călători, etc.
Se observă din descrierea fișei postului că funcția de șef manevră nu presupune exercitarea unor atribuții specifice funcției de gestionar – atribuții ce sunt incluse în fișa postului de „șef de tren” – sau alte activități ce presupune relaționarea cu călători și care ar fi compatibile cu faptele de corupție imputate prin plângerea penală formulată.
În consecință, nefiind întrunite cele două condiții prevăzute de art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii, instanța apreciază că măsura suspendării contractului individual de muncă al reclamantului este nelegală, astfel că urmează a admite contestația, a anula Decizia nr. S6/1753 din 15.03.2013 și a repune contestatorul în situația anterioară în sensul reluării activității desfășurate în funcția de „șef manevră”, deținută anterior suspendării.
Prin asimilare cu situația prev. de art. 52 alin. 2 Codul muncii, instanța urmează a obliga intimatele la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariul și cu celelalte drepturi de care acesta a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, actualizate cu indice3le de inflație până la data plății efective și cu dobânda legală aferentă acestor sume, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.
În temeiul normelor răspunderii civile contractuale, conform art. 1350 alin. 2 Cod civil, creditorul are dreptul la acoperirea integrală a prejudiciului efectiv suferit, ceea ce presupune atât actualizarea sumei datorate în funcție de indicele de inflație, conform art. 1531 din noul cod civil, cât și dobânda legală, potrivit art. 1535 din noul cod civil.
Conform art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, intimatele vor fi obligate la plata către contestator a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația având ca obiect „contestație decizie suspendare contract de muncă” privind pe reclamantul R. G., CNP_, cu domiciliul ales la avocat D. V., cu sediul în Suceava, ., nr. 14, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâtele S.-C. Călători SA, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J40/9764/29.09.1998, CUI RO_, cu sediul în București, .. 38 și S. de T. Feroviar de Călători, CUI RO_, cu sediul în Iași, .. 1, .. Iași.
Anulează Decizia nr. S6/1753 din 15.03.2013 emisă de intimata S. de T. Feroviar de Călători Iași.
Repune contestatorul în situația anterioară în sensul reluării activității desfășurate în funcția de " șef manevră", deținută anterior suspendării .
Obligă intimatele la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care acesta a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective și cu dobânda legală aferentă acestei sume, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective.
Obligă intimatele la plata către contestator a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la arhiva Secției Civile a Tribunalului Suceava.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2013.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier
G. D. N. M. N. P. G. F.
Red. G.D.
Tehnored. G.F.
4 ex./ 05.07.2013
| ← Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Sentința... | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 676/2013.... → |
|---|
