Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1996/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1996/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 14280/86/2012
DOSAR_ - drepturi bănești -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1996
Ședința publică din 12 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: | I. M. |
ASISTENȚI | A. O. |
JUDICIARI: | N. M. |
GREFIER: | C. N. A. |
Pe rol, pronunțarea acțiunii civile având ca obiect „drepturi bănești” formulată de reclamanta P. M. domiciliată în mun. Suceava, .. 13B, ., jud. Suceava în contradictoriu cu pârâta .” SRL Suceava cu sediul în mun. Suceava, .. 12, jud. Suceava.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05 noiembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere redactată separat, ce face parte integrantă din prezenta, și când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 12.11.2013.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 05.12.2012, înregistrată cu nr._, astfel cum a fost precizată, reclamanta P. E. a chemat în judecată pârâta .” SRL Suceava pentru a fi obligată să-i plătească suma de 2130 lei brut pentru munca prestată în perioada septembrie 2012 – noiembrie 2012, conform art. 159 și următoarele Codul muncii; să-i plătească suma de 2600 lei reprezentând compensarea zilelor de concediu de odihnă neefectuate în perioada 01.07.2009 – 01.06.2010 și 09.09.2010 – 15.11.2012, conform art. 144 – 146 Codul muncii și restituirea sumei de 500 lei depusă drept garanție la angajare.
În motivare a arătat că a fost angajata societății din 06.04.2009 și până la data de 14.11.2012, când a încetat contractul de muncă la cererea sa, din motive medicale.
La data încetării raportului de muncă, angajatorul avea obligația să-i achite drepturile salariale pentru munca prestată în perioada septembrie 2012 – noiembrie 2012, însă cu toate diligențele pe care le-a făcut acesta a refuzat acest lucru.
Arată reclamanta că nu i-au fost acordate concediile de odihnă în anii 2009 – 2012, conform prevederilor contractului de muncă și a art. 114 Codul muncii, și nici nu i-au fost compensate în bani aceste concedii, conform art. 146 alin. 4 Codul muncii, la încetarea contractului de muncă.
La data angajării i-a fost încheiat un contract de garanție pentru garantarea eventualelor pagube constatate în gestiunea încredințată în limita sumei de 500 lei. Această sumă a fost depusă în etape: 250 lei la data semnării actului de garanție și în rate de 10% pe lună din salariul, sumă ce a fost întregită la data de 26.11.2009. La data încetării raporturilor de muncă, angajatorul era obligată și la restituirea acestei sume, având în vedere că nu s-a constatat aducerea vreunui prejudiciu societății.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 253 și următoarele Codul muncii, raportat la art. 144-146 Codul muncii.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar înscrisuri (f. 3 – 4, 8 – 19 )
Pârâta, deși legal citată la adresa indicată în certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava (f. 28) și prin afișare la ușa instanței, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu un raport de expertiză contabilă, lucrarea efectuată de exp. L. I. fiind depusă la dosar la filele 61 – 73.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra acțiunii de față, tribunalul constată că reclamanta a fost angajata pârâtei în funcția de vânzător pe durată nedeterminată începând cu data de 09.09.2010, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă al acesteia înregistrat sub nr._/09.09.2010 atașat la fila 14 dosar, raporturile de muncă încetând la data de 14.11.2012 când contractul a încetat la cererea sa, din motive medicale, nefiindu-i achitate drepturile pentru care a formulat prezenta acțiune.
Conform dispozițiilor art.40 alin.2 lit. c din codul muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Totodată, potrivit art.159 alin.1 din codul muncii salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Față de aceste dispoziții legale, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită să primească cu titlu de despăgubire drepturile salariale restante pentru perioada septembrie – noiembrie 2012, pârâta nefăcând dovada plății acestor drepturi în condițiile art.168 alin 1 și art.272 din codul muncii.
În acest context, tribunalul reține că potrivit contractului individual de muncă, coroborat cu susținerile petentei rezultă că pârâta are de achitat reclamantei o restanță salarială de 1.717 lei pentru perioada menționată, sumă cu privire la care pârâta nu a făcut dovada achitării către reclamantă.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtei să compenseze în bani concediul de odihnă cuvenit contestatoarei pentru munca prestată în anii 2009, 2010, 2011 și 2012 tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată.
Astfel, conform dispozițiilor art.146 alin.4 din codul muncii compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Or, în cauza de față pârâta nu a probat, în condițiile art.272 și art.273 din codul muncii faptul că în anii menționați a acordat în natură concediu de odihnă reclamantei.
Cu privire la cuantumul sumei solicitate tribunalul reține că expertul a concluzionat în raportul efectuat în cauză că suma de 2.150 lei reprezintă indemnizația aferentă zilelor de concediu de odihnă neefectuat.
Prin urmare, tribunalul va admite această cerere a petentei și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.150 lei reprezentând indemnizația aferentă zilelor de concediu de odihnă neefectuat.
Referitor la pretenția restituirii garanției, se constată că la data angajării a fost încheiat un contract de garanție pentru garantarea eventualelor pagube constatate în gestiunea încredințată în limita sumei de 500 lei, sumă ce a fost depusă în etape, 250 lei la data semnării actului de garanție și în rate de 10% pe lună din salariul, sumă ce a fost întregită la data de 26.11.2009. La data încetării raporturilor de muncă, angajatorul era obligată și la restituirea acestei sume, având în vedere că nu s-a constatat aducerea vreunui prejudiciu societății, motiv pentru care va obliga pârâta să restituie reclamantei suma de 500 lei reprezentând garanția materială depusă la angajare.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocat și expert.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect „drepturi bănești” formulată de reclamanta P. M. domiciliată în mun. Suceava, .. 13B, ., jud. Suceava în contradictoriu cu pârâta .” SRL Suceava cu sediul în mun. Suceava, .. 12, jud. Suceava.
Obligă pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale aferente perioadei septembrie – noiembrie 2012 în sumă de 1.717 lei, suma de 2.150 lei reprezentând indemnizația aferentă zilelor de concediu de odihnă neefectuat și să restituie acesteia suma de 500 lei reprezentând garanția materială depusă la angajare.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1.500 lei.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | ASISTENȚI JUDICIARI, | GREFIER, |
Red. I.M.
Dact. C.N.A.
6 ex. 18.12.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 2049/2013.... → |
|---|
