Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 409/2013. Tribunalul SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 409/2013 pronunțată de Tribunalul SUCEAVA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 14740/86/2012
Dosar nr._ drepturi bănești
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 409/2013
Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. C.
Asistent judiciar L. M. B.
Asistent judiciar P. N.
Grefier L. M. R.
Pe rol judecarea litigiului de muncă având ca obiect „drepturi bănești” privind pe reclamantul M. N. cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat N. L. cu sediul în G., ., ..III, . în contradictoriu cu pârâta . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - CFR IRLU SA BUCUREȘTI cu sediul în ..38, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la dosar reclamantul a depus prin serviciul arhivă concluzii scrise.
Instanța, constatând procesul în stare de judecată, a trecut la soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr._ la data de 14.12.2012, reclamantul M. N. a chemat în judecată pârâta . Locomotive și Utilaje CFR IRLU SA București, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la acordarea primei pentru Ziua Feroviarului, datorata pentru anul 2010, în cuantum la nivelul clasei I de salarizare, scadenta la 24.04. a fiecărui an; ajutorul material pentru sărbătorile de Paste datorat pentru anul 2010 a cărui cuantum a fost stabilit la nivelul clasei unu de salarizare; ajutorul material pentru sărbătorile de C. datorat pentru anii 2009 si 2010 al cărui cuantum a fost stabilit la nivelul clasei unu de salarizare; salariul suplimentar pentru anii 2009 si 2010, stabilit prin CCM, în cuantum, la nivelul salariului de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv; drepturile salariale să fie actualizate cu rata inflației începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu acest proces.
În motivarea acțiunii arată reclamantul că are calitatea de salariat la pârâtă și își îndeplinește sarcinile de serviciu pe raza de activitate a subunității Secția IRLU P..
Mai arată că pentru anii 2009 si 2010 au fost negociate si încheiate contracte colective de munca intre . Locomotive si Utilaje CFR IRLU SA si sindicatele reprezentative ale salariaților.
În urma negocierii s-a stabilit si obligativitatea acordării unor prime, sporuri, respectiv tichete de masa, drepturi însușite de ambele părți.
Potrivit dispozițiilor art.62 din Contractul Colectiv de Munca, aplicabil pe anii 2008/2009 si 2009/2010 si a art.71, alin.l si 2 din CCM la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, aplicabil pe anii 2006/2008, a cărei valabilitate a fost prelungită pe o perioada de încă 48 de luni cu Actul Adițional nr.370/20.06.2008, pârâta s-a obligat ca, începând cu anul 2007, sa plătească salariaților, un ajutor material pentru sărbătorile de Paste si C. si o prima pentru Ziua Feroviarului, cuantumul acestora fiind stabilit in Consiliul de Administrație a societății la nivelul clasei 1 de salarizare a fiecărui an.
Prin dispozițiile art.30 din CCM la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar aplicabile pe perioada solicitării drepturilor, s-a prevăzut ca: "Pentru munca ireproșabila desfășurata in cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv."
Acest drept a fost stipulat si in art.30 alin.l din CCM la nivel de unitate, acordarea lui nefiind afectata de nici o condiție.
După cum a arătat reclamantul, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin CCM.
Clauzele contractului Colectiv de Munca la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar produc efecte, in conformitate cu art.241 al.l lit.b din Codul Muncii actualizat, "pentru toți salariații încadrați la angajatorii care fac parte din grupul de angajatori pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel".
Potrivit dispozițiilor art.236 alin. 4 din Codul Muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea pârtilor si este izvor de drept.
Pârâtele nu au făcut dovada ca neplata acestor drepturi s-a datorat faptului ca am fost exceptat de la plata acestor stimulente materiale ca urmare a unor sancțiuni disciplinare sau a unor absente nemotivate.
Având in vedere si dispozițiile art.243 din Codul Muncii potrivit cărora executarea CCM este obligatorie pentru părți, solicit admiterea acțiunii așa cum a fost formulata si obligarea paratei la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada mai sus arătata, actualizate cu rata inflației, calculate începând cu data scadentei si pana la data plații efective.
În drept s-au invocat dispozițiile codului muncii, CCM la nivel de societate și CCM la nivel de grup de unități și de R. Transporturi Feroviar.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriu.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a invocat excepția privind prescripția dreptului material la acțiune în raport de dispozițiile art.268 alin.1 lit e codul muncii iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept s-au invocat dispozițiile art.115 – 119 cod procedură civilă.
În dovedire s-au depus înscrisuri.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, tribunalul reține că drepturile solicitate prin cererea de față sunt drepturi bănești de natură salarială iar termenul pentru formularea cererilor este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, conform dispozițiilor art.268 alin.1 lit.c din codul muncii.
Față de data introducerii acțiunii de față, 14.12.2012 și perioada pentru care se solicită diferențele de drepturi salariale: decembrie 2009 – decembrie 2010, rezultă că cererea reclamanților a fost formulată înlăuntrul termenului de 3 ani, reglementat de lege.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul este salariatul societății pârâte îndeplinindu-și sarcinile de serviciu pe raza de activitate a subunității Secția IRLU P..
Prin cererea de față reclamantul solicită obligarea pârâtei angajatoare la plata unor drepturi salariale neacordate la scadență, în timpul derulării raporturilor de muncă, drepturi ce sunt prevăzute în CCM Nivel de grup de unități, CCM Nivel ramură transport feroviar precum și în CCM la nivel de unitate.
În ce privește cererea formulată de reclamant privind drepturile bănești reprezentând salariul suplimentar aferent anilor 2009 și 2010 tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art.32 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul CN CF „CFR” SA pentru anii 2007 - 2008 înregistrat la MMSSF sub nr.1631/29.03.2007(f.107), pentru munca prestată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.
De asemenea, tribunalul reține că inițial Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul CN CF „CFR” SA pentru anii 2007 - 2008 înregistrat la MMSSF sub nr.1631/29.03.2007 a fost încheiat pentru o durată de un an de la data înregistrării(art.2 alin.2) însă ulterior, prin actele adiționale înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.436/30.01.2009, respectiv nr.939/27.02.2009 contractul a fost prelungit până la data de 31.03.2009.
Începând cu data de 04.06.2009 la nivelul CN CF „CFR” SA a fost încheiat Contractul colectiv de muncă pentru anii 2009 - 2010 înregistrat la MMSSF sub nr.2591/04.06.2009(f.118) care la art.32 alin.1 reglementează aceleași drepturi pentru personalul companiei.
În ce privește cererea formulată de reclamant privind drepturile bănești reprezentând prima de C. 2009, prima de „Ziua Feroviarului”, respectiv prima de Paști și de C. aferente anului 2010 tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată.
Astfel, potrivit art.71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru anii 2006 - 2008 înregistrat la MMSSF sub nr.2836/20/28.12.2006, în afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia cu ocazia sărbătorilor de P. și C. de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
Totodată, potrivit aceluiași temei legal, pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărui cuantum va fi stabilit la nivelul clasei I de salarizare
De asemenea, tribunalul reține că inițial Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru anii 2006 - 2008 înregistrat la MMSSF sub nr.2836/20/28.12.2006 a fost încheiat pentru o durată de 24 de luni de la data înregistrării(art.4) însă ulterior, prin actul adițional înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.370/20.06.2008 contractul a fost prelungit cu încă 24 de luni.
Contractul colectiv de muncă, astfel cum este prevăzut de Legea nr. 130/1996 și de Codul muncii, aplicabilă la data faptelor, este un act sui generis, fiind în același timp act juridic (contract, convenție), sursă de drepturi și obligații subiective și reciproce ale părților și totodată, izvor de drept, fiind, sub acest aspect, o normă convențională negociată.
Ca orice contract și contractul colectiv de muncă presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheie, prin aplicarea principiului libertății contractuale; el reprezintă legea părților.
Dacă cu prilejul încheierii lui, el se încheie ca un contract, cu ocazia aplicării sale, contractul colectiv de muncă reprezintă o reglementare, deci o lege a părților.
În acest sens, art.8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 și art.236 alin. 4 din Codul muncii, varianta în vigoare la data faptelor, prevăd că dacă sunt încheiate cu respectarea dispozițiilor legale contractele colective de muncă reprezintă legea părților.
Totodată, potrivit art.10 alin.1 și 2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, cu modificările ulterioare, și art.240 din codul muncii, varianta în vigoare la data faptelor, contractele colective de muncă se pot încheia la nivelul unităților, ramurilor de activitate și la nivel național. Contractele colective de muncă se pot încheia și la nivelul unor grupuri de societăți comerciale și regii autonome, denumite în continuare grupuri de unități.
De asemenea, conform art.11 alin.1 și 2 din actul normativ anterior menționat și art.241 din codul muncii, varianta în vigoare la data faptelor, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte, după cum urmează:
a) pentru toți salariații din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel;
c) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
d) pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, în cazul contractelor colective de muncă la nivel național.
La fiecare dintre nivelurile prevăzute la art.10 din lege, anterior menționat, se încheie un singur contract colectiv de muncă.
În același sens, tribunalul reține că potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 și art.238 din codul muncii, varianta în vigoare la data faptelor, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Pârâta, semnatară a contractelor colective de muncă anterior menționate, nu poate să refuze îndeplinirea obligațiilor asumate invocând dificultăți financiare sau orice alte motive.
Prin încheierea contractului colectiv, dreptul muncii devine un drept negociat, de origine convențională, creat de angajatori și salariați, în funcție de condițiile economice și sociale precum și de interesele celor două părți.
Clauzele fiecărui contract colectiv de muncă au valoare normativă; ele alcătuiesc un „drept al muncii” propriu al celor care îl încheie.
Potrivit legii, contractul colectiv de muncă se încheie între angajator, pe de o parte și salariați, de cealaltă parte (art. 236 alin. 1 din Codul muncii, varianta în vigoare la data faptelor, art. 1 alin. 1 și art. 14 din Legea nr. 130/1996), în urma unei negocieri colective.
Această negociere presupune ample discuții și tratative, o comunicare între cei doi parteneri sociali, ocazie cu care recurenta angajator trebuia să aibă în vedere și să pună în discuție tocmai aceste dificultăți economico-financiare invocate prin cererea de recurs.
Drepturile solicitate de reclamanți sunt prevăzute de contractele colective de muncă pe anii 2009 – 2010, respectiv 2010 - 2011 iar după încheierea și ., aceste contracte colective de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante (art. 236 alin. 4 Codul muncii varianta în vigoare la data faptelor coroborat cu art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996).
Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate.
Art. 243 din Codul muncii varianta în vigoare la data faptelor și art. 30 din Legea nr. 130/1996 prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie și, că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovați.
Acestea sunt dispozițiile speciale ce reglementează sfera de executare și aplicare a contractului colectiv de muncă și nu dispozițiile generale invocate de recurentă.
Este o aplicare a principiului potrivit căruia norma specială derogă de la norma generală - specialia generalibus derogant.
Aceste norme speciale se aplică ori de câte ori ne aflăm în fața unui caz ce intră sub incidența prevederilor sale, cum este cazul în speța de față.
În ceea ce privește cuantumul sumei cuvenite reclamantului aceasta urmează să fie stabilită de pârâtă în procedura executării hotărârii, salariul suplimentar urmând a fi echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului pentru care se acordă, iar conform dispozițiilor art.71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pentru anii 2006 - 2008 înregistrat la MMSSF sub nr.2836/20/28.12.2006, drepturile bănești reprezentând prima de „Ziua Feroviarului”, respectiv prima de C. 2009, prima de „Ziua Feroviarului”, respectiv prima de Paști și de C. aferente anului 2010 solicitate, urmând a fi stabilite cel puțin la nivelul clasei I de salarizare din luna pentru care trebuiau acordate.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații a valorii reale a salariului suplimentar cu valoarea nominală a acestuia de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul datora drepturile salariale pretinse și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
În temeiul dispozițiilor art.274 cod procedură civilă, va fi respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată întrucât reclamantul, prin nici un mijloc de probă nu a dovedit avansarea vreunei sume de bani cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția privind prescripția dreptului material la acțiune invocată de pârâtă ca nefondată.
Admite acțiunea având ca obiect „drepturi bănești” privind pe reclamantul M. N. cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat N. L. cu sediul în G., ., ..III, ., județ G. în contradictoriu cu pârâta . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - CFR IRLU SA BUCUREȘTI cu sediul în ..38, sector 1.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând ajutorul material pentru C. pentru anii 2009 și 2010; salariul suplimentar pentru anii 2009 și 2010 stabilit prin CCM în cuantum la nivelul salariului de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv; prima pentru Ziua Feroviarului și ajutorul material pentru sărbătorile de Paști pentru anul 2010 în cuantum la nivelul clasei I de salarizare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Definitivă și executorie de drept.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2013.
Președinte,Asistenți judiciari,Grefier,
Red.C.N.
Tehnored.R.L., 4 ex., 5.04.2013
| ← Despăgubire. Sentința nr. 1060/2013. Tribunalul SUCEAVA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1435/2013. Tribunalul SUCEAVA → |
|---|
