Art. 224 Acte premergătoare Sesizarea organelor de urmărire penală EFECTUAREA URMĂRIRII PENALE
Comentarii |
|
EFECTUAREA URMĂRIRII PENALE
Secţiunea I
Sesizarea organelor de urmărire penală
Art. 224
Acte premergătoare
În vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
De asemenea, în vederea strângerii datelor necesare organelor de urmărire penală pentru începerea urmăririi penale, pot efectua acte premergătoare şi lucrătorii operativi din Ministerul de Interne, precum şi din celelalte organe de stat cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, anume desemnaţi în acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, ameninţări la adresa siguranţei naţionale.
Procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă.
Art. 2241
Actele premergătoare efectuate de investigatorii sub acoperire
În cazul în care există indicii temeinice şi concrete că s-a săvârşit sau că se pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni contra siguranţei naţionale prevăzute în Codul penal şi în legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante şi de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, sau a unei infracţiuni prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, ori a unei alte infracţiuni grave care nu poate fi descoperită sau ai cărei făptuitori nu pot fi identificaţi prin alte mijloace, pot fi folosiţi, în vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunii şi identificarea persoanelor faţă de care există presupunerea că au săvârşit o infracţiune, investigatori sub o altă identitate decât cea reală.
Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din cadrul poliţiei judiciare şi pot fi folosiţi numai pe o perioadă determinată, în condiţiile prevăzute în art. 2242 şi 2243.
Investigatorul sub acoperire culege date şi informaţii în baza autorizaţiei emise potrivit dispoziţiilor prevăzute în art. 2242, pe care le pune, în totalitate, la dispoziţia procurorului.
Codul de procedură penală actualizat prin:Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;
Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;
Art. 2242
Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire
Persoanele prevăzute în art. 2241 pot efectua investigaţii numai cu autorizarea motivată a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
Autorizarea este dată prin ordonanţă motivată, pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate. Fiecare prelungire nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală a autorizării, în aceeaşi cauză şi cu privire la aceeaşi persoană, nu poate depăşi un an.
În cererea de autorizare adresată procurorului se vor menţiona datele şi indiciile privitoare la faptele şi persoanele faţă de care există presupunerea că au săvârşit o infracţiune, precum şi perioada pentru care se cere autorizarea.
Ordonanţa procurorului prin care se autorizează folosirea investigatorului sub acoperire trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 203, următoarele:
a) indiciile temeinice şi concrete care justifică măsura şi motivele pentru care măsura este necesară;
b) activităţile pe care le poate desfăşura investigatorul sub acoperire;
c) persoanele faţă de care există presupunerea că au săvârşit o infracţiune;
d) identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmează să desfăşoare activităţile autorizate;
e) perioada pentru care se dă autorizarea;
f) alte menţiuni prevăzute de lege.
În cazuri urgente şi temeinic justificate se poate solicita autorizarea şi a altor activităţi decât cele pentru care există autorizare, procurorul urmând să se pronunţe de îndată.
Codul de procedură penală actualizat prin:Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;
Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;
Art. 2243
Folosirea datelor obţinute de investigatorii sub acoperire
Datele şi informaţiile obţinute de investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai în cauza penală şi în legătură cu persoanele la care se referă autorizaţia emisă de procuror.
Aceste date şi informaţii vor putea fi folosite şi în alte cauze sau în legătură cu alte persoane, dacă sunt concludente şi utile.
Codul de procedură penală actualizat prin:Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;
Art. 2244
Măsuri de protecţie a investigatorilor sub acoperire
Identitatea reală a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvăluită în timpul ori după terminarea acţiunii acestora.
Procurorul competent să autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire are dreptul să-i cunoască adevărata identitate, cu respectarea secretului profesional.
Codul de procedură penală actualizat prin:Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;
← Art. 223 Denunţul Sesizarea organelor de urmărire penală... | Art. 225 Sesizarea la cererea organului competent Sesizarea... → |
---|
Potrivit art. 224 C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare, iar procesul-verbal prin care se constată efectuarea lor poate constitui mijloc de probă. Spre deosebire de faza actelor premergătoare, care vizează numai verificarea sau completarea informaţiilor din actul de sesizare, urmărirea penală este cea care are ca scop, potrivit art. 200 C. proc. pen., strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la
Citește mai mult
stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este cazul sau nu să se dispună trimiterea în judecată. Dacă actele procesuale şi procedurale, cum sunt cercetarea la faţa locului, percheziţiile domiciliare, declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor, au fost efectuate înainte de începerea urmăririi penale, în faza actelor premergătoare, iar după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală nu a mai administrat nicio probă, ci a procedat la audierea inculpatului şi prezentarea materialului de urmărire penală, dispunând trimiterea în judecată a acestuia, în cauză nu s-a efectuat faţă de inculpat urmărirea penală în sensul prevăzut de legea procesual penală. Urmărirea penală fiind, potrivit art. 2 C. proc. pen., o fază obligatorie a procesului penal, în cadrul căreia inculpatul îşi poate exercita corespunzător toate drepturile procesuale, lipsa acesteia conduce la o sesizare nelegală a instanţei de judecată şi la incidenţa dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. (C.A. Braşov, decizia penală nr. 309/R din 7 aprilie 2004)Actele premergătoare nu au valoare probatorie în lipsa procesului-verbal prin care se constată efectuarea lor şi care poate constitui mijloc de probă (C.A. Braşov, decizia penală nr. 309/R din 7 aprilie 2004)