Despăgubire. Sentința nr. 921/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 921/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 3823/86/2013
Dosar nr._ - despăgubiri -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 921
Ședința publică din 20 mai 2013
Președinte: G. F.
Asistent judiciar: A. O.
Asistent judiciar: B. L.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect „despăgubire” formulată de reclamanta Școala G. „I. I.” Fălticeni, cu sediul în mun. Fălticeni, .. 23, jud. Suceavaîn contradictoriu cu pârâții A. N. M., ȘESTAC (A. ) B. E., H. (I. ) M. D., P. C., C. L., toți cu domiciliul ales în mun. Fălticeni, .. 23, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat N. M. care substituie pe avocat S. S., pentru pârâți, lipsă fiind aceștia, precum și reclamanta.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă – prin serviciu arhivă – de către reclamantă o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Apărătorul pârâților depune la dosar delegație de substituire.
Instanța în considerarea art. 219 Cod procedură civilă a procedat la legitimarea domnului avocat, care are delegația depusă la fila 84 dosar, procedura fiind legal îndeplinită.
În considerarea art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 269 Codul muncii, astfel cum a fost modificat prin art. XX raportat la Legea 2/2013, raportat la art. XXI din Legea nr. 2/ 2013, care modifică art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, instanță constată că este competentă din punct de vedere general, material, teritorial și funcțional în soluționarea acestei pricini, având în vedere domiciliul părților și obiectul cauzei.
În considerarea art. 227 Cod procedură civilă, instanța aduce la cunoștința părților că au posibilitatea stingerii litigiului pe cale amiabilă prin împăcarea părților.
În temeiul disp. art. 224 Cod procedură civilă, instanța pune în discuție cererile formulate de către părți, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 01.01._10, invocată de pârâți, prin întâmpinare.
Apărătorul pârâților solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 01.01._10, conform susținerilor din întâmpinare.
Instanța, în temeiul disp. art. 248 alin. 4 Cod procedură civilă, unește excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 01.01._10, întrucât pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului.
În considerarea art. 258 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă raportat la art. 272 Codul muncii, instanța admite proba cu înscrisurile deja depuse la dosar de către ambele părți, această probă fiind admisibilă conform legii și conducând la soluționarea procesului atât asupra excepției invocate, care se face prin raportate la înscrisurile existente la dosar, în scopul soluționării cauzei pe fondul acesteia, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 254 alin. 1 și art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă.
Întrebați fiind, apărătorul pârâților arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de solicitat.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitate și constatând cererea în stare de judecată, declară cercetarea procesului încheiată și deschide dezbaterile, acordând cuvântul atât pe excepția invocată, cât și pe fondul cauzei, potrivit art. 216 Cod procedură civilă
Avocat N. M., solicită admite excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._10, conform susținerilor din întâmpinare. Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, conform susținerilor din întâmpinare, motivat de faptul că atât indemnizația de conducere, cât și sporul de ecran au fost acordate în baza unor dispoziții legale. Fără cheltuieli de judecată..
În considerarea art. 393, 394 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra procesului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 13.03.2013 și înregistrată sub nr._, reclamanta Școala G. „I. I.” Fălticeni, în contradictoriu cu pârâții A. N. M., Șestac (A.) B. E., H. (I.) M. D., P. C. și C. L., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata următoarelor sume: 19.642 lei A. N. M., reprezentând indemnizație de conducere pentru anii 2009, 2010 și spor de ecran pentru anii 2009-2011; Șestac B. E. suma de 6.136 lei, reprezentând spor de ecran pentru anii 2009, 2011, Hrencciuc (I.) M. D. suma de 2572 lei, spor de ecran pentru anii 2009, 2011, P. C. suma de 1542 lei spor ecran pentru anul 2011 și C. L. suma de 230 lei spor ecran pentru anul 2011.
În motivare a arătat că urmare a controlului efectuat de către Curtea de Conturi Suceava, s-a constatat că sumele menționate mai sus au fost încasate necuvenit, motiv pentru care s-a dispus stabilirea și recuperarea prejudiciului provenit din acordarea în perioada 01.01.2009 – 31.12.2010 în mod necuvenit a drepturilor salariale reprezentând „spor de ecran”, prin aplicarea la salariul de bază a unui procent de 25 – 30%, indemnizație de conducere pentru funcția de administrator financiar.
În drept au fost invocate prevederile art. 169 și art. 254 din Codul muncii.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra acțiunii de față, tribunalul constată următoarele:
Conform art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Prin urmare, instanța se va pronunța mai întâi, cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți.
În speța de față, suntem în prezența unui litigiu de muncă, în care, prescripția dreptului material la acțiune este guvernată de prevederile art. 171 și art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii.
Potrivit acestui text, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
De asemenea, art. 268 alin. 1 lit. c codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Trebuie de precizat că speța este circumscrisă celei de-a doua teze din textul menționat.
De asemenea, este de notorietate că termenul în care poate fi introdusă o asemenea cerere începe să curgă de la data constatării pagubei sau a autorului acesteia.
În speță, acest moment începe să curgă de la data la care s-a constatat că s-au acordat necuvenit anumite drepturi, respectiv sporul de ecran și indemnizația de conducere.
Raportând aceste împrejurări, la cele rezultând din ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține că data la care s-a constatat acordarea acestor drepturi în mod necuvenit, este data întocmirii Notei de constatare emisă de Camera de Conturi, respectiv 2 martie 2012.
Având în vedere aceste aspecte, și raportând această dată, la data introducerii acțiunii, respectiv 13 martie 2013, este evident că cererea a fost introdusă în termenul general de prescripție, de 3 ani.
Față de cele ce preced, tribunalul va respinge, ca nefondată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 1 ianuarie 2009 – 12 martie 2010, invocată de pârâți.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.256 din codul muncii, republicat, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
În cauza de față, tribunalul reține că pârâții au fost chemați în judecată de către reclamantă pentru a fi obligați la restituirea sumelor 19.642 lei, 6.136 lei, 2.572 lei, 1.542 lei și 230 lei net reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit cu titlu indemnizația de conducere acordată pentru funcția de administrator financiar și spor de ecran, în anii 2009, 2010 și 2011.
Tribunalul va analiza distinct temeiul legal al acordării drepturilor bănești anterior menționate.
Astfel, referitor la indemnizația de conducere acordată pentru funcția de administrator financiar tribunalul reține că funcția de administrator financiar se utilizează odată cu . prevederilor OUG nr.68/2004 privind unele măsuri în domeniul învățământului(fiind considerată funcție de execuție – Anexa 3 poz.228-235) fiind echivalată cu funcția de execuție, respectiv "consilier, expert gradul I, inginer economist gradul IA" și conform Ordinului Ministerului Educației și Cercetări nr.4847bis/2004.
Tribunalul reține totodată că potrivit prevederilor art.1 alin.(2) din Ordonanța nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ, „indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de conducere specifice, precum și indemnizațiile pentru îndeplinirea unor activități specifice învățământului sunt prevăzute în anexele nr. 4 și 5", adică pentru director, director adjunct, secretar, funcția de administrator financiari neregăsindu-se printre funcțiile de conducere care pot beneficia de indemnizație de conducere.
Având în vedere actele normative menționate mai sus, tribunalul constată că pentru anul 2009 nu există nici o prevedere legală care să reglementeze acordarea indemnizației de conducere pentru funcția de administrator financiar, astfel că acordarea acestei indemnizații administratorului financiar nu a avut temei legal.
Referitor la faptul că administratorul financiar al reclamantei, pârâta din prezenta cauză, a beneficiat de indemnizația de conducere și în anul 2010 prin includerea acesteia în salariul de bază, tribunalul reține că articolul art.10 din OUG nr.1/2010, prevede în mod expres că la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor Legii-cadru nr. 330/2009.
Consiliul de administrație al Inspectoratului Școlar al Județului Suceava nu are competența de a aproba drepturi salariale, în speță indemnizația de conducere, dacă aceste drepturi nu sunt prevăzute de acte normative în vigoare care reglementează drepturile salariale de care beneficiază personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic și în consecință, acordarea acestora pentru personalul care ocupă funcția de administrator financiar (patrimoniu), nu are temei legal.
Având în vedere documentele și actele normative menționate mai sus, tribunalul constată că pentru anii 2009 și 2010 nu există nici o prevedere legală care să reglementeze acordarea indemnizației de conducere pentru funcția de administrator financiar, astfel că acordarea acestei indemnizații administratorului financiar al unității de învățământ reclamante nu a avut temei legal și în consecință este supusă restituirii în condițiile art.256 din codul muncii republicat.
Cu privire la acordarea sporului de ecran tribunalul reține că, temeiul legal al acordării acestui spor l-au constituit prevederile art.8 lit.c din HG nr.281/1993, în vigoare până la data de 31.12.2009 care stipulează că în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pentru condiții grele de muncă, poate fi acordat un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor. Prin Hotărârea nr.2/14.04.2008 a Comisiei de Paritate la nivelul ISJ Suceava s-a decis acordarea unui spor de 10-30% pentru persoanele care lucrează la calculator. Temeiul acordării acestui spor prin hotărârea anterior menționată l-a constituit: art.36 lit.d) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, anterior precizat, care specifică faptul că părțile acestei convenții convin asupra acordării ca drept salarial suplimentar a unui spor de 10-30% la salariul de bază pentru personalul muncitor care lucrează în condiții deosebite și speciale; art. 43 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură precizat anterior care se referă la sporul pentru condiții grele, fără a stabili procentul în care acesta poate fi acordat; respectiv art.41 din Contractul colectiv de muncă la nivel național care stipulează că pentru condiții deosebit de grele, periculoase sau penibile este prevăzut un spor de 10% din salariul minim negociat.
Tribunalul apreciază că invocarea drept temei legal de acordare a acestui spor a Hotărârii nr.2 a Comisiei paritare la nivelul ISJ Suceava întrunită în data de 14.04.2008, nu poate fi luată în considerare întrucât potrivit prevederilor art.13 din CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ UNIC LA NIVEL DE R. ÎNVĂȚĂMÂNT- 2007/2008 înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse cu nr.596/15/12.11.2007 comisiile paritare au fost constituite pentru rezolvarea problemelor care apar in aplicarea prevederilor acestui contract colectiv de muncă, acestea fiind împuternicite să interpreteze prevederile contractelor colective de muncă, în funcție de condițiile concrete, la solicitarea uneia dintre părți. Aceste comisii paritare nu pot modifica sau anula prevederile reglementărilor legale în vigoare, în speță ale HG nr.281/1993 sau ale contractului colectiv de muncă anterior precizat.
Prin urmare, tribunalul concluzionează că nu există argumente legale pentru majorarea procentului de 15% pentru condiții grele de muncă așa cum este prevăzut de art.8 lit.c din HG nr.281/1993, în vigoare până la data de 31.12.2009.
Pe de altă parte, reținând că în contractele colective de muncă anterior menționate nu se stipulează în mod explicit acordarea sporului de ecran pentru personalul didactic, didactic auxiliar sau nedidactic de specialitate cum este și administratorul financiar(ci doar pentru personalul muncitor), iar condițiile prevăzute de art.8 lit.c din HG nr.281/1993 pentru acordarea acestui spor nu au fost îndeplinite(respectiv locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare nu au fost stabilite de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor) tribunalul apreciază cu și mai mult temei că nu exista bază legală pentru acordarea acestui spor.
În ce privește cuantumul sumei pe care va fi obligată să o restituie pârâta, tribunalul apreciază că reclamanta a făcut dovada calculării acestei sume astfel cum rezultă din statele de plată depuse la dosar(f.28-33) care sunt semnate și de pârâtă.
Prin urmare, față de considerentele anterior precizate, tribunalul va admite cererea și va obliga pârâții să restituie reclamantei următoarele sume de bani cu titlu de drepturi salariale încasate în mod necuvenit:
-A. N. M. – suma de 19.642 lei cu titlu de indemnizație de conducere pentru anii 2009 – 2010 și spor ecran pentru perioada 2009, 2011;
- Șestac (A.) B. E. – suma de 6.136 lei cu titlu de spor de ecran și alte drepturi pentru 2009 - 2011;
-H. (I.) M. D. – suma de 2572 lei cu titlu de spor de ecran și alte drepturi pentru 2009 - 2011;
-P. C. – suma de 1.542 lei spor ecran și alte drepturi pentru 2009 - 2011;
-C. L. – suma de 230 lei spor ecran pentru anul 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 01.01.2009 – 12.03.2010, invocată de pârâți.
Admite acțiunea având ca obiect „despăgubire” formulată de reclamanta Școala G. „I. I.” Fălticeni, CUI_, cont bancar RO41TREZ__, DESCHIS LA Trezoreria Fălticeni, cu sediul în mun. Fălticeni, .. 23, jud. Suceavaîn contradictoriu cu pârâții A. N. M., CNP_, ȘESTAC (A. ) B. E., CNP_, H. (I. ) M. D., CNP_, P. C., CNP_, C. L., CNP_, toți cu domiciliul ales în mun. Fălticeni, .. 23, jud. Suceava.
Obligă pârâții să restituie reclamantei, următoarele sume de bani cu titlu de drepturi salariale încasate în mod necuvenit:
-A. N. M. – suma de 19.642 lei cu titlu de indemnizație de conducere pentru anii 2009 – 2010 și spor ecran pentru aperioada 2009, 2011;
- Șestac (A.) B. E. – suma de 6.136 lei cu titlu de spor de ecran și alte drepturi pentru 2009 - 2011;
-H. (I.) M. D. – suma de 2572 lei cu titlu de spor de ecran și alte drepturi pentru 2009 - 2011;
-P. C. – suma de 1.542 lei spor ecran și alte drepturi pentru 2009 - 2011;
-C. L. – suma de 230 lei spor ecran pentru anul 2011.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Arhiva Secției Civile a Tribunalului Suceava.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2013.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier
G. F. A. O. B. L. D. E. M.
Red. G.F.
Tehnored. D.E.M./4 ex./05.06.2013
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1799/2013. Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1915/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
