Art. 416 Rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe DISPOZIŢII GENERALE
| Comentarii |
|
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 416
Rămânerea definitivă a hotărârii primei instanţe
Hotărârile primei instanţe rămân definitive:
1. la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului;
2. la data expirării termenului de apel:
a) când nu s-a declarat apel în termen;
b) când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
3. la data retragerii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;
4. la data expirării termenului de recurs în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:
a) când nu s-a declarat recurs în termen;
b) când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
5. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
6. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct. 4.
Art. 4161
Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de apel
Hotărârile instanţei de apel rămân definitive: 1. la data expirării termenului de recurs:
a) când apelul a fost admis fără trimitere pentru rejudecare şi nu s-a declarat recurs în termen;
b) când recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la lit. a) a fost retras înăuntrul termenului;
2. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârii menţionate la lit. a), dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;
3. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la lit. a).
| ← Art. 415 Hotărâri executorii DISPOZIŢII GENERALE | Art. 417 Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de... → |
|---|
Intrebare: Exisita posibilitatea de a ataca in instanta si a castiga drepturile pe care le-m cedat in favoarea fratelui, care a decedat in 10 oct.2012 ? Mostenitorii de drept ai fratelui nu au dezbatut succesiunea.
Data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de apel. Repunere în termenul de recurs. Decizia instanţei de apel rămâne definitivă la data expirării termenului de recurs, potrivit art. 416' pct. 1 lit. a) C. proc. pen., când apelul a fost admis fără trimitere pentru rejudecare şi nu s-a declarat recurs în termen. Caracterul definitiv al deciziei neatacate cu recurs în termen nu este înlăturat în cazul existenţei unei cauze temeinice de împiedicare a celui condamnat să exercite recurs, care poate constitui temeiul unei cereri de repunere în termenul de recurs (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 5902 din 7 0 noiembrie 2004, în B.J. 2004, p. 893-894).
împotriva acestei decizii inculpata a făcut recurs, solicitând să fie repusă în termenul de apel - pentru că în perioada 2-8 aprilie 1998 a fost internată în spital, în vederea efectuării unor investigaţii medicale - şi, pe cale de consecinţă, să se constate că apelul său nu este tardiv.
Din cuprinsul deciziei atacate nu rezultă că inculpata ar fi
Citește mai mult
solicitat instanţei de apel repunerea în termenul de apel. Pe de altă parte, din actele prezentate nu rezultă că inculpata ar fi fost internată în perioada sus-menţionată, ci doar că i s-a recomandat internarea.în consecinţă-întrucât potrivit art. 416 pct. 2 lit. a C. proc. pen., hotărârile primei instanţe rămân definitive la data expirării termenului de apel când nu s-a declarat apel în termen, iar potrivit art. 385^1alin. 4 C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinţa cărora persoanele arătate în art. 362 C. proc. pen., nu au folosit calea apelului - recursul de faţă este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1038/1998
Notă: Cele două texte - art. 385^1 alin. 4 şi art. 416 pct. 2 lit. a C. proc. pen. -invocate în motivarea soluţiei de către instanţa de recurs nu erau incidente în cauză.
Potrivit art. 385^1alin. 4 C. proc. pen., "nu pot fi atacate cu recurs sentinţele împotriva cărora părţile nu au folosit calea apelului..."; or - a raţionat desigur curtea - un apel respins ca tardiv este, în realitate, un apel inexistent şi, ca atare, părţii care a declarat un asemenea apel îi este închisă calea recursului. S-a pierdut însă din vedere că prevederile art. 385^1alin. 4 C. proc. pen. au în vedere atacarea cu recurs a sentinţei, nu a deciziei. O observaţie similară prilejuieşte şi art. 416 pct. 2 lit. a C. proc. pen., potrivit căruia sentinţa rămâne definitivă la expirarea termenului de apel. Ca şi în cazul precedent, ceea ce nu poate fi atacat cu recurs este sentinţa - intrată în puterea lucrului judecat prin neapelare -, indiferent dacă aceasta este vizată direct sau dacă, prin atacarea deciziei instanţei de apel, se urmăreşte reexaminarea soluţiei rămase definitive.
Dacă, însă, prin recursul îndreptat împotriva deciziei instanţei de apel - care a respins apelul aceleiaşi părţi ca tardiv - se critică nu soluţia de fond a cauzei, rămasă definitivă, ci soluţia instanţei de apel, de respingere a apelului ca tardiv, recursul este admisibil. "în cazul în care s-a încălcat legea în soluţia de tardivitate a apelului, există drept de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, pentru a se înlătura eroarea de drept cuprinsă în decizia recurată" (Gr. Theodoru, Recurs. Apel respins ca tardiv. Inadmisibilitate, RDP nr. 3/1995, p. 101). Prin urmare, în cazul în care este sesizată cu un asemenea recurs, prin care se atacă decizia de respingere ca tardiv a apelului, instanţa de casare trebuie să considere că acel recurs este, în principiu, admisibil, să examineze motivele invocate de recurent şi, dacă va constata că ele nu sunt întemeiate, să respingă apelul ca nefondat, în baza art. 385^15 pct. 1 lit. b C. proc. pen.
în speţă, soluţia curţii este marcată de inconsecvenţă: sesizată cu recursul declarat de inculpată împotriva deciziei de respingere a apelului ca tardiv, curtea a examinat chestiunea tardivităţii, constatând că într-adevăr apelul a fost introdus tardiv - constatare ce nu putea fi făcută dacă recursul era inadmisibil -, dar în loc să respingă recursul ca nefondat, l-a respins ca inadmisibil.