Art. 488 cod procedura civila Bunuri imobile care pot fi urmărite Urmărirea silită asupra bunurilor imobile
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Urmărirea silită asupra bunurilor imobile
SECŢIUNEA I
Bunuri imobile care pot fi urmărite
Urmărirea silită asupra bunurilor imobile
SECŢIUNEA I
Bunuri imobile care pot fi urmărite
Art. 488
(1)Sunt supuse urmăririi silite imobiliare bunurile imobile.
(2)Pot forma obiectul urmăririi silite imobiliare şi dreptul de uzufruct asupra unui lucru imobil, precum şi dreptul de superficie.
(3)Dreptul de servitute poate fi urmărit silit numai odată cu fondul dominant căruia îi profită.
| ← Art. 487 cod procedura civila Urmărirea veniturilor unui bun... | Art. 489 cod procedura civila Bunuri imobile care pot fi... → |
|---|
I. Bunuri imobile
1. Material de construcţie. Materialul de construcţie a unei case nu se poate vinde după formele prescrise de procedura civilă pentru vânzarea silită a bunurilor nemişcătoare, deoarece acel material este un lucru mobil (Cas. II, 29 noiembrie 1900, Em. Dan, Codul adnotat, p. 700, nr. 18).
II. Constituţionalitate
2. Garantarea dreptului de proprietate. în argumentarea criticii de neconstituţionalitate potrivit căreia textele deduse controlului-art. 376, art. 488 şi art. 494 C. proc. civ. - reglementează posibilităţi de trecere a bunurilor imobile din patrimoniul
Citește mai mult
unei persoane fizice în acela al alteia, iar prin aceasta „se anulează pur şi simplu dreptul de proprietate privată, ocrotit de Constituţie", autorii excepţiei utilizează o premisă greşită, rezultat al absolutizării exerciţiului dreptului de proprietate.In acest sens, se face abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Curtea a reţinut că finalitatea acestor prevederi constituţionale constă în asigurarea realizării dreptului de proprietate, ca drept subiectiv fundamental, într-o dimensiune rezonabilă, de natură să asigure respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale altor subiecte de drept cărora statul este ţinut, în egală măsură, să le acorde ocrotire.
în condiţiile în care participarea la circuitul civil, componentă esenţială a
vieţii sociale, cu corolarul său - dobândirea de drepturi şi asumarea de obligaţii -, constituie însăşi raţiunea de a fi a oricărui subiect de drept, Curtea a apreciat că ar fi fost un nonsens ca din acest circuit să fie exclus dreptul de proprietate, în maniera preconizată de autorul excepţiei. A accepta un atare punct de vedere ar însemna a institui o clauză de nerăspundere pentru titularul obligaţiei asumate (debitor), pus astfel la adăpost împotriva valorificării silite a creanţei de către creditorul său. Realizarea dreptului acestuia din urmă ar deveni dependentă exclusiv de bunul plac al debitorului, ceea ce ar afecta esenţial securitatea circuitului civil. Aşa fiind, Curtea a constatat că, examinate în contextul acestor consideraţii principiale, reglementările legale deduse controlului îşi relevă utilitatea şi perenitatea, ele constituin-du-se în limitări necesare ale dreptului de proprietate, impuse de raţiuni sociale majore şi instituite de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale (C.C., Decizia nr. 246/2005, M. Of. nr. 636 din 20 iulie 2005. în acelaşi sens: Decizia nr. 474/2005, M. Of. nr. 990 din 8 noiembrie 2005).