Despăgubire. Sentința nr. 811/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 811/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 3336/86/2013
Dosar nr._ - despăgubiri -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 811
Ședința publică din 09 mai 2013
Președinte: G. F.
Asistent judiciar: N. M.
Asistent judiciar: N. P.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect „despăgubire” formulată de reclamanta Grădinița cu P. Normal „Lumea Copilăriei” – prin director Hanek R. B., cu sediul în Gura Humorului, .. 28, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâții Hanek (M.) R. B. și U. L., ambele cu domiciliul ales în Gura Humorului, .. 28, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul sindical al pârâtelor, lipsă fiind acestea, precum și reclamanta.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă – prin serviciu arhivă – de către pârâte întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
Reprezentantul sindical al pârâtelor depune la dosar împuternicire, tabel nominal cu membrii de sindicat care împuternicesc Organizația U.J.S. „Pro-Educația” Suceava din care fac parte să-i reprezinte în instanță și adeverință din care rezultă că pârâții sunt membrii ai organizației sindicale mai sus menționate.
Instanța în considerarea art. 219 Cod procedură civilă a procedat la legitimarea reprezentantului legal al pârâtelor, procedura fiind legal îndeplinită. Totodată, constată că reclamanta a solicita judecarea cauzei în lipsă, în considerarea disp. art. 411 Cod procedură civilă
În considerarea art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 269 Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin art. XX Legea 2/2013, raportat la art. XXI din Legea nr. 2/ 2013, care modifică art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, instanță constată că este competentă din punct de vedere general, material, teritorial și funcțional în soluționarea acestei pricini, având în vedere domiciliul părților și obiectul cauzei.
În considerarea art. 227 Cod procedură civilă, instanța aduce la cunoștința părților că au posibilitatea stingerii litigiului pe cale amiabilă prin împăcarea părților, având în vedere și procedura medierii prevăzută de dispozițiile Legii nr. 192/2006, modificată prin Legea nr. 115/2012.
În temeiul disp. art. 224 Cod procedură civilă, instanța pune în discuție întâmpinarea și cererea reconvențională, formulată de către pârâte.
Instanța constată că la filele 85-86, 87-88 dosar se regăsesc dovezile de înmânare a adreselor întocmite de către instanță pentru cele două pârâte, prin care erau înștiințate că în termen de 25 de zile de la primirea comunicării adresei sunt obligate să depună la dosar întâmpinare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, doar înafara celor de ordine publică prevăzute de lege.
Din verificarea procesului verbal de înmânare a acestor adrese de la fila 86-87, respectiv data ștampilei poștei care este 22.03.2013 pentru ambele pârâte, rezultă că acestea trebuiau să formuleze întâmpinare prin care să propună probe și să invoce excepții, cel mai târziu la data de 17 aprilie 2013, având în vedere prev. 208 alin. 2 Cod procedură civilă.
Așa fiind, instanța apreciază că în cauză sunt incidente art. 181 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 Cod procedură civilă raportat la art. 184 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, ultima zi în care pârâtele puteau să depună întâmpinare și să formuleze cerere reconvențională, în speța de față întâmpinarea fiind obligatorie, cel târziu până la data de 17.04.2013; ori, din analiza datei la care a fost depusă întâmpinarea și cererea reconvențională rezultă că aceasta a fost depusă cu depășirea acestui termen, la data de 30.04.2013.
În considerarea art. 185 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 205 și 209 Cod procedură civilă, instanța constată că pârâtele sunt decăzute din dreptul de a depune întâmpinare, de a invoca excepții și a formula orice alte apărări și de depune dovezi, de a formula cerere reconvențională, în baza art. 245, 248 raportat la 210 Cod procedură civilă instanța – din oficiu invocă și pune în discuție excepția tardivității formulării cererii reconvenționale.
Reprezentantul pârâtelor solicită respingerea excepției mai sus invocate, motivat de faptul că acțiunea fost declanșată pe vechea procedură și nu pe noua procedură.
Instanța în considerarea art. 245, 248 și 210 Cod procedură civilă va admite excepția tardivității formulării cererii reconvenționale, după ce a constatat anterior că a fost decăzută din acest dreptul de a formula întâmpinare și a invoca excepții, astfel instanța rămâne investită doar cu soluționarea cererii principale.
În considerarea art. 258 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă raportat la art. 272 Codul muncii, instanța admite proba cu înscrisurile deja depuse la dosar de către ambele părți, întrucât acestea conduc la soluționarea corespunzătoare a cauzei, iar probele întrunesc condițiile prevăzute legea, respectiv de art. 254 alin. 1 și art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă.
Întrebat fiind, reprezentantul legal al pârâtelor arată că înțelege să invoce excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește sumele imputate pârâtelor pentru anul 2009. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de solicitat.
Instanța, în temeiul disp. art. 248 alin. 4 Cod procedură civilă, unește excepția invocată, invocată din oficiu, întrucât pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului.
Întrebați fiind, apărătoarea reclamantei și reprezentantul pârâtei arată că nu mai au alte cereri de formulat și probe de solicitat.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitate și constatând cererea în stare de judecată, declară cercetarea procesului încheiată și deschide dezbaterile, acordând cuvântul atât pe excepția invocată, cât și pe fondul cauzei, potrivit art. 216 Cod procedură civilă
Reprezentantul sindical al pârâtelor solicită admiterea excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește sumele imputate pârâtelor pentru anul 2009, iar pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată..
În considerarea art. 393, 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 28.02.2013 și înregistrată sub nr._, așa cum a fost precizată ulterior, reclamanta Grădinița cu P. Normal „Lumea Copilăriei” Gura Humorului, în contradictoriu cu pârâtele Hanek (M.) R. B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale încasate necuvenit pentru anii 2009-2010, reprezentând spor de ecran, indemnizație de conducere pentru funcția de contabil șef și premiu 2%.
În motivare a arătat că urmare a controlului efectuat de către Curtea de Conturi Suceava și a Notei de constatare s-a dispus prin dispoziția Primarului orașului Gura Humorului nr. 918/2011 stabilirea și recuperarea prejudiciului provenit din acordarea în perioada 01.01.2009 – 31.12.2010 în mod necuvenit a drepturilor salariale reprezentând „spor de ecran”, prin aplicarea la salariul de bază a unui procent de 25 – 30%, indemnizație de conducere pentru funcția de administrator financiar și premiu de 2%.
D. urmare, a fost emisă de directorul unității de învățământ Decizia nr.6 din 25.07.2011 prin care se dispunea reținerea sumelor încasate necuvenit.
În drept au fost invocate prevederile art. 169 alin. 1 și 2 și art. 254 alin. 1 din Codul muncii, și art. 992 Cod civil.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (f. 4 – 36 dosar).
Legal citată, pârâta U. L. L. nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și prezenta punctul de vedere față de acțiunea formulată.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra acțiunii de față, tribunalul constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.256 din codul muncii, republicat, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
În cauza de față, tribunalul reține că pârâtele au fost chemate în judecată de către reclamantă pentru a fi obligate la restituirea sumei de 4061 lei și respectiv 6849 lei net reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit cu titlu de premiu de 2% lunar din fondul de salarii, indemnizația de conducere acordată pentru funcția de administrator financiar și spor de ecran, în anii 2009 și 2010.
Tribunalul va analiza distinct temeiul legal al acordării drepturilor bănești anterior menționate.
Astfel, referitor la utilizarea fondului de premiere constituit în procent de 2%, la Grădinița cu program normal nr. l „Lumea Copilăriei" Gura Humorului tribunalul constată că temeiul legal al acordării acestui premiu este reglementat sub două aspecte.
Potrivit art. Art. 37 lit.b) din CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVEL DE R. ÎNVĂȚĂMÂNT- 2007/2008 înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu nr. 596/15/12.11.2007 personalul din învățământ poate să beneficieze de un premiu lunar din suma de 2% din fondul de salarii; acest fond de premiere se utilizează lunar, sumele nefolosite putând fi utilizate în lunile următoare, în cadrul aceluiași an calendaristic și în același scop.
Totodată, conform art.13(în vigoare până la data de 01.01.2010)din H.G. nr.281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, cu modificările ulterioare, unitățile bugetare pot constitui un fond de premiere lunar prin aplicarea unei cote de până la 2% asupra fondului de salarii prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al acestora. Din acest fond, consiliul de administrație sau alte organe similare de conducere ale unităților pot acorda premii în cursul anului salariaților care au realizat sau au participat direct la obținerea unor rezultate în activitate, apreciate ca valoroase. Sumele neconsumate din acest fond pot fi utilizate în lunile următoare, în cadrul aceluiași an bugetar.
Prin urmare, tribunalul constată că deși premiul respectiv este legal reglementat de două ori, procedura de acordare își găsește reglementarea doar în art.13 din H.G. nr.281/1993, fiind de reținut în acest sens faptul că cel care decide efectiv acordarea acestui premiu este consiliul de administrație al unității școlare respective.
În același sens, tribunalul reține că potrivit prevederilor art.31 lit.e) și lit.h) din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 4925/2005, consiliul de administrație al unităților de învățământ preuniversitar elaborează, prin consultare cu sindicatele, fișele și criteriile de evaluare specifice unității de învățământ pentru personalul nedidactic, în vederea acordării calificativelor anuale, primelor lunare și salariilor de merit și stabilește acordarea primelor lunare pentru personalul unității de învățământ.
Or, în cauza de față, astfel cum a constatat și Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de conturi prin Încheierea nr.VI.279 din 29.06.2011, tribunalul reține că nu s-a făcut dovada existenței și repartizării fondului de premiere, pe baza criteriilor, propunerilor și aprobărilor stabilite de consiliul de administrație al unității școlare reclamante așa cum prevăd reglementările legale aplicabile domeniului pe perioada supusă verificării.
Prin urmare, tribunalul apreciază că nerespectarea procedurii de acordare a premiului lunar de 2% face ca plata acestuia să fie nelegală și în consecință supusă restituirii în condițiile art.256 din codul muncii republicat.
Referitor la indemnizația de conducere acordată pentru funcția de administrator financiar tribunalul reține că funcția de administrator financiar se utilizează odată cu . prevederilor OUG nr.68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului(fiind considerată funcție de execuție – Anexa 3 poz.228-235) fiind echivalată cu funcția de execuție, respectiv "consilier, expert gradul I, inginer economist gradul IA" și conform Ordinului Ministerului Educației și Cercetări nr.4847bis/2004.
Tribunalul reține totodată că potrivit prevederilor art.1 alin.(2) din Ordonanța nr.15/2008 privind creșterile salariate ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ, „indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului sunt prevăzute în anexele nr. 4 și 5", adică pentru director, director adjunct, secretar, funcția de administrator financiari neregăsindu-se printre funcțiile de conducere care pot beneficia de indemnizație de conducere.
Având în vedere actele normative menționate mai sus, tribunalul constată că pentru anul 2009 nu există nici o prevedere legală care să reglementeze acordarea indemnizației de conducere pentru funcția de administrator financiar, astfel că acordarea acestei indemnizații administratorului financiar nu a avut temei legal.
Referitor la faptul că administratorul financiar al reclamantei, pârâta din prezenta cauză, a beneficiat de indemnizația de conducere și în anul 2010 prin includerea acesteia în salariul de bază, tribunalul reține că articolul art.10 din OUG nr.1/2010, prevede în mod expres că la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Consiliul de administrație al Inspectoratului Școlar al Județului Suceava nu are competența de a aproba drepturi salariale, în speță indemnizația de conducere, dacă aceste drepturi nu sunt prevăzute de acte normative în vigoare care reglementează drepturile salariale de care beneficiază personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic și în consecință, acordarea acestora pentru personalul care ocupă funcția de administrator financiar (patrimoniu), nu are temei legal.
Având în vedere documentele și actele normative menționate mai sus, tribunalul constată că pentru anii 2009 și 2010 nu există nici o prevedere legală care să reglementeze acordarea indemnizației de conducere pentru funcția de administrator financiar, astfel că acordarea acestei indemnizații administratorului financiar al unității de învățământ reclamante nu a avut temei legal și în consecință este supusă restituirii în condițiile art.256 din codul muncii republicat.
Cu privire la acordarea sporului de ecran tribunalul reține că, astfel cum rezultă din Încheierea nr.VI.279 din 29.06.2011 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de conturi, temeiul legal al acordării acestui spor l-au constituit prevederile art.8 lit.c din HG nr.281/1993, în vigoare până la data de 31.12.2009 care stipulează că în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pentru condiții grele de muncă, poate fi acordat un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor. Prin Hotărârea nr.2/14.04.2008 a Comisiei de Paritate la nivelul ISJ Suceava s-a decis acordarea unui spor de 10-30% pentru persoanele care lucrează la calculator. Temeiul acordării acestui spor prin hotărârea anterior menționată l-a constituit: art.36 lit.d) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, anterior precizat, care specifică faptul că părțile acestei convenții convin asupra acordării ca drept salarial suplimentar a unui spor de 10-30% la salariul de bază pentru personalul muncitor care lucrează în condiții deosebite și speciale; art. 43 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură precizat anterior care se referă la sporul pentru condiții grele, fără a stabili procentul în care acesta poate fi acordat; respectiv art.41 din Contractul colectiv de muncă la nivel național care stipulează că pentru condiții deosebit de grele, periculoase sau penibile este prevăzut un spor de 10% din salariul minim negociat.
Tribunalul apreciază că invocarea drept temei legal de acordare a acestui spor a Hotărârii nr.2 a Comisiei paritare la nivelul ISJ Suceava întrunită în data de 14.04.2008, nu poate fi luată în considerare întrucât potrivit prevederilor art.13 din CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVEL DE R. ÎNVĂȚĂMÂNT- 2007/2008 înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu nr.596/15/12.11.2007 comisiile paritare au fost constituite pentru rezolvarea problemelor care apar in aplicarea prevederilor acestui contract colectiv de muncă, acestea fiind împuternicite să interpreteze prevederile contractelor colective de muncă, în funcție de condițiile concrete, la solicitarea uneia dintre părți. Aceste comisii paritare nu pot modifica sau anula prevederile reglementărilor legale în vigoare, în speță ale HG nr.281/1993 sau ale contractului colectiv de muncă anterior precizat.
Prin urmare, tribunalul concluzionează că nu există argumente legale pentru majorarea procentului de 15% pentru condiții grele de muncă așa cum este prevăzut de art.8 lit.c din HG nr.281/1993, în vigoare până la data de 31.12.2009.
Pe de altă parte, reținând că în contractele colective de muncă anterior menționate nu se stipulează în mod explicit acordarea sporului de ecran pentru personalul didactic, didactic auxiliar sau nedidactic de specialitate cum este și administratorul financiar(ci doar pentru personalul muncitor), iar condițiile prevăzute de art.8 lit.c din HG nr.281/1993 pentru acordarea acestui spor nu au fost îndeplinite(respectiv locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare nu au fost stabilite de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor) tribunalul apreciază cu și mai mult temei că nu exista bază legală pentru acordarea acestui spor.
În ce privește cuantumul sumelor la care vor fi obligate pârâtele a le restitui, tribunalul apreciază că reclamanta a făcut dovada calculării acestei sume astfel cum rezultă din documentația existentă la dosar.
Prin urmare, față de considerentele anterior precizate, tribunalul va admite cererea și va obliga pârâtele să restituie reclamantei sumele de 4.061 lei și 6.849 lei net reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit în anii 2009 și 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect „despăgubire” formulată de reclamanta Grădinița cu P. Normal „Lumea Copilăriei” – prin director Hanek R. B., cu sediul în Gura Humorului, .. 28, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâții Hanek (M.) R. B. și U. L.
Obligă pârâtele să restituie reclamantei, următoarele sume de bani cu titlu de drepturi salariale încasate în mod necuvenit:
-Hanek (M.) R. B. – suma de 4061 lei;
-U. L. L. – suma de 6.849 lei.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la secția civilă a Tribunalului Suceava.
Pronunțată în ședința publică din 9 mai 2013.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier
G. F. N. M. N. P. D. E. M.
Red. G.F.
Tehnored. D.E.M.
4 ex.
29.05.2013
| ← Cereri. Sentința nr. 398/2013. Tribunalul SUCEAVA | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
