Agenţie
| Comentarii |
|
agenţie, 1. sediu secundar fără personalitate juridică al societăţii comerciale. În actul constitutiv al societăţii comerciale trebuie menţionate existenţa agenţiei, atunci când se înfiinţează odată cu societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea ei ulterioară, dacă se are în vedere o atare înfiinţare (art. 7 şi art. 8 Legea 31/1990). A. este menţionată doar în cadrul înregistrării societăţii în registrul comerţului de la sediul principal. Nu se pot înfiinţa agenţii sub denumirea de filială (art. 43 Legea 31/1990). Societăţile comerciale străine pot înfiinţa a. în România, cu respectarea legii române, dacă acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic (art. 44 Legea 31/1990).
2. contract prin care o persoană care are calitatea de comerciant (persoană fizică sau juridică), denumită agent comercial permanent sau agent şi care, în calitate de intermediar independent, este împuternicită în mod statornic ca, în schimbul unei remuneraţii (comision), să negocieze afaceri pentru o altă persoană fizică sau juridică, denumită comitent, sau să negocieze şi să încheie afaceri în numele şi pe seama comitentului, împuternicirea menţionată se poate exercita în una sau mai multe regiuni determinate, astfel cum se stabileşte în contract. Agentul comercial permanent prestează serviciul caracteristic cu titlu principal sau accesoriu şi contra unei remuneraţii, fără a fi prepusul comitentului (art. 1 din Legea nr. 509/2002).
Contractul de a. poate fi încheiat pe perioadă determinată sau nedeterminată şi poate fi probat numai prin înscris, indiferent de valoarea acestuia, atât în raporturile dintre părţi, cât şi faţă de terţi. Contractul de a. pe durată determinată care continuă să fie executat de părţi după expirarea sa se consideră transformat automat într-un contract pe durată nedeterminată. (art. 18 şi 19 din Legea nr. 509/2002).
încetarea contractului de a. I) Denunţarea unilaterală. Este posibilă atât în cazul încheierii unui contract de a. pe durată nedeterminată, cât şi în cazul unui contract de a. pe durată determinată, dar numai dacă în acesta din urmă se prevede o clauză expresă privind posibilitatea denunţării unilaterale anticipate. Denunţarea unilaterală este la dispoziţia oricărei părţi, însă cu acordarea obligatorie a unui preaviz. Termenul de preaviz care însoţeşte declaraţia de denunţare trebuie să aibă o durată de minimum o lună pentru primul an de contract. în cazul în care durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de preaviz se măreşte cu câte o lună pentru fiecare an suplimentar început, fără ca durata termenului de preaviz să depăşească 6 luni. Părţile nu pot stabili prin contract termene de preaviz mai scurte (art. 20 din Legea nr. 509/2002). II) Rezilierea. Oricare dintre părţi poate rezilia contractul de a. fără preaviz sau înainte de expirarea termenului contractului, în cazul unei neînde-pliniri din culpă gravă a obligaţiilor contractuale de către cealaltă parte (art. 21 din Legea nr. 509/2002). III) Denunţarea în cazuri excepţionale. Contractul de a. poate fi denunţat imediat de oricare dintre părţi, cu repararea prejudiciilor astfel pricinuite celeilalte părţi, atunci când circumstanţe excepţionale, altele decât forţa majoră ori cazul fortuit, fac imposibilă continuarea colaborării dintre comitent şi agent. în acest caz, se prezumă încetarea contractului la data primirii notificării scrise a intenţiei de denunţare a contractului şi a motivului
denunţării (art. 21 din Legea nr. 509/2002).
agenție (contractul de), până la adoptarea Codului civil, contractul de agenţie a fost reglementat de Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi.
Elementele definitorii ale agenţiei sunt cuprinse în art. 2.072 Noul Cod Civil, care prevede că prin contractul de agenţie comitentul îl împuterniceşte în mod statornic pe agent fie să negocieze, fie atât să negocieze, cât şi să încheie contracte, în numele şi pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii, în una sau în mai multe regiuni determinate.
Agenţii sunt auxiliari independenţi ai comerciantului. Soluţia este consacrată în mod expres de art. 2.072 alin. 2 Noul cod civil care dispune că „agentul este un intermediar independent care acţionează cu titlu profesional. El nu poate fi în acelaşi timp prepusul comitentului”.
Contractul de agenţie are următoarele caractere juridice:
a. este bilateral (sinalagmatic); el dă naştere la obligaţii în sarcina ambelor părţi contractante;
b. este cu titlu oneros; ambele părţi contractante urmăresc realizarea unor foloase patrimoniale;
c. este comutativ; părţile cunosc existenţa şi întinderea obligaţiilor asumate chiar din momentul încheierii contractului;
d. este cu executare succesivă, deoarece obligaţiile părţilor se execută în timp;
e. în principiu, contractul de agenţie este consensual; el se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, însă poate fi probat numai prin înscris.
f. contractul de agenţie a fost recent calificat în doctrină ca fiind un contract intuitu personae, deoarece „comitentul alege cu atenţie agenţii, în considerarea capacităţilor de a desfăşura activitatea care face obiectul contractului. Interesul său nu se limitează la a încasa sumele datorate de către agent în temeiul contractului, interesul său este mai ales acela de a păstra identitatea comună şi reputaţia retelei”'.
De asemenea, contractul de agenţie prezintă anumite particularităţi care îl deosebesc de toate celelalte contracte derivate din mandat. Aceste particularităţi privesc exclusivitatea şi clauza de neconcurenţă.
