aberratio ictus - (expr. lat. „devierea actului") expresie folosită pentru a denumi una dintre cauzele care generează infracţiunea deviată. Se are în vedere ipoteza în care datorită unei mânuiri greşite a mijloacelor de comitere a infracţiunii, s-a deviat acţiunea către alt obiect, obţinându-se un alt rezultat decât acela urmărit de autor. Autorul acestui comportament va răspunde penal pentru infracţiunea comisă, latura subiectivă fiind identică cu cea de la care s-a deviat.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Aberratio ictus
