Avalul titlurilor comerciale de valoare
| Comentarii |
|
avalul titlurilor comerciale de valoare, actul juridic prin care o persoană (avalist) se obligă să garanteze obligaţia asumată de către un debitor al titlului comercial de valoare (avalizat). In cazul cambiei, plata acesteia poate fi garantată printr-un aval pentru întreaga sumă sau numai pentru o parte din ea. Avalul se dă pe cambie sau pe adaus. El se exprimă prin cuvintele „pentru aval" sau prin orice altă formulă echivalentă şi este semnat de avalist. Avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe faţa cambiei, cu excepţia situaţiei în care semnătura este a trasului sau a trăgătorului. Avalul trebuie să arate pentru cine este dat; în lipsa acestei arătări se socoteşte dat pentru trăgător (art. 34 din Legea nr. 58/1934). Avalistul poate fi un terţ sau chiar un semnatar al cambiei. Avalizatul este un obligat cambial: trăgătorul, trasul acceptant sau giratarul. Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru care a garantat, obligându-se solidar cu ceilalţi semnatari ai cambiei la plata sumei de bani menţionate în cambie. Obligaţia avalistului este valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-o ar fi nulă din orice altă cauză decât un viciu de formă. Când avalistul plăteşte cambia, el dobândeşte drepturile izvorând din ea împotriva celui garantat, cum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă, în temeiul cambiei (art. 35 din Legea nr. 58/1934).
In cazul biletului la ordin, sunt aplicabile aceleaşi reguli ca la avalul cambiei. Avalul trebuie să arate pentru cine este dat; în lipsa acestei menţiuni, el se socoteşte dat pentru emitent (art. 106 din Legea nr. 58/1934). In cazul cecului, plata acestuia poate fi garantată printr-un aval, pentru întreaga sau numai pentru parte din sumă. Această garanţie poate fi dată de un terţ, altul decât trasul sau chiar de un semnatar al cecului. Avalul se dă pe cec. El se exprimă prin cuvintele: «pentru aval» sau orice formă echivalentă; el este semnat de avalist. Avalul trebuie să arate pentru cine este dat. In lipsa acestei arătări el se socoteşte dat pentru trăgător (art. 27 din Legea nr. 59/1934). Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca şi persoana pentru care a dat avalul. Obligaţia sa este valabilă chiar dacă obligaţiunea pe care a garantat-o ar fi nulă pentru orice alt motiv decât un viciu de formă. Când avalistul plăteşte cecul, el dobândeşte drepturile rezultând din cec împotriva persoanei pentru care a garantat şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către acesta din urmă, în temeiul cecului (art. 28 din Legea nr. 59/1934).
avalist, persoana care se obligă să garanteze obligaţia asumată de către un debitor al titlului comercial de valoare (cambie, cec, bilet la ordin).
avalizat, debitorul titlului comercial de valoare (cambie, cec, bilet la ordin), a cărui obligaţie este garantată de către avalist.
AVALUL, conţine angajamentul unei terţe persoane numită avalist prin care se obligă să facă plata cambiei, garantând astfel executarea obligaţiei de către cel care trebuia să plătească, numit avalizat.
