Despăgubire. Sentința nr. 2226/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2226/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 9908/86/2013
DOSAR_ - despăgubiri -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 2226
Ședința publică din 17 decembrie 2013
PREȘEDINTE: | I. M. |
ASISTENȚI | A. O. |
JUDICIARI: | B. L. |
GREFIER: | C. N. A. |
Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect „obligație de a face” formulată de reclamanta Școala G. „I. Vesper” H. de Sus, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâții M. D. (CNP_) cu domiciliul în ., nr. 706, jud. Suceava, C. M. (CNP_) cu domiciliul în mun. Rădăuți, Calea Bucovinei nr. 42, . și O. V. (CNP_) cu domiciliul în ., nr. 482, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâtele M. D. și C. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, pârâta M. D. a depus la dosar precizări și o . înscrisuri, arătând că acestea le-au fost comunicate de către directorul unității de învățământ pentru a fi depuse la dosar și că a luat cunoștință de conținutul acestora.
Instanța în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, socotindu-se lămurită a declarat cercetarea procesului încheiată și a acordat cuvântul la dezbateri atât în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte prin întâmpinări, cât și pe fondul cauzei:
Reclamanta M. D. a arătat că își menține punctul de vedere din întâmpinare atât în ceea ce privește fondul cauzei cât și excepția invocată.
Reclamanta C. M. a arătat că achiesează la concluziile prim-pârâtei.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 03.10.2013, înregistrată cu nr._, reclamanta Școala G. „I. Vesper” H. de Sus a chemat în judecată pârâtele M. D., C. M. și O. V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se ateste că în sarcina pârâtelor se poate reține o datorie scadentă, lichidă și exigibilă, cu titlu de daune cauzate angajatorului, după cum urmează M. D. - 12.222 lei, C. M. - 5.523 lei și O. V. - 1.866 lei, reprezentând plata nelegală a unor drepturi salariale pentru anii 2008 – 2009.
În motivare a arătat că prin Raportul de audit 1233/2 din 08.08.2010, procesul verbal de constatare nr. 2988/30.07.2010 și Decizia 31/53/20.08.2010 întocmite de Camera de Conturi Suceava s-a constatat că angajatele menționate mai sus au încasat nelegal sumele menționate, urmând ca ordonatorul principal de credite să ia măsurile pentru recuperarea integrală a prejudiciului.
Ordonatorul principal de credite a emis dispoziția nr. 129/30.09.2013 prin care dispune în sarcina ordonatorului terțiar recuperarea acestor prejudicii.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (f. 7 – 39 dosar).
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 92 și art. 1341 Cod civil, art. 23 din Legea 273/2006, art. 6 din Legea 82/1991, republicată, OMFP nr. 1792/2005, art. 254 – 256 din Codul muncii, republicat, Capitolul III, Secțiunea a II-a din R. unități de învățământ preuniversitar aprobat prin OMEC nr. 4747/2011.
Totodată reclamanta a depus și cerere reconvențională pentru compensarea datoriilor dintre părți în sume brute la data de 30.09.2013 din sumele totale brute datorate de reclamantă pârâtelor după cum urmează M. D. – 20.874 lei, C. M. - 21.410 lei și O. V. - 12.247 lei, până la concurența sumei brute pe care pârâtele sunt obligate să o restituie reclamantei.
A solicitat reclamanta să se constate că pârâtele au un drept de creanță față de aceasta, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă și izvorăște din nepunerea în executare a hotărârilor judecătorești prin care reclamanta a fost obligată la plata unor drepturi salariale restante.
Prin întâmpinările depuse la data de 01.11.2013 (f. 46 – 48, 53 – 58, 75 – 77) pârâtele M. D., C. M. și O. V. au invocat nulitatea cererii de chemare în judecată conform art. 194 Cod procedură civilă, întrucât lipsește temeiul de drept al cererii; excepția necompetenței Tribunalului Suceava pentru soluționarea cauzei și excepția prescripției dreptului la acțiune în temeiul dispozițiilor Decretului 167/1958 și având în vedere că drepturile considerate a fi acordate în mod necuvenit se referă la perioada 01.05.2008 – 31.12.2009 și raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 03.10.2013.
Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, drepturile salariale fiind acordate cu respectarea prevederilor legale.
Totodată au arătat că le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 84/2012.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare au fost depuse la dosar înscrisuri.
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi, asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, instanța se va pronunța mai întâi, asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 01.05._09, invocată de pârâte.
În speța de față, suntem în prezența unui litigiu de muncă, în care, prescripția dreptului material la acțiune este guvernată de prevederile art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Potrivit acestui text, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Trebuie de precizat că speța este circumscrisă celei de-a doua teze din textul menționat.
De asemenea, este de notorietate că termenul în care poate fi introdusă o asemenea cerere începe să curgă de la data constatării pagubei sau a autorului acesteia.
În speță, acest moment începe să curgă de la data la care s-a constatat că s-au acordat necuvenit anumite drepturi, respectiv sporul de ecran și indemnizația de conducere.
Raportând aceste împrejurări, la cele rezultând din ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că data la care s-a constatat acordarea acestor drepturi în mod necuvenit, și raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 03 octombrie 2013, este evident că cererea a fost introdusă peste termenul general de prescripție, de 3 ani.
Față de cele ce preced, tribunalul va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea de restituire a drepturilor salariale solicitate, aferentă perioadei 01.05._09 și va respinge acțiunea având ca obiect drepturile salariale anterior menționate, ca prescrisă, constatându-se că pretențiile referitoare la pârâți se încadrează în intervalul de timp menționat anterior.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește cererea de restituire a drepturilor salariale solicitate, aferentă perioadei 01 mai 2008 – 31 decembrie 2009, invocată de pârâte.
Respinge acțiunea având ca obiect drepturile salariale anterior menționate, formulată de reclamanta Școala G. „I. Vesper” H. de Sus, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâții M. D. (CNP_) cu domiciliul în ., nr. 706, jud. Suceava, C. M. (CNP_) cu domiciliul în mun. Rădăuți, Calea Bucovinei nr. 42, ., . și O. V. (CNP_) cu domiciliul în ., nr. 482, jud. Suceava, ca prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul Suceava.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | ASISTENȚI JUDICIARI, | GREFIER, |
Red. I.M.
Dact. C.N.A.
6 ex. 19.12.2013
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1652/2013. Tribunalul SUCEAVA | Cereri. Sentința nr. 398/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
