Despăgubire. Sentința nr. 417/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 417/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 12980/86/2012
Dosar nr._ conflict muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 417/2013
Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Asistent judiciar P. N.
Asistent judiciar L. M. B.
Grefier L. M. R.
Pe rol pronunțarea asupra litigiului de muncă privind pe reclamanta ȘCOALA G. NR.2 VICOVU DE SUS - PRIN REPREZENTANT LEGAL cu sediul în Calea Bucovinei nr.250, județ Suceava în contradictoriu cu pârâții D. G., I. E., I. D. V., U. A. M., B. M., S. P., S. A. L., P. E., G. A. O., M. E., C. A. E., T. A., N. I., V. S. C., C. E., S. C. E., S. R. E., C. M., D. M., B. (I.) E., P. C. M., B. C. L. G., B. E., G. A. D., B. L., S. C. E., G. A., S. E., P. S., B. A., S. G. E., C. D., P. M., S. V., B. M., B. N., S. N. C. cu domiciliul procedural ales la Școala gimnazială nr.2 Vicovu de Sus, Calea Bucovinei nr.250, județ Suceava.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din data de 18 februarie 2013, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru 25 februarie 2013.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr._ la data de 6.11.2012, reclamanta ȘCOALA G. NR.2 VICOVU DE SUS - PRIN REPREZENTANT LEGAL în contradictoriu cu pârâții D. G., I. E., I. D. V., U. A. M., B. M., S. P., S. A. L., P. E., G. A. O., M. E., C. A. E., T. A., N. I., V. S. C., C. E., S. C. E., S. R. E., C. M., D. M., B. (I.) E., P. C. M., B. C. L. G., B. E., G. A. D., B. L., S. C. E., G. A., S. E., P. S., B. A., S. G. E., C. D., P. M., S. V., B. M., B. N., S. N. C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale nelegal acordate în perioada 1.01.2009 – 31.12.2009, diferența dintre 15,5 % și 9,81 % pentru luna noiembrie 2009 conform Legii nr.281/1993, indemnizația de conducere administrator financiar în cuantum de 30% pentru perioada 1.07.2012 – 31.12.2009 la un număr de o persoană, spor arhivă de 10% și xerox 5% la un număr de 2 persoane; spor vechime la un număr de 2 persoane menționate în decizia nr.48/73 din 16.12.2010 a Curții de Conturi Suceava.
Arată reclamanții că aceste drepturi acordate nelegal au fost constatate de către un control al Curți de Conturi și constatate prin procesul verbal mai sus menționat.
De asemenea reclamanta solicită și admiterea cererii recovenționale prin care să se procedeze la compensarea datoriilor dintre părți în sume brute la data de 1.11.2012 din suma totală brută datorată de reclamant pârâților până la concurența sumei brute pe care pârâții au fost obligați să o restituie reclamantului întrucât pârâții au un drept de creanță față de reclamant, creanța fiind certă, lichidă, exigibilă și izvorăște din nepunerea în executare a Hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile nr.693/31.03.2009, 2340/17.12.2009 și 1028/27.05.2010 prin care reclamantul a fost obligat la plata unor drepturi salariale restante.
În drept s-au invocat dispozițiile art.992 și art.1341 cod civil; art.23 din Legea nr.273/2006; art.6 din Legea nr.82/1991 republicată în 2008; OMFP nr.1792/2005; art.254, 255, 256 din codul muncii; cap.III Secțiunea a II-a di R. unități învățământ preuniversitar aprobat prin OMEC nr.4747/2001; adresa nr.3916/31.05.2011 emisă de Primarul orașului Vicovu de Sus; decizia ISJ Suceava nr.1258/2012 pentru numirea directorului M. E.; soluția nr._/1154/2009 a CSM, decizia Curții de conturi nr.48/73 din 16.12.2010.
În dovedire s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, mod legal conform prevederilor legale aflate în vigoare.
De asemenea solicită și respingerea cererii reconvenționale ca rămasă fără obiect, stingerea creanței nu este operabilă pentru cele constatate de către Curtea de Conturi care nu au temei legal.
În dovedire s-au depus înscrisuri.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 256 din codul muncii, republicat, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
În cauza de față, tribunalul reține că pârâtele au fost chemate în judecată de către reclamantă pentru a fi obligate la restituirea unor sume de bani reprezentând spor de ecran și indemnizație de funcție de conducere încasate în perioada 06.11._10, astfel cum au fost precizate pretențiile reclamantei prin tabelul centralizator de la filele 188-189 dosar.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtelor la restituirea diferenței dintre 15,5% și 9,81%, pentru luna noiembrie 2009, conform Legii 329/2009.
Tribunalul va analiza distinct temeiul legal al acordării drepturilor bănești anterior menționate.
Cu privire la acordarea sporului de ecran tribunalul reține că, astfel cum rezultă din Nota de constatare din data de 27.04.2012 a Curții de Conturi, temeiul legal al acordării acestui spor l-au constituit prevederile art.8 lit.c din HG nr.281/1993, în vigoare până la data de 31.12.2009 care stipulează că în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pentru condiții grele de muncă, poate fi acordat un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor. Prin Hotărârea nr.2/14.04.2008 a Comisiei de Paritate la nivelul ISJ Suceava s-a decis acordarea unui spor de 10-30% pentru persoanele care lucrează la calculator. Temeiul acordării acestui spor prin hotărârea anterior menționată l-a constituit: art.36 lit.d) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, anterior precizat, care specifică faptul că părțile acestei convenții convin asupra acordării ca drept salarial suplimentar a unui spor de 10-30% la salariul de bază pentru personalul muncitor care lucrează în condiții deosebite și speciale; art. 43 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură precizat anterior care se referă la sporul pentru condiții grele, fără a stabili procentul în care acesta poate fi acordat; respectiv art.41 din Contractul colectiv de muncă la nivel național care stipulează că pentru condiții deosebit de grele, periculoase sau penibile este prevăzut un spor de 10% din salariul minim negociat.
Tribunalul apreciază că invocarea drept temei legal de acordare a acestui spor a Hotărârii nr.2 a Comisiei paritare la nivelul ISJ Suceava întrunită în data de 14.04.2008, nu poate fi luată în considerare întrucât potrivit prevederilor art.13 din CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVEL DE R. ÎNVĂȚĂMÂNT- 2007/2008 înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu nr.596/15/12.11.2007 comisiile paritare au fost constituite pentru rezolvarea problemelor care apar in aplicarea prevederilor acestui contract colectiv de muncă, acestea fiind împuternicite să interpreteze prevederile contractelor colective de muncă, în funcție de condițiile concrete, la solicitarea uneia dintre părți. Aceste comisii paritare nu pot modifica sau anula prevederile reglementărilor legale în vigoare, în speță ale HG nr.281/1993 sau ale contractului colectiv de muncă anterior precizat.
Prin urmare, tribunalul concluzionează că nu există argumente legale pentru majorarea procentului de 15% pentru condiții grele de muncă așa cum este prevăzut de art.8 lit.c din HG nr.281/1993, în vigoare până la data de 31.12.2009.
Pe de altă parte, reținând că în contractele colective de muncă anterior menționate nu se stipulează în mod explicit acordarea sporului de ecran pentru personalul didactic, didactic auxiliar sau nedidactic de specialitate cum este și administratorul financiar(ci doar pentru personalul muncitor), iar condițiile prevăzute de art.8 lit.c din HG nr.281/1993 pentru acordarea acestui spor nu au fost îndeplinite(respectiv locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare nu au fost stabilite de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor) tribunalul apreciază cu și mai mult temei că nu exista bază legală pentru acordarea acestui spor.
În ce privește cuantumul sumei pe care va fi obligată să o restituie pârâtele, tribunalul reține că acestea nu au contestat acest cuantum, susținând doar faptul că sporurile în discuție au fost în mod legal acordate.
Referitor la indemnizația de conducere acordată pentru funcția de administrator financiar tribunalul reține că funcția de administrator financiar se utilizează odată cu . prevederilor OUG nr.68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului(fiind considerată funcție de execuție – Anexa 3 poz.228-235) fiind echivalată cu funcția de execuție, respectiv "consilier, expert gradul I, inginer economist gradul IA" și conform Ordinului Ministerului Educației și Cercetări nr.4847bis/2004.
Tribunalul reține totodată că potrivit prevederilor art.1 alin.(2) din Ordonanța nr.15/2008 privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ, „indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului sunt prevăzute în anexele nr. 4 și 5", adică pentru director, director adjunct, secretar, funcția de administrator financiari sau contabil șef neregăsindu-se printre funcțiile de conducere care pot beneficia de indemnizație de conducere.
Având în vedere actele normative menționate mai sus, tribunalul constată că pentru anul 2009 nu există nici o prevedere legală care să reglementeze acordarea indemnizației de conducere pentru funcția de administrator financiar, astfel că acordarea acestei indemnizații administratorului financiar nu a avut temei legal.
Referitor la faptul că administratorul financiar al reclamantei, pârâta din prezenta cauză, a beneficiat de indemnizația de conducere și în anul 2010 prin includerea acesteia în salariul de bază, tribunalul reține că articolul art.10 din OUG nr.1/2010, prevede în mod expres că la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Consiliul de administrație al Inspectoratului Școlar al Județului Suceava nu are competența de a aproba drepturi salariale, în speță indemnizația de conducere, dacă aceste drepturi nu sunt prevăzute de acte normative în vigoare care reglementează drepturile salariale de care beneficiază personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic și în consecință, acordarea acestora pentru personalul care ocupă funcția de administrator financiar (patrimoniu), nu are temei legal.
Având în vedere documentele și actele normative menționate mai sus, tribunalul constată că pentru anii 2009 și 2010 nu există nici o prevedere legală care să reglementeze acordarea indemnizației de conducere pentru funcția de administrator financiar, astfel că acordarea acestei indemnizații administratorului financiar al unității de învățământ reclamante nu a avut temei legal și în consecință este supusă restituirii în condițiile art.256 din codul muncii republicat.
Prin urmare, față de considerentele anterior precizate, tribunalul va admite cererea și va obliga pârâtele la restituirea sumelor solicitate reprezentând spor de ecran și spor de indemnizație de conducere încasate în anii 2009-2010.
În ceea ce privește invocarea de către pârâte a contractului colectiv de muncă la nivel de județ nr. 215-6755 din 29.12.2009, tribunalul constată că acesta nu are incidență în cauză, întrucât nu se poate face o echivalență între sporurile ce fac obiectul judecății și cel prevăzut de art.37 alin.1 lit. f din contractul anterior menționat.
Cu privire la invocarea de către reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată a compensării judiciare a debitului ce face obiectul judecății cu alte sume datorate de reclamantă în baza unor hotărâri judecătorești, instanța apreciază că această cerere este întemeiată, având în vedere creanța certă, lichidă și exigibilă pe care pârâții o au împotriva reclamantei, conform hotărârilor judecătorești anexate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1616 și 1617 din Noul Cod Civil.
În consecință, instanța urmează a constata că debitul stabilit în sarcina pârâților, prin prezenta hotărâre, s-a stins prin compensație.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la restituirea drepturilor salariale, reprezentând diferența dintre 15,5%și 9,81%, pentru luna noiembrie 2009, conform Legii 329/2009, instanța reține că temeiul legal al diminuării cheltuielilor de personal cu 15,5% îl reprezintă art. 10 din actul normativ anterior menționat, potrivit căruia:
(1) În vederea încadrării în constrângerile bugetare determinate de situația de criză economică, în perioada octombrie - decembrie 2009, conducătorii autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, au obligația de a diminua cheltuielile de personal, în medie cu 15,5% lunar, prin aplicarea uneia dintre următoarele măsuri:
a) să acorde personalului propriu, indiferent de statutul acestuia, zile libere fără plată pentru o perioadă de până la 10 zile lucrătoare;
b) să reducă programul de lucru;
c) să dispună o măsură ce combină alternativele prevăzute la lit. a) și b);
d) altă măsură cu efect echivalent.
(2) Cu respectarea prevederilor alin. (1), autoritățile și instituțiile publice au obligația de a-și organiza activitatea astfel încât să asigure continuitatea serviciilor de interes public.
(3) Modalitatea de aplicare a măsurilor prevăzute la alin. (1) se stabilește cu acordul salariatului, după consultarea organizațiilor sindicale sau, după caz, a reprezentanților salariaților.
(4) În lipsa acordului sau în cazul în care, ca urmare a opțiunii exprimate de salariat, nu se poate asigura continuitatea serviciului de interes public, intervalul și numărul de zile libere, precum și reducerea programului se stabilesc de conducătorul instituției publice, astfel încât să nu fie efectuate mai mult de 4 zile libere într-o lună, iar diminuarea salariului să nu depășească nivelul prevăzut la alin. (1).
(5) Angajatorul nu poate acorda zilele libere prevăzute la alin. (1) în zilele de sărbătoare legală.
(6) Zilele libere sau, după caz, reducerea programului de lucru prevăzute la alin. (1) și la alin. (3) - (5) nu afectează durata concediului de odihnă anual și sunt asimilate unei perioade de activitate, inclusiv în specialitate, efectivă. Salariatul beneficiază în această perioadă de toate drepturile cuvenite, potrivit legii, altele decât cele salariale.
Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada aplicării în favoarea pârâților a uneia dintre măsurile prevăzute la lit. a-d din textul de lege anterior menționat, instanța apreciază că diminuarea drepturilor salariale cu 15,5%, în lipsa uneia dintre aceste măsuri compensatorii nu se justifică, în condițiile în care pârâții și-au îndeplinit integral norma de muncă.
În consecință, acest capăt de cerere urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea având ca obiect „conflict de muncă” privind pe reclamanta ȘCOALA G. NR.2 VICOVU DE SUS - PRIN REPREZENTANT LEGAL cu sediul în Calea Bucovinei nr.250, județ Suceava în contradictoriu cu pârâții D. G., I. E., I. D. V., U. A. M., B. M., S. P., S. A. L., P. E., G. A. O., M. E., C. A. E., T. A., N. I., V. S. C., C. E., S. C. E., S. R. E., C. M., D. M., B. (I.) E., P. C. M., B. C. L. G., B. E., G. A. D., B. L., S. C. E., G. A., S. E., P. S., B. A., S. G. E., C. D., P. M., S. V., B. M., B. N., S. N. C. cu domiciliul procedural ales la Școala gimnazială nr.2 Vicovu de Sus, Calea Bucovinei nr.250, județ Suceava..
Obligă pârâtul D. G. să restituie suma de 478 lei, pârâta D. M. să restituie suma de 794 lei, pârâtul C. D. suma de 678 lei - reprezentând spor de ecran încasat necuvenit și pârâta P. M. la plata sumelor de 1080 lei spor de ecran și 1018 lei - indemnizație de conducere, către reclamantă.
Compensează creanțele astfel stabilite în favoarea reclamantei cu creanțele pe care pârâții anterior menționați le au împotriva reclamantei, rezultate din sentința civilă nr.693/31.03.2009 a Tribunalului Suceava și sentința civilă nr.1028/27.05.2010 pronunțată de Tribunalul Suceava până la concurența celei mai mici dintre ele.
respinge acțiunea pentru restul petenților și față de ceilalți reclamanți ca nefondată.
Definitivă.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 februarie 2013.
Președinte,Asistenți judiciari,Grefier,
Red.G.D.
Tehnored.R.L., 40 ex., 29.03.2013
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1783/2013. Tribunalul SUCEAVA | Contestaţie decizie de concediere. Hotărâre din 14-10-2013,... → |
|---|
