Art. 674 cod procedura civila Cererile privitoare la posesiune

Practică juridică

I. Procedură

1. Proba condiţiilor. Instanţele trebuie să ceară părţilor să facă probe, fiind necesar să se verifice dacă şi până când au deţinut reclamaţii terenul, în ce condiţii au exercitat posesia (existenţa unei convenţii între proprietar şi posesor determinând precaritatea posesiei), precum şi limitele suprafeţei asupra căreia s-a întins posesia acestora (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2010/1992);

2. Exercitarea posesiei. Reclamantul nu a avut niciodată posesia terenului în litigiu, nefiind astfel îndeplinite condiţiile acţiunii posesorii (C.A. Suceava, secţia civilă,

Citește mai mult

decizia nr. 134/1998);
3. Tulburarea posesiei. Fapte continuate. în cazul faptelor continuate de tulburare a posesiei, termenul de un an
de la tulburare sau deposedare, prevăzut de art. 674 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., înăuntrul căruia trebuie introdusă cererea, se socoteşte pornind de la data primului act de tulburare a posesiei (începutul tulburării posesiei), iar nu de la data ultimului act de tulburare a posesiei (Trib. Jud. Suceava, secţia civilă, decizia nr. 578/1971, în R.R.D. nr. 1/1972, p. 149);

4. Dreptul de proprietate. 1) în cadrul cererilor posesorii nu se poate pune în discuţie titlul de proprietate (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 524/1954, în C.D. 1952-1954, p. 316);

2) Acţiunea în tulburarea posesiei, având un caracter urgent şi fiind îndreptată pentru ocrotirea posesiunii de fapt, ceea ce trebuie examinat în această materie este numai faptul posesiunii şi al tulburării, fără a se pune în discuţie fondul însuşi al dreptului, care nu se poate rezolvă decât în cadrul unei acţiuni în revendicare (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 524/1954, Tn C.D. 1954-1954, p. 316);

3) Art. 674 C. proc. civ. reglementează procedura, derogatorie de la dreptul comun, pentru cererile privitoare la posesiune, cu scopul de a ocroti o stare de fapt prin care se manifestă drepturile reale. în cadrul acestei proceduri, reclamantul nu are obligaţia de a face dovada, anevoioasă de cele mai multe ori, a dreptului de proprietate sau a altui drept real al său. De aici rezultă că, în cadrul acestei proceduri, nu se poate soluţiona o cerere care necesită dovada dreptului de proprietate, cum ar fi cererea pentru ridicarea unei construcţii efectuate pe terenul altuia (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 400/1955, în C.D. 1955, p. 44);

4) Exercitarea acţiunii posesorii nu este condiţionată de existenţa unui titlu, deoarece, pentru protecţia posesiunii, este indiferent faptul existenţei vreunui titlu de proprietate, fiind suficient a fi întrunite condiţiile cerute de art. 674 C. proc. civ. (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 439/1957, în C.D. 1957, P- 313);

5. Aparenţa de drept. în cadrul acţiunii posesorii, instanţa poate cerceta aparenţa de drept în raport cu titlurile prezentate, fără ca prin aceasta acţiunea să se transforme din posesorie în petitorie (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1063/1956, în C.D. 1956, p. 237);

6. Transformarea în acţiune petitorie. Părţile se pot învoi să discute problema proprietăţii, caz în care procesul posesoriu se transformă într-un proces de drept comun cu caracter petitoriu (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1477/1976, p. 232-234);

7. Coindivizari. 1) Este de principiu că acţiunea posesorie poate fi folosită şi între proprietarii în indiviziune ai unei averi comune, fiind admisibilă acţiunea unui moştenitor care stăpâneşte în mod exclusiv o parte din averea succesorală indiviză şi este tulburat în posesiunea sa de un comoştenitor (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1591/1957, în C.D. 1957, p. 314);

2) Dacă posesia este exercitată atât pentru sine, cât şi pentru ceilalţi, cererea posesorie nu poate fi exercitată de un coindivizar împotriva altuia (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1327/1971, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 106, nr. 97);

8. Moştenitor sezinar. într-o acţiune în tulburarea posesiei intentată de legatarul universal, deţinător al bunurilor succesorale, moştenitorul rezervatar care a atacat testamentul nu va putea invoca efectele sezinei, în justificarea actului său de tulburare şi pentru a paraliza exerciţiul acţiunii posesorii. Cu alte cuvinte, sezina (deci împrejurarea că moştenitorul se bucură de drept de posesia titlului de moştenitor) nu poate atinge drepturile celui care stăpâneşte pentru sine, în fapt, bunurile succesorale şi care, în această calitate, este apărat împotriva unor fapte materiale de deposedare (Trib. Jud. Hunedoara, secţia civilă, decizia nr. 138/1971, în R.R.D. nr. 7/1971, p. 153);

9. Pârât. Proprietar. Acţiunea pose-sorie se poate folosi chiar şi împotriva persoanei care se consideră proprietar (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 239/1985, în C.D. 1985, p. 26-28);

10. Ordonanţa preşedinţială.

Posesorul tulburat în posesiunea sa are deschisă calea acţiunii posesorii în com-plângere, potrivitart. 674 C. proc. civ., iar nu calea ordonanţei preşedinţiale (Trib. laşi, secţia civilă, decizia nr. 874/1956, în Legalitatea populară nr. 12/1956, p. 1520);

11. Coposesie. Instanţa are obligaţia de a stabili limitele coposesiei, astfel încât nici unul dintre coposesori să nu fie stânjenit în exerciţiul posesiei sale (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1526/1984, în C.D. 1984, p. 59-62);
12. Contestaţie la executare. Terţul, deposedat prin executarea unei hotărâri, are deschisă calea contestaţiei la executare. Această cale însă nu este obligatorie, ci numai facultativă, prin acest drept neridicându-se terţului celelalte drepturi ce-i sunt acordate de lege pentru
ocrotirea proprietăţii şi a posesiei, deci şi cel referitor la exerciţiul acţiunii posesorii (Cas. I, decizia nr. 214 din 10 februarie 1937, în Jurisprudenţa Generală 1937, p. 673, nr. 785);

13. Autoritate de lucru judecat.

Hotărârea pronunţată în acţiunea posesorie nu are autoritate de lucru judecat în problema proprietăţii, astfel că cel care a pierdut acţiunea posesorie poate introduce o acţiune în revendicare a dreptului de proprietate privitor la bunul a cărui posesie nu a putut-o ocroti (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 816/1955, în C.D. 1955, p. 220);

14. Instanţa competentă. Procedural, cererile privitoare la posesie sunt reglementate de art. 674 şi urm. C. proc. civ. Aceste texte, necuprinzând dispoziţii referitoare la competenţa materială, urmează a se aplica regulile de drept comun şi, astfel, acţiunile posesorii, conform art. 1 şi art. 13 C. proc. civ., se judecă de către judecătoria în a cărei circumscripţie se află imobilul vizat prin actul de tulburare a posesiei. Art. 1 C. proc. civ. reglementează competenţa teritorială generală a instanţelor judecătoreşti, iar art. 13 dispune, în mod imperativ, că cererile privitoare la bunurile nemişcătoare se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află nemişcătoarele (Trib. Jud. Timiş, secţia civilă, decizia nr. 594/1988, în R.R.D. nr. 8/1988, p. 74);

II. Constituţionalitate

15. Dreptul de proprietate privată.

Art. 674 C. proc. civ. este constituţional în raport cu prevederile art. 41 [art. 44 în urma republicării - n.a.] din Constituţie. Acţiunile posesorii - complângerea şi reintegranda - sunt acele acţiuni în justiţie prin care proprietarul tinde să restabilească situaţia de fapt existentă anterior deposedării şi prin ele nu se pune în discuţie apartenenţa dreptului de proprietate sau un alt drept real asupra bunului. Explicaţia constă în faptul că în cele mai numeroase cazuri posesia corespunde unei stări de drept. Acţiunile posesorii exprimă, într-un stat de drept, principiul că nimănui nu-i este
îngăduit, în nici o împrejurare, să îşi facă singur dreptate. Or, din punctul de vedere al posibilităţilor pe care le conferă în apărarea drepturilor cetăţenilor, acţiunile posesorii presupun o dovadă uşor de administrat, constând într-o stare de fapt (iar nu un drept), anume posesia. Abia după încetarea tulburării autorul acesteia se va putea adresa justiţiei spre a-şi demonstra drepturile în baza cărora s-a socotit îndreptăţit să îşi însuşească în fapt - ori să încerce să o facă - adesea prin forţă şi intimidare, bunul imobil în litigiu (C.C., Decizia nr. 1 9/2002, M. Of. nr. 262 din 18 aprilie 2002).