Despăgubire. Sentința nr. 1137/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1137/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 4542/86/2013
Dosar nr._ despăgubire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 1137
Ședința publică de la 17 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Asistent judiciar M. N.
Asistent judiciar P. N.
Grefier F. G.
Pe rol, judecarea cauzei având ca obiect „ despăgubire” privind pe reclamantul C. Național „ N. G.”, cu sediul în Fălticeni, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții H. E., domiciliată în Fălticeni, .. 20, jud. Suceava, S. ( T.) B., domiciliată în Fălticeni, .. 1, apt. 17, jud. Suceava, F. D., domiciliat în Fălticeni, .. 51, ., jud. Suceava, I. F., domiciliat în Fălticeni, .. 22 A, jud. Suceava, M. C., domiciliată în Fălticeni, .. 14, jud. Suceava, B. M., domiciliată în Fălticeni, .. 22, ., jud. Suceava.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns pârâta H. E., lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, procedează la identificarea pârâtei H. E., care se legitimează cu CI . nr._, CNP_.
Instanța constată că prin întâmpinare s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele solicitate aferente perioadei 01.01._10 și acordă cuvântul cu privire la excepția invocată.
Pârâta H. E. solicită admiterea excepției invocate.
Instanța constată deschisă cercetarea procesului și acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Pârâta H. E. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar atât cele în susținerea acțiunii cât și cele în susținerea cererii reconvenționale.
Întrebată fiind, pârâta H. E. arată că este de acord ca judecarea cauzei să aibă loc la termenul de judecată de astăzi.
Instanța constată terminată cercetarea procesului, faptul că prin acțiunea introductivă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată iar conform disp. art. 244 pct. 3 raportat la disp. art. 411 NCPC, sunt îndeplinite condițiile pentru a acorda cuvântul pe acțiune și cu privire la cererea reconvențională.
Pârâta H. E. solicită admiterea acțiunii în parte, admiterea cererii reconvenționale și compensarea creanțelor.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 10.04.2013, reclamantul C. Național „ N. G.”, în contradictoriu cu pârâții H. E., S. ( T.) B., F. D., I. F., M. C., B. M., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata sumelor menționate în tabel, sume încasate nelegal.
În motivare a arătat următoarele:
În perioada 01.01._10 pârâții au beneficiat nelegal de drepturi salariale reprezentând spor condiții grele/ ecran, indemnizație de conducere pentru contabil șef.
În urma controlului Curții de Conturi s-a constatat că aceste sume reprezentând drepturi salariale au fost încasate necuvenit, fiind acordate fără o prevedere legală în materie, drept pentru care, avându-se în vedere dauna adusă instituției de către pârâți, s-a dispus recuperarea acestor sume.
În drept, au invocat dispozițiile art. 169,254 Codul muncii.
În baza dispozițiilor art.242 alin.2 din Codul de Procedura Civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa .
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții au solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune vizând restituirea drepturilor salariale pretins încasate necuvenit aferente perioadei 01.01._10, în raport de disp. art. 171 Codul muncii.
De asemenea, au formulat și cerere reconvențională prin care au solicitat să se constate compensate integral debitele lor cu sumele la plata cărora a fost obligat reclamantul în favoarea lor, a căror întindere rezultă din adeverințele emise de reclamant.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la pretențiile solicitate pentru perioada 01.01._10, instanța o constată întemeiată pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 268 alin. 2 din Codul muncii raportat la art. 211 lit „c” din Legea nr. 62/2011, cererile de restituie a unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Având în vedere că parte din drepturile salariale a cărei restituire se solicită au fost încasate de pârâți în perioada 01.01._09 iar această perioadă coincide cu cea a producerii pagubei în patrimoniul angajatorului, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință va respinge acțiunea având ca obiect restituirea drepturilor salariale aferente perioadei 01.01._10, ca fiind prescrisă. Este vorba despre drepturile salariale primite de toți pârâții din prezenta cauză cu titlu de spor condiții grele / ecran și de o parte dinte cele primite de pârâta H. E. cu titlu de indemnizație de conducere.
Cu privire la restul pretențiile solicitate constând în drepturile salariale încasate necuvenit de pârâta H. E. în perioada 10.04._10, cu titlu de indemnizație de conducere pentru funcția de contabil șef, Tribunalul reține următoarele:
Funcția de administrator financiar se utilizează odată cu . prevederilor OUG nr.68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului (fiind considerată funcție de execuție – Anexa 3 poz.228-235) fiind echivalată cu funcția de execuție, respectiv "consilier, expert gradul I, inginer economist gradul IA" și conform Ordinului Ministerului Educației și Cercetări nr.4847bis/2004.
Tribunalul reține totodată că potrivit prevederilor art.1 alin.(2) din Ordonanța nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ, „indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului sunt prevăzute în anexele nr. 4 și 5", adică pentru director, director adjunct, secretar, funcția de administrator financiari sau contabil șef neregăsindu-se printre funcțiile de conducere care pot beneficia de indemnizație de conducere.
Având în vedere actele normative menționate mai sus, tribunalul constată că pentru anul 2009 nu există nici o prevedere legală care să reglementeze acordarea indemnizației de conducere pentru funcția de administrator financiar, astfel că acordarea acestei indemnizații administratorului financiar nu a avut temei legal.
Referitor la faptul că administratorul financiar al reclamantei, pârâta H. E., a beneficiat de indemnizația de conducere în anul 2010 prin includerea acesteia în salariul de bază, tribunalul reține că articolul art.10 din OUG nr.1/2010, prevede în mod expres că la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Consiliul de administrație al Inspectoratului Școlar al Județului Suceava nu are competența de a aproba drepturi salariale, în speță indemnizația de conducere, dacă aceste drepturi nu sunt prevăzute de acte normative în vigoare care reglementează drepturile salariale de care beneficiază personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic și în consecință, acordarea acestora pentru personalul care ocupă funcția de administrator financiar (patrimoniu), nu are temei legal.
Având în vedere documentele și actele normative menționate mai sus, tribunalul constată că pentru anul 2010 nu există nici o prevedere legală care să reglementeze acordarea indemnizației de conducere pentru funcția de administrator financiar, astfel că acordarea acestei indemnizații administratorului financiar al unității de învățământ reclamante nu a avut temei legal și în consecință este supusă restituirii în condițiile art.256 din codul muncii republicat.
Prin urmare, față de considerentele anterior precizate, tribunalul va admite în parte cererea și va obliga pârâta H. E. la restituirea indemnizației de conducere încasată în perioada ce se încadrează în termenul de prescripție de 3 ani, față de data introducerii acțiunii, calculată conform tabelului de la fila 22 dosar.
Cu privire la solicitarea de către pârâți, prin cererea reconvențională, a compensării judiciare a debitului ce face obiectul judecății cu alte sume datorate de reclamant în baza unor hotărâri judecătorești, instanța apreciază că această cerere este întemeiată, având în vedere creanța certă, lichidă și exigibilă pe care pârâții o au împotriva reclamantului, conform hotărârilor judecătorești anexate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1616 și 1617 din Noul Cod Civil.
În consecință, instanța urmează a constata că debitul stabilit în sarcina pârâtei H. E., prin prezenta hotărâre, s-a stins parțial prin compensație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei 01.01._10.
Respinge cererea de obligare a pârâților la restituirea drepturilor salariale solicitate prin acțiune, încasate în perioada 01.01._10, ca fiind prescrisă.
Admite acțiunea în parte, privind pe reclamantul C. Național „ N. G.”, cu sediul în Fălticeni, ., jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâta H. E..
Obligă pârâta H. E. să restituie reclamantei suma de 5332 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în perioada 10.04._10.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă H. E..
Constată compensarea parțială a creanței rezultate din prezenta hotărâre cu creanța pe care pârâta-reclamantă H. E. o are împotriva reclamantei-pârâte, rezultată din sentința civilă nr. 275/03.02.2011, sentința civilă nr. 1102/14 mai 2009 și sentința civilă nr. 457/25.02.2010, pronunțate de Tribunalul suceava, compensare care operează în limita sumei de 5332 lei.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul Suceava.
Pronunțată în ședința publică din 17.06.2013.
Președinte, Asistent judiciar, Grefier,
G. D. N. M. G. F.
Red.G.D.,Tehnored.G.F., 9 ex./ 3.07.2013
OPINIE SEPARATĂ
privind respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune
Reclamantul C. Național „N. G.” Fălticeni a solicitat obligarea pârâtei H. E., la restituirea sumelor de bani încasate necuvenit cu titlu de spor de ecran și spor de conducere pentru funcția de administrator financiar în perioada 01.01._09, și obligarea pârâților S. (T.) B., F. D., I. F., M. C. și B. M., la restituirea sumelor de bani încasate necuvenit cu titlu de spor de ecran în perioada 01.01._10.
Pârâții au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune referitor la restituirea sumelor de bani încasate în perioada 01.01._10.
Apreciez că excepția prescripției dreptului material la acțiune nu este dată, pentru următoarele motive:
În speță instanța a fost investită cu o cerere de restituire a unor sume de bani achitate de către reclamantă, cu titlu de drepturi salariale, pârâților, termenul de prescripție fiind cel reglementat de dispozițiile art.268 alin.1 lit.c din codul muncii, respectiv 3 ani.
Acest termen începe să curgă de la data de 02.03.2012 când a fost constatată această plată nedatorată de către organul de control, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Suceava, evidențiată în Nota de constatare înregistrată sub nr.854/02.03.2012 la reclamantă și la nr.9 din 02.03.2012 în registrul unic de control (filele 26 - 42 dosar).
La data de 02.03.2012, când reclamantul a luat cunoștință de crearea unui prejudiciu cert și real în patrimoniul său, s-a deschis dreptul său la acțiune.
Față de data formulării cererii de chemare în judecată, 10.04.2013, rezultă că cererea reclamantului a fost formulată înlăuntrul termenului prevăzut de lege în mod imperativ.
În hotărârea pronunțată, majoritatea membrilor completului de judecată, au reținut ca fiind aplicabile dispozițiile art.268 alin.2 Codul Muncii raportat la art.211 lit.c) din Legea nr.62/2011, a dialogului social, interpretate în sensul că cererea angajatorului în restituirea sumelor de bani plătite necuvenit salariaților trebuie formulată în termen de 3 ani de la data plății, considerată ca fiind data creării prejudiciului.
Cu opinie separată, în baza principiului neretroactivității legii civile, apreciez că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.62/2011, a dialogului social, pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru cele ce preced, apreciez că se impunea a fi respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți, privind restituirea sumelor de bani încasate necuvenit în perioada 01.01._10, și ca o primă consecință să fie admisă în totalitate acțiunea reclamantului (în contradictoriu cu toți pârâții și nu doar în contradictoriu cu pârâta H. E.) în sensul de a fi obligați pârâții la restituirea sumelor de bani încasate necuvenit în perioada 01.01._10, după cum urmează:
H. E. - 17.719 lei, reprezentând 2.164 lei spor de ecran și 15.555 lei spor de conducere pentru funcția de administrator financiar;
S. (T.) B. - 1.066 lei spor de ecran
F. D. - 925 lei spor de ecran;
I. F. - 1.512 lei spor de ecran;
M. C. - 1.263 lei spor de ecran;
B. M. - 1.453 lei spor de ecran.
A doua consecință a respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune, era ca instanța să admită cererile reconvenționale formulate de către toți pârâții și să constate că datoria pârâților-reclamanți, având ca obiect sume de bani, reprezentând drepturi salariale, încasate necuvenit în perioada 01.01._10, conform prezentei hotărâri judecătorești s-a stins prin compensare cu parte din datoria reclamantului-pârât având ca obiect tot sume de bani, reprezentând diferențe de drepturi salariale neacordate pârâților-reclamanți în perioada 01.01._10 potrivit sentinței civile nr.1102/14.05.2009 a Tribunalului Suceava (filele 90-96 dosar), în perioada 01.10._09 potrivit sentinței civile nr.457/25.02.2010 a Tribunalului Suceava (filele 98-105 dosar) și în perioada 01.01._10 potrivit sentinței civile nr.275/03.02.2011 a Tribunalului Suceava (filele83-89).
Potrivit dispozițiilor art. 1144 cod civil din 1864: „Compensația operează de drept, în puterea legii și chiar când debitorii n-ar ști nimic despre aceasta, cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților respective”.
Iar potrivit art. 1145 Cod civil din 1984: compensația are loc între „două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani… și care deopotrivă sunt lichide și exigibile”.
În concluzie, cum cererile reconvenționale nu vizează realizarea unui drept, ci constatarea existenței unui drept prevăzut de lege, se impunea ca instanța să admită toate cererile reconvenționale și să constate că datoriile reciproce ale părților din perioada 01.01._10, având ca obiect drepturi salariale, s-au stins reciproc tot în acea perioadă, în care s-au găsit existând deodată, compensația operând de drept, în puterea legii, chiar dacă debitorii nu au știut atunci despre aceasta, ci au aflat ulterior, la data de 02.03.2012, când a fost înregistrată la reclamant Nota de constatare a Camerei de Conturi.
În subsidiar, chiar dacă acțiunea reclamantului împotriva pârâților S. (T.) B., F. D., I. F., M. C. și B. M., a fost respinsă ca fiind prescrisă, apreciez că instanța trebuia să se pronunțe și asupra cererilor reconvenționale formulate de către acești pârâți (în sensul respingerii lor ca rămase fără obiect).
Asistent judiciar
P. N.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
