Art. 78 Martorul Declaraţiile martorilor MIJLOACELE DE PROBĂ

Neaudierea unui martor.

Faptul că instanţa nu a ascultat un martor nu poate fi considerat ca o omisiune a acesteia de a se pronunţa asupra unei cereri esenţiale a inculpatului, instanţa fondului depunând dili-genţe pentru a-l aduce pe martor în instanţă, martorul fiind ascultat în cursul urmăririi penale şi neexistând niciun motiv pentru a pune la îndoială depoziţia acestuia. în plus, condamnarea inculpatului nu s-a bazat pe declaraţiile martorului respectiv, ascultarea acestuia nefiind de natură să influenţeze soluţia procesului (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 3444 din 2 iunie 2005)

Audierea ca martori a rudelor până la gradul IV inclusiv.

în procesul penal, proba testimonială se administrează cu respectarea art. 78 şi urm. C. proc. pen., fără ca legea să împiedice audierea ca martori a rudelor până la gradul IV inclusiv, indiferent dacă declaraţiile acestora se referă la soluţionarea laturii penale sau a laturii civile a cauzei (Trib. mun. Bucureşti, s. I pen., decizia nr. 416/1990)

In susţinerea soluţiei, în nota la decizia nr. 416/1990, se arată că, dat fiind caracterul accesoriu al acţiunii civile, regula este că întreaga pricină - atât acţiunea penală, cât şi

Citește mai mult

acţiunea civilă - se va judeca după normele înscrise în procedura penală şi nici nu ar fi posibil să se procedeze în alt mod, atâta vreme cât cauza prejudiciului este o infracţiune, iar existenţa infracţiunii nu poate fi stabilită decât prin folosirea mijloacelor de probă reglementate în Codul de procedură penală. Ca atare, prevederile art. 189 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora rudele şi afinii până la gradul III inclusiv nu pot fi audiaţi ca martori, nu au aplicabilitate în procesul penal.

în sens contrar, cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 78 şi urm. C. proc. pen. numai în soluţionarea laturii penale şi aplicabilitatea prevederilor Codului de procedură civilă în soluţionarea acţiunii civile în procesul penal, C.A. Braşov, decizia penală nr. 892/R din 13 octombrie 2004, în C.P.j.P. 2003-2004, p. 186-188.

în considerentele deciziei penale nr. 892/R din 13 octombrie 2004, instanţa a reţinut că acţiunea civilă poate să fie alăturată acţiunii penale pentru a fi soluţionată în acelaşi timp, însă fără să fie modificate condiţiile legale în care acţiunea poate fi susţinută şi dovedită; altfel, s-ar ajunge la situaţia ca dovedirea pretenţiilor civile să se poată face prin mijloace probatorii diferite, după cum acţiunea civilă este sau nu alăturată acţiunii penale. Partea civilă ar avea în aceste condiţii un tratament preferenţial şi s-ar încălca principiul egalităţii în faţa legii, aşa cum este prevăzut de Constituţie, precum şi principiul garantării unui proces echitabil, care presupune asigurarea egalităţii de arme şi de şanse, conform art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Atunci când este soluţionată acţiunea civilă, arată în continuare instanţa, sunt reţinute ca temei prevederile din Codul civil referitoare la instituţia răspunderii civile delictuale, coroborate cu prevederile art. 14 C. proc. pen., care statuează că repararea pagubei se face într-una dintre modalităţile enumerate în art. 14 alin. (3) C. proc. pen., dar potrivit dispoziţiilor legii civile. Sintagma „potrivit dispoziţiilor legii civile" are în vedere şi prevederile legale referitoare la admisibilitatea probelor care servesc la dovedirea acţiunii civile.