Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 443/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 443/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 13861/86/2012
Dosar nr._ conflict muncă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR.443
Ședința publică de la 4 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. C.
Asistent judiciar L. M. B.
Asistent judiciar P. N.
Grefier L. M. R.
Pe rol pronunțarea asupra litigiului de muncă privind pe reclamantul C. C. C. domiciliat în municipiul Suceava, ..1, ., . în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA R. DE INSOLVENȚĂ S.P.R.L. FILIALA SUCEAVA cu sediul în ., județ Suceava.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din data de 25 februarie 2013, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 4 martie 2013.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr._ la data de 26.12.2012 reclamantul C. C. C. a chemat în judecată pârâta Societatea R. de Insolvență SPRL Filiala Suceava pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate încetarea contractului individual de muncă cu nr.5/14.06.2012 încheiat între părți a încetat în condițiile art.81 pct.8 din codul muncii urmare a demisiei transmise la data de 19.11.2012 și înregistrată la societate sub nr.366 A/19.11.2012 fără acordarea termenului de preaviz, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante cuvenite pentru perioada septembrie – noiembrie 2012 în sumă totală de 2.518,65 lei, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 25 februarie 2013, instanța, din oficiu, a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr._ în care același reclamant a chemat în judecată pârâta din prezenta cauză pentru a fi obligată la anularea deciziei nr.3/8.11.2012 prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă în baza dispozițiilor art.51 alin.2 codul muncii precum și dosarul nr._ în care reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.5 din 21.12.2012 prin care angajatorul în baza art.267 alin.3 și art.248 alin.1 din codul muncii a dispus încetarea începând cu data de 9.11.2012 a contractului individual de muncă.
În motivarea acțiunilor arată reclamantul că la data de 14.06.2012 în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.05 din 14.06.2012 a fost angajat în funcția de consilier juridic C._ pe o perioadă de 3 luni (15.06 – 14.09.2012) iar la data de 14.09.2012, prin actul adițional nr.1 din 14.09.2012 contractul individual de muncă a fost prelungit până la data de 14.12.2012, cu o remunerație netă de 1.081 lei, data achitării salariului fiind 15 ale lunii următoare conform art.j pct.4 din contractul individual de muncă.
Arată reclamantul că la data de 19.11.2012, ca urmare a faptului că angajatorul nu achitase remunerația aferentă lunii septembrie 2012 achitându-se doar suma de 900 lei rămânând un rest de 181 lei, remunerația aferentă lunii octombrie 2012 (1081 lei) și cea aferentă lunii noiembrie 2012 pentru perioada 1 – 20.11.2012 – 770,20 lei care include 5 zile concediu medical, a înaintat demisia sa în conformitate cu prevederile art.81 din codul muncii.
În drept a invocat art.55 lit.c, art.81, art.269 – 271 codul muncii, art.274 cod procedură civilă.
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.3/8.11.2012 prin care i s-a suspendat contractul individual de muncă cu nr.5 din 14.06.2012 încheiat între părți în temeiul dispozițiilor art.51 alin.2 codul muncii cu motivarea că datorită faptului că angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul individual de muncă și nu i-a achitat drepturile salariale și-a depus demisia însă angajatorul nu a emis decizia de încetare a contractului individual de muncă și nu a făcut înregistrarea acesteia în Revisal conform prevederilor legale, astfel că pârâta a emis în mod nelegal decizia de suspendare a contractului de muncă.
A învederat instanței că în perioada 5.11.2012 – 9.11.2012 s-a aflat în concediu medical, aspect adus telefonic la cunoștința pârâtei astfel că nu se poate afirma că în perioada respectivă a lipsit nemotivat de la serviciu, iar decizia de suspendare a contractului de muncă a fost emisă la data de 8.11.2012, dată la care era în concediu medical ceea ce conform prevederilor legale suspendă contractul individual de muncă nefiind astfel posibilă o altă suspendare dispusă de angajator.
De asemenea, deși a lucrat până la data de 19.11.2012, angajatorul nu i-a adus la cunoștință nici un act din care să rezulte că ar fi săvârșit vreo abatere disciplinară, sau să i se comunice decizia de suspendare.
În drept a invocat dispozițiile art.1 din OUG nr.158/2005 actualizată, art.52, art.251, 252, 271, 272 și 273 codul muncii, art.274 cod procedură civilă.
Prin cererea de chemare în judecată formulată în dosarul cu nr._, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.5/21.12.2012 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 9.11.2012 în temeiul dispozițiilor art.267 alin.3 și art.248 alin.1 lit.e codul muncii considerând că această decizie este lovită de nulitate absolută întrucât nu conține toate elementele prevăzute de art.252 codul muncii, este greșit motivată în drept, respectiv art.267 alin.3 codul muncii nu privește cercetarea prealabilă a faptelor, mai mult decât atât, deși decizia a fost emisă la data de 21.12.2012, comunicarea
s-a făcut la data de 4.02.2013, deși trebuia să fie comunicată pâră la data de 27.12.2012.
Mai arată reclamantul și faptul că deși la data de 9.11.2012 se afla în concediu medical, în mod nelegal s-a emis această decizie, angajatorul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege și a încercat prin emiterea unor decizii antedatate și întemeiate pe acte fabricate ulterior plecării sale din societate, nerespectând procedurile impuse de lege.
În drept s-au invocat dispozițiile art.248, art.251 și 252 codul muncii, art.112 și art.274 cod procedura civilă.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului și anume: copia contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr.05/14.06.2012 (f.6), fișa postului (f.10), actul adițional la contractul individual de muncă (f.37), cererea de demisie înregistrată sub nr.366A/19.11.2012 (f.4), adresa nr.1218/12.12.2012 (f.38), decizia nr.3/8.11.2012 (f.5 dosar conex), decizia nr.5/21.12.2012 (f.12 dosar conex ), documentațiile care au stat la baza deciziei contestate, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul a fost salariatul societății pârâte, începând cu data de 15.06.2012, inițial pentru o perioadă de 3luni, respectiv până la data de 14.09.2012, ulterior, printr-un act adițional la contractul individual de muncă, relațiile de muncă fiind prelungite până la data de 14.12.2012.
Reclamantul a îndeplinit funcția de consilier juridic cu atribuțiile descrise în fița postului anexă la contractul individual de muncă, cu normă întreagă și un salariu de bază brut lunar de 1500 lei.
Conform certificatului medical . nr._ pentru luna noiembrie 2012, în perioada 5.11.2012 – 9.11.2011, reclamantul a beneficiat de concediu medical și potrivit susținerilor acestuia, necontestate de pârâtă, acesta a adus la cunoștința reprezentanților angajatorului despre această situație de fapt inițial telefonic iar ulterior dorind să depună certificat medical la sediul angajatorului din Suceava i s-a indicat să-l trimită la sediul central din București, reclamantul procedând ca atare.
Reclamantul și-a continuat activitatea iar cu cererea înregistrată în registrul de intrare – ieșire a societății pârâte sub nr.366 A din data de 19.11.2012, reclamantul o notifică pe aceasta din urmă că înțelege să înceteze relațiile de muncă cu aceasta începând cu data de 20.11.2012, fără termen de preaviz întrucât angajatorul nu și-a achitat obligația de plată a drepturilor salariale la scadență.
Prin decizia nr.3/8.11.2012, pârâta dispune suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului, în temeiul dispozițiilor art.51 alin.2 din codul muncii, decizia fiindu-i comunicată reclamantului la data de 17.12.2012 (f.6 dosar conexat).
Se reține în cuprinsul deciziei că această măsură a fost luată ca urmare a absențelor nemotivate de la serviciu, înregistrate de reclamant.
Prin decizia nr.3/21.12.2012, pârâta dispune desfacerea contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul, începând cu data de 9.11.2012, în conformitate cu prevederile art.248 alin.1 lit.e din codul muncii.
Se reține în preambulul deciziei că această măsură a fost luată având în vedere abaterile repetate săvârșite de angajatul C. C. C., respectiv absențele nemotivate de la serviciu în perioada septembrie – noiembrie 2012 consemnate în proces verbal încheiat de către asociatul coordonator al Filialei Suceava a Societății Românești de insolvență – SPRL; încălcarea prevederilor fișei postului și a contractului de muncă a angajatului și necorespunderea profesională și gravele erori privind exercitarea sarcinilor de serviciu și deontologia profesională; încălcând prevederile legale ale codului muncii, respectiv ale art.267 alin.3 privind cercetarea prealabilă a faptelor în conformitate cu prevederile art.248 alin.1 lit.e din codul muncii, Societatea R. de insolvență – SPRL – Filiala Suceava.
Reclamantul contestă aceste două decizii emise de angajatoarea pârâtă arătând că sunt nelegale; să se constate că relațiile de muncă au încetat prin demisia sa începând cu data de 20.11.2012.
Decizia nr.3/9.11.2012 este nelegală întrucât a fost emisă în timp ce reclamantul se afla în concediu medical, iar în această situație contractul său de muncă era suspendat de drept.
Or, prin decizia contestată, pârâta dispune suspendarea contractului individual de muncă pentru absențe nemotivate în temeiul dispozițiilor art.51 alin.2 din codul muncii începând cu data de 8.11.2011.
Într-adevăr, reclamantul a făcut dovada că la data de 19.11.2012 a înaintat pârâtei o cerere de demisie prin care i-a adus la cunoștință că înțelege să denunțe contractul de muncă începând cu data de 20.11.2012, fără preaviz.
Pârâta a confirmat faptul că a luat la cunoștință de manifestarea de voință a salariatului în aceeași zi în care cererea a fost înaintată.
Potrivit dispozițiilor art.81 alin.8 din codul mucii salariatul poate demisiona și fără preaviz dacă angajatorul nu-și îndeplinește obligațiile asumate prin contractul de muncă iar reclamantul a invocat și a dovedit această situație.
Astfel, reclamantul a arătat că nu i-au fost achitate drepturile salariale, parțial în luna septembrie, în luna octombrie și în luna noiembrie până la depunerea cererii de demisie nu i-a fost achitată nici o sumă de bani, iar pârâta nu a făcut dovada contrară, cu state de plată sau alte documente justificative.
Prin urmare, pârâta angajatoare avea obligația de a lua act de demisia salariatului reclamant începând cu data de 20.11.2012 precum și de a-i achita toate drepturile salariale cuvenite pentru munca prestată până la această dată.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art.81 și art.165 și 168 din codul muncii, cererea reclamantului va fi admisă în sensul că instanța va constata încetarea contractului individual de muncă nr.5/14.06.2012 așa cum a fost modificat prin actul adițional nr.1/14.09.2012, încheiat între părți, ca urmare a demisiei reclamantului, la data de 20.11.2012 și totodată va obliga pârâta să-i plătească reclamantului diferența de drepturi salariale cuvenite și neachitate aferente lunilor septembrie, octombrie și noiembrie 2012.
Pentru perioada 5.11 – 9.11.2012, în care reclamantul a beneficiat de concediu medical, pârâta va fi obligată la plata indemnizației pentru capacitate temporară de muncă, în temeiul dispozițiilor art.1 și 2 din OUG nr.158/2005.
Referitor la decizia nr.5/21.12.2012, prin care pârâta a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 9.11.2012, aceasta urmează a fi anulată pentru următoarele considerente:
La data de 9.11.2012 reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă, conform certificatului medical depus la dosar iar potrivit dispozițiilor art.60 alin.1 lit.a din codul muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical, conform legii.
Pe de altă parte, la data emiterii deciziei de concediere, respectiv 21.12.2012, reclamantul nu mai era salariatul pârâtei ca urmare a cererii sale de demisie din data de 19.11.2012, relațiile de muncă dintre părți au încetat la data de 20.11.2012.
Dacă nu ar fi fost cererea de demisie, contractul individual de muncă ar fi încetat de drept, conform dispozițiilor art.56 alin.1 lit.i, la data de 14.12.2012, respectiv la data expirării termenului pentru care a fost încheiat.
Referitor la absențele nemotivate imputate reclamantului în perioada octombrie – noiembrie 2012, în medie câte 2 ore pe zi, instanța apreciază că acestea nu pot fi dovedite cu un simplu proces verbal întocmit de angajator câtă vreme nu au fost depuse la dosar copia condicii de prezență, pe baza căreia susține pârâta că ar fi întocmit procesul verbal.
Reclamantul a contestat acest proces verbal și a susținut că la sediul pârâtei nu există un asemenea document de evidență astfel încât pârâta trebuia să dovedească contrariul.
Aceasta însă este oscilantă în afirmațiile sale întrucât prin concluziile scrise aflate la fila 74 dosar, susține că acel proces verbal a fost întocmit pe baza înregistrărilor făcute cu camera video, de această dată.
Prin urmare, susținerile pârâtei referitoare la absențele nemotivate înregistrate de reclamant în perioada octombrie – noiembrie, vor fi înlăturate ca nedovedite.
În temeiul dispozițiilor art.144, 146 alin.4 și art.150 din codul muncii, pârâta va fi obligată să-i achite reclamantului indemnizația pentru concediu de odihnă aferent anului 2012, proporțional cu perioada lucrată întrucât prin nici un mijloc de probă pârâta nu a făcut dovada că i-ar fi achitat acest drept.
În temeiul dispozițiilor art.40 alin.1 pct.2 din codul muncii, pârâta va fi obligată să-i elibereze reclamantului adeverința de salariat pentru perioada lucrată.
Ca parte căzută în pretenții, pe temeiul dispozițiilor art.274 cod procedură civilă, pârâta va fi obligată să-i plătească reclamantului cheltuielile de judecată avansate de către aceasta constând în onorariu avocat, conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererile conexate privind litigiul de muncă privind pe reclamantul C. C. C. domiciliat în municipiul Suceava, ..1, ., . în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA R. DE INSOLVENȚĂ S.P.R.L. FILIALA SUCEAVA cu sediul în ., județ Suceava.
Dispune anularea deciziei nr.3/8.11.2012 și nr.5/21.12.2012 emise de pârâtă prin reprezentanții săi legali.
Constată încetarea contractului individual de muncă nr.5/14.06.2012 așa cum a fost modificat prin actul adițional nr.1/14.09.2012, încheiat între părți, ca urmare a demisiei reclamantului, la data de 20.11.2012.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului indemnizația aferentă concediului de odihnă de care reclamantul a beneficiat conform certificatului medical . nr._.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului diferența de drepturi salariale cuvenite și neachitate aferente lunilor septembrie, octombrie și noiembrie 2012.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantului indemnizația aferentă concediului de odihnă pe anul 2012, proporțional cu perioada lucrată.
Obligă pârâta să-i elibereze reclamantului o adeverință de salariat cu privire la perioada lucrată.
Obligă pârâta să plătească reclamantului 3000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2013.
Președinte,Asistenți judiciari,Grefier,
Red.C.N.
Tehnored.R.L., 4 ex., 10.04.2013
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1821/2013. Tribunalul SUCEAVA | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1799/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
