Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 396/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 396/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 13844/86/2012
Dosar nr._ - drepturi bănești -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 396/2013
Ședința publică din 21 februarie 2013
Președinte: G. F.
Asistent judiciar: A. O.
Asistent judiciar: B. L.
Grefier: D. E. M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „drepturi bănești” formulată de reclamanții Z. C., domiciliat în loc. Dolhești, jud. Suceava, C. E., domiciliată în com. Dolhești, .. Suceava, A. E., domiciliată în Dolhasca, .. 48, jud. Suceava, M. T., domiciliat în mun. Fălticeni, ., ., ., T. V., domiciliat în loc. Dolhasca, ., jud. Suceava, B. C., domiciliat în ., ., jud. Suceava și intervenientul în nume propriu J. M., domiciliat în loc. Dolhești, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE RANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A. – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI IAȘI, cu sediul în mun. Iași, .. 2, jud. Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reclamanții au semnat, în fața completului de judecată, cererea de chemare în judecată.
Întrebații fiind, reclamanții, având pe rând cuvântul, au arătat că solicită obligarea pârâtei la plata salariului suplimentar aferent anului 2009, a ajutorului material acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C. pentru anul 2009, primele ocazionate de ziua Feroviarului pentru anul 2009, precum și contravaloarea tichetelor de masă începând cu luna aprilie 2009 și până în martie 2010. Totodată, precizează că nu mai lucrează la societatea pârâtă, fiind predați la altă societate.
Instanța, constatând probatoriul administrat în cauză epuizat și cererea în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Reclamanții, având pe rând cuvântul, au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 23.11.2012 și înregistrată sub nr._, reclamanții Z. C., C. E., A. E., M. T., T. V., B. C. și intervenientul în nume propriu J. M., domiciliat în loc. Dolhești, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE RANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A. – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI IAȘI, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamanți a salariului suplimentar pe anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al fiecărui reclamant din luna decembrie a anului respectiv, în baza prevederilor art. 32 din Contractele Colective de muncă pe anii 2007-2008 și 2009-2010; ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de„Ziua feroviarilor" și Paști pentru anul 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, în baza prevederilor art. 65 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2009, precum și în baza Contractului Colectiv de Muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 nr. 2836/2006, actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective
În motivare, reclamanții au arătat că, potrivit art.7 alin.3 din contractul colectiv de muncă citat în precedent, salariul personalului din grupul de unități feroviare este confidențial și cuprinde: salariul de bază, care se stabilește în raport de pregătirea, competența, răspunderea și complexitatea sarcinilor funcției ocupate; sporuri la salariul de bază, adaosuri; premii". Reglementarea nu contravine art. 38 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 722/24.01.2008 la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, potrivit căruia termenul de salariu reprezintă retribuția muncii depusă de salariat în baza contractului de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum si alte adaosuri.
Potrivit art. 229(4) din Codul Muncii, Contractele Colective de Muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar executarea acesteia este obligatorie pentru părți. De asemenea, angajatorul are obligația legală de a acorda salariaților drepturile ce decurg din lege, din Contractul Colectiv de Muncă și din contractele individuale de muncă, astfel cum prevede art. 40 alin.2 lit.c din Codul Muncii.
Potrivit art. 32 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate, înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a mun. București, sub nr. 1631/29.03.2007 și din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate înregistrat la Direcția de Muncă și Protecție Socială a mun. București, sub nr. 2591/06.06.2009, pârâta s-a obligat ca pentru munca desfășurată într-un an calendaristic, după expirarea acestuia, să plătească salariaților un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
De asemenea, prin art. 65 din Contractul Colectiv de Muncă, pârâta s-a obligat la plata unui ajutor material cu ocazia sărbătorilor de P. și de Căciun reprezentând un salariu de bază la nivelul de salarizare, iar prin același articol s-au obligat la premierea salariaților cu un salariu de bază ii clasei I de salarizare pentru „Ziua Feroviarilor".
Mai mult decât atât, ajutorul material acordat cu ocazia sărbătorilor de C., P. și „Ziua Feroviarilor" era prevăzut și în Contractul Colectiv de Muncă superior la nivel de grup de e anii 2006-2008 nr. 2836/2006, care, la art. 71 prevedea dreptul salariaților la ajutorul cu ocazia sărbătorilor de C., P. și „Ziua Feroviarilor" cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
Părțile contractante au mai convenit, la art. 77 din Contractul Colectiv de Muncă, ca salariații să beneficieze de un tichet de masă pentru fiecare zi lucrată, potrivit procedurilor de acordare și de calcul stabilite de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, Norma din_ de a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, aprobată prin H.G. nr. 5 / 1999 și ir. 161/2009 privind stabilirea valorii nominale indexate a unui tichet de masă pentru semestrul I 2009.
Pârâta nu a onorat nici una dintre obligațiile contractuale asumate prin contractile colective de astfel că datorează, cu titlu de daune, salariul suplimentar pentru anii 2008-2009, respective două salarii de bază de încadrare a salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, premiile de „Ziua Feroviarilor", P. și C. aferente anului 2009, precum și tichetele de masă începând cu luna aprilie 2009.
În dovedire, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, asupra acțiunii de față, tribunalul constată următoarele:
Referitor la capătul de cerere vizând acordarea salariului suplimentar aferent anului 2009, instanța apreciază că este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
La filele 176 – 199 dosar se regăsesc extrase din CCM la nivel de unitate, de grup de unități și de ramură pentru perioada 2009 – 2010.
Astfel, la fila 178 dosar se regăsește Actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de G. de unități din transportul Feroviar, pe anii 2006 – 2008, nr. 370/2008, prin care s-a prelungit actul normativ menționat pe o perioadă de 48 de luni.
La fila 181 dosar se regăsește Contractul Colectiv de Muncă la nivel de G. de unități din transportul Feroviar, pe anii 2006 – 2008, care, în art. 30 prevede că, pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Același act normativ prevede, în art. 71, că în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C., de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare; liniuța a doua a aceluiași articol prevede și o premiere pentru Ziua Feroviarului.
La fila 184 dosar se regăsește Anexa 4 la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de G. de unități din transportul Feroviar, din care rezultă că, printre unitățile semnatare ale acestui act se numără și societatea pârâtă.
Așa cum arătam anterior, acest contract la nivel de grup de unități nr. 2628 a fost prelungit prin actul adițional nr. 370 din iunie 2008, pentru o perioadă de 48 de luni, păstrându-și valabilitatea până la 31 ianuarie 2011.
Drepturile salariale solicitate de reclamanți au fost negociate de părțile semnatare ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate, de grup de unități și de ramură, contractul colectiv la nivel de ramură regăsindu-se la filele 185 și următoarele dosar.
Mai are în vedere instanța, faptul că, fiind rezultatul acordului de voință al părților, aceste contracte constituie legea părților, pornindu-se de la principiul consensualității și al bunei – credințe, așa cum au fost ele prevăzute prin Codul muncii în forma în vigoare la data emiterii acestor acte.
De altfel, potrivit art. 30 din Legea 130/1996, în vigoare la acea dată, se prevede imperativ, că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Acest text trebuie interpretat și prin raportare la prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și art. 236 alin. 4 din Codul muncii prevăd că, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, contractele colective de muncă reprezintă legea părților.
Pârâta, semnatară a contractului colectiv de muncă anterior menționat, nu poate să refuze îndeplinirea obligațiilor asumate invocând dificultăți financiare sau orice alte motive, inclusiv faptul că ar fi fost agent economic monitorizat.
Prin încheierea contractului colectiv, dreptul muncii devine un drept negociat, de origine convențională, creat de angajatori și salariați, în funcție de condițiile economice și sociale precum și de interesele celor două părți.
Clauzele fiecărui contract colectiv de muncă are valoare normativă; ele alcătuiesc un „drept al muncii” propriu al celor care îl încheie.
Potrivit legii, contractul colectiv de muncă se încheie între angajator, pe de o parte și salariați, de cealaltă parte (art. 236 alin. 1 din Codul muncii, art. 1 alin. 1 și art. 14 din Legea nr. 130/1996), în urma unei negocieri colective.
Această negociere presupune ample discuții și tratative, o comunicare între cei doi parteneri sociali, ocazie cu care angajatorul trebuia să aibă în vedere și să pună în discuție tocmai aceste dificultăți economico-financiare invocate în apărare.
După încheierea și ., aceste contracte colective de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante (art. 236 alin. 4 Codul muncii coroborat cu art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996).
Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate.
Art. 243 din Codul muncii și art. 30 din Legea nr. 130/1996 prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie și, că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovați.
Acestea sunt dispozițiile speciale ce reglementează sfera de executare și aplicare a contractului colectiv de muncă și nu dispozițiile generale invocate de recurentă.
Este o aplicare a principiului potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - specialia generalibus derogant.
Aceste norme speciale se aplică ori de câte ori ne aflăm în fața unui caz ce intră sub incidența prevederilor sale, cum este cazul în speța de față.
În conformitate cu dispozițiile art. 244 din Codul muncii și ale art. 31 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, clauzele unui contract colectiv de muncă pot fi modificate pe tot parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificare care face, de asemenea, obiectul unei negocieri.
Aceasta este calea pe care ar putea eventual pârâta să o urmeze dar în nici un caz nu poate refuza să execute obligațiile asumate prin contract.
Prin urmare, dacă s-ar lua în considerare aceste apărări, s-ar încălca principiul prevăzut în art. 238 Codul muncii (forma în vigoare la data nașterii raporturilor juridice deduse judecății), în conformitate cu care contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior.
Apoi, trebuie de precizat că, după cum rezultă din prevederile art. 30 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
Prin urmare, textul conține o normă imperativă, care instituie în sarcina pârâtei, obligația de a plăti salariul suplimentar, ca și constituirea fondului de salarii.
În atare împrejurări, intimata nu poate invoca faptul că veniturile companiei nu au permis constituirea fondului pentru acordarea salariilor suplimentare, câtă vreme și aceasta era o obligație pe care pârâta nu a îndeplinit-o.
Așa fiind, tribunalul apreciază că cererea privind obligarea pârâtei, la plata salariului suplimentar aferent anului 2009 este întemeiată, astfel că pârâta va fi obligată să plătească reclamanților, salariul suplimentar pentru anul 2009 echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte.
În ce privește ajutorul material cu ocazia Zilei Feroviarului, a sărbătorilor de Paști, aferent anului 2009, instanța reține următoarele:
După cum rezultă din art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C. și de Ziua Feroviarilor se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.
Așa cum arătam mai sus, la dosar se regăsește Actul adițional la CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 – 2008, în care, prin art. 4 se prevede că acest contract colectiv de muncă își prelungește valabilitatea pe următoarele 48 luni, până la 31 ianuarie 2011.
Din analiza coroborată a textelor menționate din contractul colectiv la nivel de unitate și de grup de unități, instanța nu poate reține că apărările pârâtei, că pentru perioada de referință, la nivel de unitate, nu exista contract colectiv de muncă prin care să se prevadă acordarea primei ocazionate de Ziua ceferistului, ajutorul material pentru Paști și crăciun, aferente anului 2009.
La nivel superior, așa cum arătam., existau contracte la nivel de grup și de ramură, astfel că asemenea împrejurare invocată de pârâtă este de natură să încalce unul din principiile prevăzute în art. 8 alin. 2 din Legea 130/1996 și art. 238 Codul muncii, ambele în forma în vigoare la data faptelor, și potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În calitate de parte semnatară a contractelor colective de muncă menționate mai sus, unitatea pârâtă are obligația de a pune în executare toate clauzele contractuale, fără a putea opune în susținerea neexecutării acestora, motivația legată de lipsa fondurilor financiare.
Pentru aceleași considerente menționate mai sus și pentru faptul că aceste drepturi au fost prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, se impune și admiterea acestor capete de cerere.
Așa cum se arăta mai sus, prin încheierea contractului colectiv, dreptul muncii devine un drept negociat, având la bază convenția părților, fiind creat de angajatori și salariați, în funcție de condițiile economice și sociale precum și de interesele celor două părți.
Clauzele fiecărui contract colectiv de muncă are valoare normativă; ele alcătuiesc un „drept al muncii” propriu al celor care îl încheie.
Potrivit legii, contractul colectiv de muncă se încheie între angajator, pe de o parte și salariați, de cealaltă parte (art. 236 alin. 1 din Codul muncii, art. 1 alin. 1 și art. 14 din Legea nr. 130/1996), în urma unei negocieri colective.
Această negociere presupune ample discuții și tratative, o comunicare între cei doi parteneri sociali, ocazie cu care angajatorul trebuia să aibă în vedere și să pună în discuție tocmai aceste dificultăți economico-financiare invocate în apărare.
Drepturile solicitate de către reclamanți sunt incluse în actele normative, respectiv contractele colective de muncă aferente anului 2009, perioadă în care ele produc efecte, respectiv își ating scopul pentru care au fost încheiate, căpătând astfel putere de lege pentru părțile contractante.
Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate.
Art. 243 din Codul muncii și art. 30 din Legea nr. 130/1996 prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie și, că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovați.
Acestea sunt dispozițiile speciale ce reglementează sfera de executare și aplicare a contractului colectiv de muncă și nu dispozițiile generale invocate de recurentă.
Este o aplicare a principiului potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - specialia generalibus derogant.
Aceste norme speciale se aplică ori de câte ori ne aflăm în fața unui caz ce intră sub incidența prevederilor sale, cum este cazul în speța de față.
Așa fiind, pârâta va fi obligată să plătească reclamanților, salariul suplimentar pentru anul 2090 echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte, precum și primele ocazionate de Ziua Feroviarului și cel ocazionat de sărbătorile de Paști.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații a valorii reale a primei cu valoarea nominală a acesteia de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
În ceea ce privește acordarea tichetelor de masă, instanța reține că, într-adevăr, părțile au prevăzut în contractele de muncă menționate, acordarea alocației de hrană, sub forma tichetelor de masă, în condițiile Legii 142/1998.
Potrivit Legii 142/1998, art. 1 prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Acest alineat trebuie corelat cu dispozițiile cuprinse în alineatul 2, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Prin urmare, este evident că în prezenta cauză, din punct de vedere a legii care guvernează acordarea tichetelor de masă, legiuitorul a prevăzut doar o facultate a angajatorului, de a acorda acest beneficiu, neavând relevanță că părțile au negociat acordarea acestor drepturi în cadrul contractelor colective de muncă.
De altfel, acordarea acestor drepturi este condiționată de bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, iar în cauză, nu s-a făcut dovada existenței unor fonduri speciale create pentru acordarea tichetelor de masă.
Așa fiind, instanța va respinge, ca nefondat, capătul de cerere privind acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 1 aprilie 2009 – 1 iunie 2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea având ca obiect „drepturi bănești” formulată de reclamanții Z. C., domiciliat în loc. Dolhești, jud. Suceava, C. E., domiciliată în .. Suceava, A. E., domiciliată în Dolhasca, .. 48, jud. Suceava, M. T., domiciliat în mun. Fălticeni, ., ., ., T. V., domiciliat în loc. Dolhasca, ., jud. Suceava, B. C., domiciliat în ., ., jud. Suceava și intervenientul în nume propriu J. M., domiciliat în loc. Dolhești, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „CFR CĂLĂTORI” S.A. – SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI IAȘI, cu sediul în mun. Iași, .. 2, jud. Iași.
Obligă pârâta să plătească reclamanților, salariul suplimentar pentru anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare al salariatului din luna decembrie a anului pentru care se acordă, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte; ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. aferent anului 2009 și premiul pentru Ziua Feroviarului, echivalente fiecare cu un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte, aferent anului 2009, drepturi ce urmează a fi reactualizate în raport de indicele de inflație de la data plății efective.
Respinge, ca nefondat, capătul de cerere privind acordarea contravalorii tichetelor de masă pentru perioada 1 aprilie 2009 – 1 iunie 2010.
Definitivă și executorie de drept.
Cu drept. de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2013.
Președinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier
G. F. A. O. B. L. D. E. M.
Red. G.F.
Tehnored. D.E.M./13 ex./26.03.2013
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 806/2013.... → |
|---|
