Art. 209 Competenţa procurorului în faza urmăririi COMPETENŢA ORGANELOR DE URMĂRIRE PENALĂ

Art. 209

Competenţa procurorului în faza urmăririi

Procurorul supraveghează urmărirea penală; în exercitarea acestei atribuţii procurorii conduc şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare speciale.

Procurorul poate să efectueze orice acte de urmărire penală în cauzele pe care le supraveghează.

Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 155-173, art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. 3-6, art. 190, art. 191, art. 211 alin. 3, art. 212, art. 236, art. 239, art. 239¹, art. 250, art. 252, art. 253¹-255, art. 257, art. 265-268, art. 273-276, art. 279¹, art. 280, art. 280¹, art. 302², art. 317, art. 323 şi art. 356-361 din Codul penal, în cazurile prevăzute în art. 27 pct. 1 lit. b)-e), art. 28¹ pct. 1 lit. b), b¹)-b³) şi pct. 5, art. 28² pct. 1 lit. b) şi art. 29 pct. 1, precum şi în cazul altor infracţiuni date prin lege în competenţa sa.

Este competent să efectueze urmărirea penală, în cazurile prevăzute în alineatul precedent, şi să exercite supravegherea asupra activităţii de cercetare penală procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza.

Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior, când:

a) imparţialitatea procurorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor;

b) una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecătorii, asistenţii judiciari ori grefierii instanţei;

c) există pericolul de tulburare a ordinii publice;

d) urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexităţii cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

În cauzele preluate în condiţiile prevăzute la alin. 4¹, procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot infirma actele şi măsurile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare, dacă sunt contrare legii, şi pot îndeplini oricare dintre atribuţiile acestora.

Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;

OUG 60/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 6 septembrie 2006, Monitorul Oficial 764/2006;

Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;

OUG 72/2004 - pentru completarea art. 209 din Codul de procedură penală din 30 septembrie 2004, Monitorul Oficial 909/2004;

Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;

OUG 58/2002 - privind modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal referitoare la infracţiuni contra demnităţii şi infracţiuni contra autorităţii, precum şi a unor dispoziţii din Codul de procedură penală din 23 mai 2002, Monitorul Oficial 351/2002;

Legea 169/2002 - privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 10 aprilie 2002, Monitorul Oficial 261/2002;

Comentarii despre Art. 209 Competenţa procurorului în faza urmăririi COMPETENŢA ORGANELOR DE URMĂRIRE PENALĂ

v. ivanovici 13.07.2012

Dispoziţia cuprinsă în art. 209 alin. 3 C. proc. pen. - potrivit căreia în cazul infracţiunilor enumerate în acest articol urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror - nu trebuie înţeleasă în sensul că procurorul este obligat să efectueze toate actele de urmărire penală, existând posibilitatea ca şi organele de cercetare să îndeplinească unele acte preliminare - mai ales când acestea nu suferă amânare -, care rămân câştigate cauzei.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 898/1998

Notă: în acelaşi sens, v. TS, sp., dec. nr. 5035/1971, CD, p. 462; Tm. Bucureşti, s. a Ii-a

Citește mai mult

pen., dec. nr. 1847/1981, RRD nr. 5/1982, p. 66; Tm. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 443/1990 Culegere I, p. 155.

în ceea ce priveşte consecinţele nerespectării dispoziţiilor art. 209 alin. 3 C. proc. pen., trebuie să distingem între două situaţii:

a) dacă instanţa de judecată a constatat încălcarea prevederilor art. 209 alin. 3 C. proc. pen. înainte de terminarea dezbaterilor, cauza trebuie restituită procurorului în baza art. 332 alin. 1 C. proc. pen.;

b) dacă o asemenea constatare se face după începerea dezbaterilor sau când în urma cercetării judecătoreşti se schimbă încadrarea juridică a

faptei într-o infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare, instanţa de judecată nu se desesizează, ci soluţionează cauza în fond, aşa cum se prevede în art. 332 alin. 2 C. proc. pen.

Răspunde