Obligaţie de a face. Sentința nr. 2100/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2100/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 12505/99/2011
Dosar nr._ - obligația de a face -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 2100
Ședința publică din 29 noiembrie 2013
Președinte: G. F.
Asistent judiciar: A. O.
Asistent judiciar: B. L.
Grefier: D. E. M.
Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamantul Z. G., domiciliat în comuna Tomești, . în contradictoriu cu pârâții C. L. Vlădeni și P. Comunei Vlădeni, jud. Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 21 noiembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru data de 28 noiembrie 2013 și pentru astăzi 29 noiembrie 2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ reclamantul Z. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. L. al Comunei Vlădeni și P. Comunei Vlădeni, obligarea acestora la plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada 1.06.2009 - 12._, sumă actualizată cu indicele ratei de inflație și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția de consilier juridic în cadrul aparatului propriu al Primăriei Comunei Vlădeni; că în perioada 1.06._09 s-a aflat în concediu medical și că deși a solicitat pârâtului să dispună plata sumei reprezentând indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, acesta a refuzat în mod nejustificat.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința nr.2734 din 27 noiembrie 2012 Tribunalul Iași – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al Comunei Vlădeni.
A admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții să plătească reclamantului indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă pentru perioada 1.06._09, aferentă concediului medical . nr_.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al Comunei Vlădeni este neîntemeiată.
În perioada 01.06._09 reclamantul Z. Gigei s-a aflat în concediu medical. Starea de boală a reclamantului este dovedită cu certificatul de concediu medical . nr.,_ emis de medicul P. P..
La data de 22.06.2009 reclamantul a formulat cerere pentru acordarea indemnizației pentru incapacitate de muncă.
În perioada de solicitare a indemnizației de concediu medical, reclamantul asigura funcția de consilier juridic în cadrul Primăriei Comunei Vlădeni.
La data de 1.09.2009 reclamantul a fost destituit din funcția publică conform art. 77 alin. 3 lit. e din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art 1 din OUG nr.159/2005 ,, persoanele asigurate pentru concedii si indemnizații de asigurări sociale de sănătate in sistemul de asigurări de sănătate au dreptul, pe perioada in care au domiciliul in România la concedii medicale si indemnizații la asigurări sociale conform dispozițiilor menționate la acest articol ”.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul C. L. Vlădeni, recurs care prin încheierea de ședință pronunțată la data de 17 iunie 2013 de Curtea de Apel Iași a fost înaintat spre soluționare Curții de Apel Suceava, dată fiind încheierea nr.5693/11.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - încheiere prin care a fost admisă cererea de strămutare a cauzei.
În motivarea recursului său, pârâtul a considerat sentința atacată ca nelegală, fiind pronunțată de un complet necompetent, respectiv completul de contencios administrativ, competența funcțională a soluționării litigiilor de asigurări sociale fiind expres dată de lege în competența completelor de muncă și asigurări sociale.
A invocat dispozițiile art.52 din OUG nr.158/2005, susținând că acest act normativ este special raportat la dispozițiile Legii nr.188/1999 și ca urmare, soluționarea prezentului litigiu era de competența completelor specializate în materia litigiilor de muncă și asigurărilor sociale.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare de o instanță competentă.
Referitor la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, a considerat că nici sub acest aspect sentința nu este legală, motivat de împrejurarea că în anul 2009, intimatul nu era în raporturi de serviciu cu instituția deliberativă din comună, fiind funcționar public de execuție în cadrul aparatului de specialitate al primarului (dispoziția nr.58/2000 a Primarului comunei Vlădeni), instituție a administrației publice locale autonomă de C. L., fiind retribuit din bugetul unității administrative și nu al consiliului local.
Prin dispozițiile art 36 din Lgea 215/2004, atribuțiile consiliului local sunt stabilite cu exactitate, ori plata indemnizației de concediu medical aparține ordonatorului principal de credite și instituției deliberative.
Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a reținut că recurenta poate fi obligată la plata unor sume de bani, fie ele chiar și indemnizații.
În subsidiar, a solicitat admiterea excepției, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la dreptul intimatului de a primi indemnizația de concediu medical, a arătat că certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 ale lunii următoare pentru care a fost acordat concediul medical.
În realitate, intimatul nu a prezentat la sediul Primăriei ( nu consiliului local ), decât niște cereri, fără a fi însoțite de certificatul de concediu medical, cu depășirea termenului prevăzut expres de lege.
Astfel, potrivit art. 88 lit d din Ordinul_, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG nr.158/2005, situația de neprezentare a certificatului de concediu medical constituie refuz justificat.
Față de aceste aspecte, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate ca fiind dată aplicarea greșită a legii - art 304 pct 9, iar în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1, pct. 4 și pct. 5 și art. 3041 Cod procedură civilă.
În dovedire au fost depuse înscrisuri conform art. 305 Cod procedură civilă.
În timpul soluționării recursului, pârâtul C. L. Vlădeni a formulat cerere de strămutare, iar prin Încheierea nr. 5693/11.06.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a strămutat judecarea cauzei de la Curtea de Apel Iași la Curtea de Apel Suceava, păstrând actele de procedură îndeplinite.
Fiind învestită cu soluționarea prezentului recurs conform celor arătate, Curtea a dispus citarea părților conform art. 85 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 7718 din 15 octombrie 2013, Curtea de Apel Suceava a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Suceava – complet specializat în litigii de muncă.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut următoarele:
Prima critică invocată de recurentul C. L. Vlădeni poate fi încadrată în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă „când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale”.
Până la data de 28.09.2009 reclamantul Z. G. a îndeplinit funcția publică de consilier juridic în cadrul Primăriei Vlădeni. Prin Dispoziția nr. 267/28.08.2009 P. comunei Vlădeni a dispus destituirea acestuia din funcția publică, iar prin sentința nr. 501/CA/20.05.2010 rămasă irevocabilă prin respingerea recursului s-a confirmat legalitatea dispoziției de destituire (fila 19 dosar).
La data de 10.10.2011 reclamantul Z. G. a învestit Tribunalul Iași cu cererea de obligare a C. L. Vlădeni și a Primarului comunei Vlădeni la plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada 1.06.2009 – 12.06.2009, dovedită cu certificatul de concediu medical . nr._ (fila 6 dosar).
Rezultă că litigiul dintre părți este legat de dreptul la indemnizațiile de asigurări sociale reglementat de OUG nr.158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate.
Conform art. 52 din OUG nr. 158 /2005 „Litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale”.
Or, potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 „Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel”, iar, sub aspectul competenței materiale funcționale, acțiunea reclamantei revine completelor specializate în cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, organizate conform art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004. În privința constituirii completului de judecată sunt aplicabile dispozițiile art. 55 alin.1 din lege, conform căruia „Completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari”.
Față de aceste dispoziții, Curtea a apreciat că în cauză competența materială este stabilită în favoarea tribunalului prin norme speciale, care derogă de la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Întrucât cererea reclamantului a fost judecată, de un singur judecător, în complet specializat în contencios administrativ și fiscal, s-au încălcat normele imperative de organizare judecătorească, referitoare la constituirea instanței, astfel încât este dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.1 Cod procedură civilă care atrage casarea hotărârii conform art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei la Tribunalului Suceava - Secția civilă - complet specializat în litigii de muncă.
Cu ocazia judecării cauzei instanța de fond va verifica și cadrul procesual și va răspunde excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția Civilă la data de 06.11.2013.
Părțile au fost legal citate pentru termenul de judecată din 21 noiembrie 2013, reclamantul solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, și în considerarea art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, și a prevederilor art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul se va pronunța mai întâi, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al comunei Vlădeni.
Este de notorietate că, pentru ca o parte să aibă calitate procesuală pasivă în cauză, este necesar să existe identitate între pârâtul din acea cauză și cel obligat, respectiv debitorul obligației din raportul juridic dedus judecății.
În speța de față, reclamantul a fost consilier juridic în cadrul aparatului propriu al Primăriei Vlădeni.
Doctrina și practica în materie sunt unanime atunci când au statuat că primăria nu are capacitate de folosință, nu poate sta de sine stătător, în proces.
Potrivit art. 20 din Legea 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în forma în vigoare la data promovării prezentei acțiuni, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale.
Acest articol trebuie raportat la dispozițiile art. 23 din aceeași lege, în conformitate cu care Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive. Consiliile locale și primarii se aleg în condițiile prevăzute de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale, în timp ce alineatul 2 al articolului arată că primarii și consiliile locale funcționează ca autorități ale administrației publice locale și rezolvă treburile publice din comune, orașe și municipii, în condițiile legii.
În plus, legiuitorul stabilește fără echivoc, în cuprinsul art. 36, atribuțiile consiliului local, precizând că acesta are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale și exercită următoarele categorii de atribuții: atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes local.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede imperativ că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. a), consiliul local aprobă statutul comunei, orașului sau municipiului, precum și regulamentul de organizare și funcționare a consiliului local; aprobă, în condițiile legii, la propunerea primarului, înființarea, organizarea și statul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului.
Ori, din documentația depusă la dosarul Tribunalului Iași rezultă fără echivoc, că reclamantul făcea parte din aparatul de specialitate al primarului, astfel cum este evidențiat și în copia carnetului de muncă al reclamantului – fila 47 dosar Tribunal Iași, reclamantul fiind numit consilier juridic prin Dispoziția Primarului, nr. 829/2008.
Trebuie de precizat că, ulterior, prin dispoziția 267 din 28 august 2009, adică ulterior perioadei în care s-a aflat în concediu edical, reclamantul a fost destituit din funcție.
Față de contextul legislativ detaliat anterior, tribunalul reține că pârâtul C. L. al Comunei Vlădeni are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care va respinge, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al comunei Vlădeni.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține următoarele:
La filele 6 – 7 dosar Tribunal Iași se regăsesc certificatele de concediu medical . nr._ din 6 iunie 2009, din care rezultă că reclamantul, în perioada 1 – 12 iunie 2009 s-a aflat în concediu medical.
În atare împrejurări, reclamantul a formulat o cerere către pârât, solicitând plata indemnizației aferentă concediului medical, cererea fiind înregistrată sub nr. 1947 din 22 iunie 2009.
Potrivit art. 1 din OUG 158/2005, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă: desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu,….”.
În speță, reclamantul, în perioada de referință, se afla în raporturi de serviciu cu pârâții.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 pct. I lit. b din Legea 263/2010, în sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii, funcționarii publici.
Prin urmare, reclamantul avea calitatea de asigurat prin efectul legii, iar în perioada de referință, raporturile de serviciu erau suspendate de drept, ca urmare a incapacității temporare de muncă în care s-a aflat acesta.
În atare împrejurări, devin aplicabile prevederile art. 12 din OUG 158/2005, potrivit cărora indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suportă după cum urmează:de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă și din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A, și până la data încetării incapacității temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia.
De asemenea, conform art. 17 din același act normativ, cuantumul brut lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă se determină prin aplicarea procentului de 75% asupra bazei de calcul stabilite conform art. 10.
Cum probele administrate în cauză relevă că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a plăti indemnizația aferentă perioadei în care reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, prin raportare la prevederile actelor normative menționate anterior, tribunalul reține că acțiunea reclamantului este întemeiată, urmând a fi admisă, și în consecință, va obliga pârâții să plătească reclamantului, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada 01.06.2009 – 12.06.2009, aferentă certificatului de concediu medical . nr._.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. al comunei Vlădeni.
Admite acțiunea având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamantul Z. G., domiciliat în comuna Tomești, . în contradictoriu cu pârâții C. L. Vlădeni și P. Comunei Vlădeni, jud. Suceava.
Obligă pârâții să plătească reclamantului, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada 01.06.2009 – 12.06.2009, aferentă certificatului de concediu medical . nr._.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 noiembrie 2013.
Președinte,Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier
G. F. A. O. B. L. D. E. M.
RED. G.F.
Tehnored. D.E.M.
4 ex./07.01.2014
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1519/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
