Despăgubire. Sentința nr. 284/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 284/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 14875/86/2012
DOSAR_ Despăgubire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 284
Ședința publică din 06 februarie 2013
PREȘEDINTE: | F. G. |
ASISTENȚI | A. O. |
JUDICIARI: | B. L. |
GREFIER: | C. N. A. |
Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect „despăgubire” formulată de reclamanta Școala G. nr. 1 Iaslovăț, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâtele P. V., Z. M. și S. Florita toate de la Școala G. nr. 1 Iaslovăț, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța verificând actele dosarului, constată că reclamanta a solicita, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioada 01.01.2009 – 18.12.2009.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constatând probatoriul administrat în cauză ca fiind epuizat și cererea în stare de judecată a rămas în pronunțare atât în ceea ce privește excepția invocată din oficiu, cât și pe fondul cauzei.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 18.12.2012 înregistrată cu nr._, reclamanta Școala G. nr. 1 Iaslovăț a chemat în judecată pârâții P. V., Z. M. și S. Florita pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta P. V. la plata sumei de 1034 lei, a pârâtei Z. M. la plata sumei de 6910 lei și a pârâtei S. Florita la plata sumei de 439 lei, reprezentând sume încasate nelegal.
Totodată a solicitat să se dispună compensarea legală a creanțelor pe care le au pârâții față de reclamantă în sumă totală de 8383 lei, stabilită prin decizia nr. 1040/64 din 14.10.2011 a Camerei de conturi Suceava.
În motivare a arătat că în perioada 01.01.2009 – 31.12.2010 pârâții au beneficiat nelegal de drepturi salariale reprezentând spor de ecran și indemnizația de conducere administrator financiar.
Acordarea nelegală a drepturilor salariale a fost constatată cu ocazia ducerii la îndeplinire, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992, republicată în anul 2009 a măsurilor dispuse de către Camera de Conturi Suceava, în urma misiunii de audit efectuate la Primăria comunei Iaslovăț.
În ceea ce privește compensarea legală a datoriilor, a arătat că în baza sentințelor nr. 2162 din 26.11.2009 și nr. 1104 din 08.06.2010 pronunțate în dosar nr._, respectiv nr._ a fost obligată reclamantă la plata în favoarea pârâtelor a sumei totale de_ lei astfel: P. V., suma brută de_ lei; Z. M., suma brută de_ lei și S. Florita, suma brută de 6211 lei.
Având în vedere că este vorba despre creanțe certe, lichide și exigibile, izvorâte din dispozițiile unei hotărâri judecătorești, conform prevederilor art. 1144 Cod civil, a solicitat reclamanta să se constate compensarea legală a datoriilor până la concurența sumei brute celei mai mici dintre ele.
În drept au fost invocate prevederile art. 992 și art. 1341 Cod civil, art. 23 din Legea nr. 273/2006, art. 6 din Legea 82/1991 republicată, OMFP nr. 1792/2005, art. 254, art. 255, art. 256 din Legea nr. 53/2003 republicată, capitolul III secțiunea a II-a din R. unități de învățământ preuniversitar aprobat prin OMEC nr. 4747/2001, HCL nr. 48/29.12.2005, deciziile Inspectoratului Școlar al Județului Suceava nr. 209/2008, nr. 1924/2011 și nr. 1211/2012, decizia Curții de Conturi nr. 1040/64 din 14.10.2011.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.
Legal citate, pârâtele P. V., Z. M. și S. Florita nu au depus la dosar întâmpinare pentru a-și preciza punctul de vedere față de acțiunea formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra acțiunii de față, tribunalul constată următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 137 Cod de procedură civilă, Tribunalul reține că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Art. 3 din Decret stabilește că termenul de prescripție este de 3 ani, iar art. 7 determină momentul de la care începe să curgă termenul: data când se naște dreptul la acțiune; în cazul de față cel al achitării al drepturilor acordate necuvenit. Rezultă, deci, că, avându-se în vedere data introducerii acțiunii (19.12.2012), pretenția de restituire a drepturilor bănești acordate anterior datei de 19.12.2009 intră sub incidența prescripției. Pe cale de consecință, excepția analizată va fi admisă, cu consecința respingerii ca prescrise a pretențiilor aferente perioadei 01.01._09.
În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 256 din codul muncii, republicat, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
În cauza de față, tribunalul reține că pârâții au fost chemați în judecată de către reclamantă pentru a fi obligată la restituirea unor sume de bani reprezentând spor de ecran și indemnizație de funcție de conducere încasate în perioada 01.01._10.
Cu privire la acordarea sporului de ecran tribunalul reține că, astfel cum rezultă din susținerile reclamantei, temeiul legal al acordării acestui spor l-au constituit prevederile art.8 lit.c din HG nr.281/1993, în vigoare până la data de 31.12.2009 care stipulează că în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pentru condiții grele de muncă, poate fi acordat un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor. Prin Hotărârea nr.2/14.04.2008 a Comisiei de Paritate la nivelul ISJ Suceava s-a decis acordarea unui spor de 10-30% pentru persoanele care lucrează la calculator. Temeiul acordării acestui spor prin hotărârea anterior menționată l-a constituit: art.36 lit.d) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, anterior precizat, care specifică faptul că părțile acestei convenții convin asupra acordării ca drept salarial suplimentar a unui spor de 10-30% la salariul de bază pentru personalul muncitor care lucrează în condiții deosebite și speciale; art. 43 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură precizat anterior care se referă la sporul pentru condiții grele, fără a stabili procentul în care acesta poate fi acordat; respectiv art.41 din Contractul colectiv de muncă la nivel național care stipulează că pentru condiții deosebit de grele, periculoase sau penibile este prevăzut un spor de 10% din salariul minim negociat.
Tribunalul apreciază că invocarea drept temei legal de acordare a acestui spor a Hotărârii nr.2 a Comisiei paritare la nivelul ISJ Suceava întrunită în data de 14.04.2008, nu poate fi luată în considerare întrucât potrivit prevederilor art.13 din CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVEL DE R. ÎNVĂȚĂMÂNT- 2007/2008 înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu nr.596/15/12.11.2007 comisiile paritare au fost constituite pentru rezolvarea problemelor care apar in aplicarea prevederilor acestui contract colectiv de muncă, acestea fiind împuternicite să interpreteze prevederile contractelor colective de muncă, în funcție de condițiile concrete, la solicitarea uneia dintre părți. Aceste comisii paritare nu pot modifica sau anula prevederile reglementărilor legale în vigoare, în speță ale HG nr.281/1993 sau ale contractului colectiv de muncă anterior precizat.
Prin urmare, tribunalul concluzionează că nu există argumente legale pentru majorarea procentului de 15% pentru condiții grele de muncă așa cum este prevăzut de art.8 lit.c din HG nr.281/1993, în vigoare până la data de 31.12.2009.
Pe de altă parte, reținând că în contractele colective de muncă anterior menționate nu se stipulează în mod explicit acordarea sporului de ecran pentru personalul didactic, didactic auxiliar sau nedidactic de specialitate cum este și administratorul financiar(ci doar pentru personalul muncitor), iar condițiile prevăzute de art.8 lit.c din HG nr.281/1993 pentru acordarea acestui spor nu au fost îndeplinite(respectiv locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare nu au fost stabilite de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor) tribunalul apreciază cu și mai mult temei că nu exista bază legală pentru acordarea acestui spor, nefiind întemeiate susținerile pârâților care pretind că drepturile au fost corect achitate.
În ce privește cuantumul sumei pe care va fi obligată să o restituie pârâtele, tribunalul apreciază că reclamanta a făcut dovada calculării acestei sume astfel cum rezultă din tabelul depus la dosarul cauzei (fila 22), procedându-se la recalcularea sumelor prin deducerea celor ce intră sub incidența termenului de prescripție.
Referitor la indemnizația de conducere acordată pentru funcția de administrator financiar tribunalul reține că funcția de administrator financiar se utilizează odată cu . prevederilor OUG nr.68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului(fiind considerată funcție de execuție – Anexa 3 poz.228-235) fiind echivalată cu funcția de execuție, respectiv "consilier, expert gradul I, inginer economist gradul IA" și conform Ordinului Ministerului Educației și Cercetări nr.4847bis/2004.
Tribunalul reține totodată că potrivit prevederilor art.1 alin.(2) din Ordonanța nr.15/2008 privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ, „indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului sunt prevăzute în anexele nr. 4 și 5", adică pentru director, director adjunct, secretar, funcția de administrator financiari neregăsindu-se printre funcțiile de conducere care pot beneficia de indemnizație de conducere.
Având în vedere actele normative menționate mai sus, tribunalul constată că pentru anul 2009 nu există nici o prevedere legală care să reglementeze acordarea indemnizației de conducere pentru funcția de administrator financiar, astfel că acordarea acestei indemnizații administratorului financiar nu a avut temei legal.
Referitor la faptul că administratorul financiar al reclamantei, pârâta din prezenta cauză, a beneficiat de indemnizația de conducere și în anul 2010 prin includerea acesteia în salariul de bază, tribunalul reține că articolul art.10 din OUG nr.1/2010, prevede în mod expres că la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Consiliul de administrație al Inspectoratului Școlar al Județului Suceava nu are competența de a aproba drepturi salariale, în speță indemnizația de conducere, dacă aceste drepturi nu sunt prevăzute de acte normative în vigoare care reglementează drepturile salariale de care beneficiază personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic și în consecință, acordarea acestora pentru personalul care ocupă funcția de administrator financiar (patrimoniu), nu are temei legal.
Având în vedere documentele și actele normative menționate mai sus, tribunalul constată că pentru anii 2009 și 2010 nu există nici o prevedere legală care să reglementeze acordarea indemnizației de conducere pentru funcția de administrator financiar, astfel că acordarea acestei indemnizații administratorului financiar al unității de învățământ reclamante nu a avut temei legal și în consecință este supusă restituirii în condițiile art.256 din codul muncii republicat, cu luarea în considerare a prescripției incidente în cauză.
Prin urmare, față de considerentele anterior precizate, tribunalul va admite în parte cererea și va obliga pârâții la restituirea sumelor solicitate reprezentând spor de ecran și spor pentru funcții de conducere încasat în anii 2009-2010, cuantumul sumelor fiind stabilit prin deducerea sumelor intrate sub incidența prescripției din totalul stabilit în tabelul depus de reclamantă la dosar (filele 6-7).
În temeiul art. 1143 și urm. din Codul civil 1864, și având în vedere hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei (filele 9-19) tribunalul va dispune compensarea parțială a creanțelor părților.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu.
Respinge ca prescrise pretențiile aferente perioadei 01.01._09.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Școala G. nr. 1 Iaslovăț, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâtele P. V., Z. M. și S. Florita toate de la Școala G. nr. 1 Iaslovăț, jud. Suceava.
Obligă pârâtele la plata în favoarea reclamantei următoarelor sume cu titlu de drepturi salariale acordate necuvenit: P. V. – 111 lei, S. Florita – 38 lei și Z. M. – 5222 lei.
Compensează creanța reclamantei consfințită prin prezenta hotărâre cu creanțele pârâtelor recunoscute prin hotărârile nr. 2162/26.11.2009 și 1104/08.06.2010 pronunțate de Tribunalul Suceava în limita următoarelor sume: P. V. – 111 lei, S. Florita – 38 lei și Z. M. – 5222 lei.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06.02.2013.
PREȘEDINTE, | ASISTENȚI JUDICIARI, | GREFIER, |
Red. F.G.
Dact. C.N.A.
6 ex. 22.03.2013
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 90/2013.... | Despăgubire. Sentința nr. 1652/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
