Despăgubire. Sentința nr. 34/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 34/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 9116/86/2012
DOSAR_ despăgubire
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 34
Ședința publică din 10 ianuarie 2013
PREȘEDINTE: | N. M. |
ASISTENȚI | N. M. |
JUDICIARI: | N. P. |
GREFIER: | C. N. A. |
Pe rol, pronunțarea acțiunii civile având ca obiect „despăgubire” formulată de reclamanta Școala cu clasele I - VIII nr. 1 „I. G. S.” H. de Jos, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâta T. A. cu domiciliul în . nr. 1338, jud. Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 10 ianuarie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere redactată separat ce face parte integrantă din prezenta, și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, 10.01.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 19.07.2012 înregistrată cu nr._, reclamanta Școala cu clasele I - VIII nr. 1 „I. G. S.” H. de Jos a chemat în judecată pe pârâta T. A., solicitând instanței pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se ateste că în sarcina pârâtei se poate reține o datorie scadentă, lichidă și exigibilă, cu titlu de daune cauzate angajatorului, în sumă de_ lei reprezentând indemnizația de conducere pentru funcția de contabil șef pentru anii 2009 și 2010.
În motivare a arătat că prin Nota de constatare nr. 691/04.08.2011 și Decizia 36/56/ 05.09.2011 întocmită de Camera de Conturi Suceava, încheiată la 04.08.2011, s-a constatat că, în calitatea pe care o are, respectiv cea de administrator financiar (contabil-șef) la Școala cu clasele I-VIII, nr. 1 „I.G. S." H. de Jos, ar fi încasat nelegal indemnizația de conducere aferentă acestei funcții, întrucât nu este prevăzută în O.G. nr. 4/2006, urmând ca ordonatorul principal de credite, prin ordonatorul terțiar să ia măsuri pentru „verificarea tuturor operațiunilor reprezentând cheltuieli de personal efectuate din bugetul local, stabilirea întinderii prejudiciului reprezentând cheltuieli de personal acordate în mod nelegal, recuperarea integrală a acestuia, regularizarea obligațiilor angajatorului și angajaților cu bugetul consolidat, înregistrarea în evidența contabilă a operațiunilor specifice".
Urmare a Deciziei Curții de Conturi Suceava, Camera de Conturi Suceava nr. 35/38 din 05.09.2011, ordonatorul principal de credite al UAT H. de Jos a emis către ordonatorul terțiar de credite Școala cu clasele I-VIII, nr. 1 „I.G. S." H. de Jos, Dispoziția nr. 126 din 27.09.2011.
Având în vedere prevederile Dispoziției ordonatorului principal de credite nr. 126 din 27.09.2011, directorul școlii, ordonator terțiar de credite, a emis Decizia nr. 71 din 03.10.2011, neavând o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, decizie care a fost atacată în instanță și anulată prin Sentința civilă nr. 475 din 21.02.2012.
Mai arată reclamanta că pârâta a fost salariatul Școlii cu clasele I-VIII nr. 1 „I.G. S." H. de Jos cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată până la 31.01.2012 când s-a pensionat, iar în perioada 01.02._12 angajat cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, îndeplinind funcția de administrator financiar (contabil-șef).
Deoarece prima instanță, prin hotărârea judecătorească pe care a dat-o, nu a oferit soluții exprese privind anularea măsurilor din Decizia nr. 36/58 din 05.09.2011 emisă de Camera de Conturi Suceava și că această decizie își produce efecte în continuare, adică obligă ordonatorii de credite cărora a fost adresată să ducă la îndeplinire la termenul precizat măsurile dispuse, a solicitat reclamanta ca instanța de judecată să se pronunțe asupra legalității măsurilor dispuse prin Decizia Camerei de Conturi Suceava.
În drept au fost invocate art. 992 și art. 1341 Cod civil, art. 23 din Legea nr. 273/2006.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta T. A. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare a arătat că prin Nota de constatare nr. 691/04.08.2011 și Decizia nr. 36/56/05.09.2011 întocmite de echipa de auditori din cadrul Camerei de Conturi Suceava la data de 04.08.2011 s-a constatat ca pârâta, în calitate de administrator financiar (contabil șef) la Școală cu clasele I-VIII nr. 1 „I.G. S.” H. de Jos, ar fi încasat nelegal indemnizația de conducere aferenta acestei funcții întrucât nu este prevăzută în O.G. nr. 4/2006.
Consideră pârâta că în realitate această măsura de recuperare impusa de echipa de control a Camerei de Conturi este netemeinică și nelegală, deoarece angajatorul a avut în vedere la acordarea indemnizației de conducere procesul verbal încheiat la data de 12 mai 2005 cu ocazia desfășurării concursului pentru ocuparea postului de contabil șef; contractul individual de munca nr. 2 din 02 februarie 2005 încheiat pentru funcția de administrator financiar (contabil sef); adresa Inspectoratului Școlar al Județului Suceava nr. 448 din 25.01.2006 prin care se comunică școlii că în conformitate cu prevederile cuprinse în Normele Metodologice cuprinzând indemnizațiile ce se acordă personalului didactic de conducere din unitățile de învățământ și în baza Hotărârii Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar al Județului Suceava; statele de personal întocmite la data de 01 septembrie a fiecărui an școlar, aprobate de Inspectoratul Școlar al Județului Suceava.
Mai arată pârâta că funcția de administrator financiar se utilizează începând cu data de 24.09.2004 odată cu . prevederilor OUG nr. 68/2004, privind unele măsuri în domeniul învățământului, în aplicarea căreia a fost emis OMEdC nr. 4847 bis/01.10.2004 privind aprobarea Metodologiei pentru utilizarea funcției didactice auxiliare de administrator financiar (patrimoniu), aceasta fiind echivalată cu funcția de "consilier, expert gradul I, inginer, economist gradul IA.
Acordarea indemnizațiilor de conducere ale personalului didactic auxiliar, modul de calcul al acestora au fost preluate ulterior și în celelalte legi și ordonanțe privind salarizarea în domeniul bugetar, legi care și-au încetat valabilitatea odată cu . Legii-cadru nr. 330/2009.
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, au fost depuse la dosar înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 08.01.2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru despăgubirile ce vizează perioada anterioară datei de 19.07.2009.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra acțiunii de față, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 137 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi, asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, judecarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune privind sumele de bani încasate de pârâta cu titlu de indemnizație de conducere anterior datei de 19.07.2009, tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată.
Astfel, având caracterul unor drepturi salariale achitate pârâtei cu titlu nedatorat, sub aspectul prescripției acțiunii reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile art.268 alin.1 lit.c) din codul muncii, republicat, respectiv art.211 lit.c din Legea nr.62/2011 potrivit căruia cererea trebuia formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Or, în cauza de față, dreptul la acțiune al reclamantei pentru despăgubirile solicitate s-a născut zi de zi pe măsura acordării și achitării către pârâtă a drepturilor bănești în cauză.
În acest sens, tribunalul are în vedere faptul că în cauză cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de19.07.2012, iar solicitarea reclamantei de restituire a sumelor de bani încasate necuvenit de către pârâtă vizează perioada 01.01.2009 – 31.12.2010.
Prin urmare, tribunalul va admite excepția și va respinge cererea reclamantei privind sumele de bani încasate de pârâta cu titlu de indemnizație de conducere anterior datei de 19.07.2009, ca prescrisă.
Cu privire la fondul cauzei tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.256 din codul muncii, republicat, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
În cauza de față, tribunalul reține că pârâta a fost chemată în judecată de către reclamantă pentru a fi obligată la restituirea sumei totale de 11.895 lei net reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit cu titlu de indemnizația de conducere acordată pentru funcția de administrator financiar în anii 2009 și 2010.
Referitor la indemnizația de conducere acordată pentru funcția de administrator financiar tribunalul reține că funcția de administrator financiar se utilizează odată cu . prevederilor OUG nr.68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului(fiind considerată funcție de execuție – Anexa 3 poz.228-235) fiind echivalată cu funcția de execuție, respectiv "consilier, expert gradul I, inginer economist gradul IA" și conform Ordinului Ministerului Educației și Cercetări nr.4847bis/2004.
Tribunalul reține totodată că potrivit prevederilor art.1 alin.(2) din Ordonanța nr.15/2008 privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ, „indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului sunt prevăzute în anexele nr. 4 și 5", adică pentru director, director adjunct, secretar, funcția de administrator financiari neregăsindu-se printre funcțiile de conducere care pot beneficia de indemnizație de conducere.
Având în vedere actele normative menționate mai sus, tribunalul constată că pentru anul 2009 nu există nici o prevedere legală care să reglementeze acordarea indemnizației de conducere pentru funcția de administrator financiar, astfel că acordarea acestei indemnizații administratorului financiar nu a avut temei legal.
Referitor la faptul că administratorul financiar al reclamantei, pârâta din prezenta cauză, a beneficiat de indemnizația de conducere și în anul 2010 prin includerea acesteia în salariul de bază, tribunalul reține că articolul art.10 din OUG nr.1/2010, prevede în mod expres că la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Consiliul de administrație al Inspectoratului Școlar al Județului Suceava nu are competența de a aproba drepturi salariale, în speță indemnizația de conducere, dacă aceste drepturi nu sunt prevăzute de acte normative în vigoare care reglementează drepturile salariale de care beneficiază personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic și în consecință, acordarea acestora pentru personalul care ocupă funcția de administrator financiar (patrimoniu), nu are temei legal.
Având în vedere documentele și actele normative menționate mai sus, tribunalul constată că pentru anii 2009 și 2010 nu există nici o prevedere legală care să reglementeze acordarea indemnizației de conducere pentru funcția de administrator financiar, astfel că acordarea acestei indemnizații administratorului financiar al unității de învățământ reclamante nu a avut temei legal și în consecință este supusă restituirii în condițiile art.256 din codul muncii republicat.
În ce privește cuantumul sumei pe care va fi obligată să o restituie pârâta, tribunalul apreciază că reclamanta a făcut dovada calculării acestei sume astfel cum rezultă din situația centralizatoare depusă la dosar(f.16) care este semnată și de pârâtă, respectiv situațiile de la filele 41 -42 dosar. De altfel cuantumul sumelor solicitate a fi restituite de către reclamantă nu au fost contestate de către pârâtă.
În ce privește suma efectivă pe care va fi obligată pârâta să o restituie din suma totală datorată tribunalul va scădea sumele încasate de pârâta în perioada pentru care s-a constatat că a intervenit prescripția dreptului material la acțiune, respectiv suma de 3472 lei (f.41).
Prin urmare, față de considerentele anterior precizate, tribunalul va admite cererea și va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 8423 lei net încasată necuvenit cu titlu de indemnizație de conducere în perioada 19.07.2009 – 31.12.2010.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune privind sumele de bani încasate de pârâta cu titlu de indemnizație de conducere anterior datei de 19.07.2009.
Respinge cererea reclamantei privind sumele de bani încasate de pârâta cu titlu de indemnizație de conducere anterior datei de 19.07.2009, ca prescrisă.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta Școala cu clasele I - VIII nr. 1 „I. G. S.” H. de Jos, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâta T. A. cu domiciliul în . nr. 1338, jud. Suceava.
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 8423 lei net încasată necuvenit cu titlu de indemnizație de conducere în perioada 19.07.2009 – 31.12.2010.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | ASISTENȚI JUDICIARI, | GREFIER, |
Red. N.M.
Dact. C.N.A.
4 ex. 17.01.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 627/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
