Broker de asigurare
| Comentarii |
|
broker de asigurare, 1. Persoană juridică română, autorizată în condiţiile Legii nr. 32/2000, care negociază pentru clienţii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraţi ori potenţiali asiguraţi, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordă asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz; 2. Un intermediar dintr-un stat membru care desfăşoară activităţi de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire şi libertăţii de a presta servicii. B. de a. nu poate fi persoană fizică, ci doar persoană juridică, putându-se constitui în oricare dintre cele 5 forme societare prevăzute de Legea nr. 31/1990. Regimul juridic al b. de a. este dat de Legea nr. 32/2000, Legea nr. 31/1990 şi Ordinul C.S.A. nr. 3110/2004 pentru punerea în aplicare a Normelor privind autorizarea broke-rilor de asigurare şi/sau de reasigurare (M.Of. nr. 1243 din 23 decembrie 2004). Orice b. de a. şi/sau reasigurare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: i) să fie persoană juridică, în a cărei denumire să fie cuprinsă obligatoriu sintagma broker de asigurare, broker de asigurare-reasigurare sau broker de reasigurare, după caz, sau într-un limbaj uzual pentru activitatea de asigurare; ii) să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 25.000 lei; această valoare va fi actualizată prin norme adoptate de C.S.A.; dacă brokerul se constituie sub forma unei SA, este obligatorie existenţa unui capital social iniţial minim de 90.000 lei; iii) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă, care, după data dobândirii de către România a statutului de stat membru, să fie valabil pe întreg teritoriul Uniunii Europene şi al statelor aparţinând Spaţiului Economic European; iv) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare şi/sau de reasigurare; v) să păstreze şi să pună la dispoziţie C.S.A., Ia cerere, registrele şi înregistrările contabile care să evidenţieze şi să explice operaţiunile efectuate în timpul desfăşurării activităţii, incluzând informaţii asupra contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare încheiate şi asupra înţelegerilor cu asigurătorii şi/sau cu reasigurătorii; vi) să se conformeze solicitărilor C.S.A. în ceea ce priveşte raportările, precum şi activităţile pe care le desfăşoară, astfel cum vor fi stabilite prin norme; vii) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de faliment la data solicitării autorizării; ix) să aibă personal angajat care să corespundă criteriilor de calificare şi pregătire profesională conform normelor privind cerinţele profesionale pentru intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări; x) să deschidă şi să menţină Jurnalul asistenţilor în brokeraj, ale cărui regim, formă şi conţinut se stabilesc prin norme emise în aplicarea Legii nr. 32/2000; xi) asociaţii sau acţionarii semnificativi şi/sau persoanele semnificative să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau prevăzute în legislaţia fiscală şi nici cazier fiscal. Pentru desfăşurarea activităţii de b. de a., Legea nr. 32/2000 impune necesitatea autorizării funcţionării brokerilor de către C.S.A.
Asemănări şi deosebiri între brokerii de asigurare şi agenţii de asigurare şi alte categorii de intermediari
Asemănări
Deşi, ambele entităţi exercită intermedierea în asigurări, între acestea există unele asemănări şi deosebiri.
Sub aspectul asemănărilor, semnalăm faptul că ambele categorii de intermediari pot mijloci atât operaţiuni de asigurare, cât şi de reasigurare’.
Tot astfel, brokerii şi agenţii se pot folosi de serviciile diferiţilor prepuşi, cărora legea le reglementează statutul juridic, în vederea protejării, atât a lor, cât şi a asiguraţilor sau potenţialilor asiguraţi.
Deosebiri
în acelaşi timp, între agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare există importante deosebiri.
în primul rând, dacă agent de asigurare poate fi atât o persoană fizică, cât şi o persoană juridică, brokerul de asigurare se constituie şi funcţionează doar sub forma persoanei juridice.
Apoi, potrivit textelor legale, agentul de asigurare are un câmp de activitate mult mai restrâns, el poate intermedia aceleaşi clase de asigurări în numele şi pe seama unui singur asigurător, pe când brokerul poate fi intermediarul mai multora. Reţinem în acest sens dispoziţiile art. 34 alin. (8) din Legea nr. 32/2000, care stipulează că un agent de asigurare, persoană fizică sau juridică, nu poate intermedia aceleaşi clase de asigurări decât pentru un singur asigurător.
O ultimă diferenţă pe care o remarcăm este legată de poziţia şi interesul pe care îl au cele două categorii de intermediari pe piaţa asigurărilor. Agentul de asigurare, fiind autorizat de un asigurător, încheie contracte în numele şi în contul asigurătorului. în schimb, brokerul negociază pentru clienţii săi încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordă asistenţă înainte şi pe durata încheierii contractelor. Rezultă că, dacă agentul de asigurare este un mandatar supus regulilor stricte, prescrise de asigurător, brokerul de asigurare este un comerciant independent care este ataşat propriei clientele. De aici consecinţa potrivit căreia agentul de asigurare promovează, în principal, interesele asigurătorului, pe când brokerul de asigurare va apăra interesele clienţilor săi, adică ale asiguraţilor ori potenţialilor asiguraţi, cărora, aşa cum dispune legea, le poate acorda asistenţă pe întreaga perioadă a asigurării. Din această cauză, brokerii de asigurare sunt un fel de consilieri ai asiguraţilor.
De altfel, în doctrina franceză, acest statut de „consilieri în asigurări” le este recunoscut curtierilor şi societăţilor de curtaj. La fel, şi în literatura de specialitate italiană, brokerii mai sunt denumiţi şi mediatori, datorită rolului pe care îl au de a găsi asigurarea optimă de care o persoană are nevoie.
broker-ul de asigurare, în înţelesul legii (art. 2 pct. 57 din Legea nr. 32/2000), este broker de asigurare:
a) persoana juridică română, autorizată în condiţiile legii, care negociază pentru clienţii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraţi ori potenţiali asiguraţi, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordă asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;
b) un intermediar dintr-un stat membru care desfăşoară activităţi de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire şi libertăţii de a presta servicii.
La rândul lor, brokerii de asigurare pot mandata exercitarea anumitor operaţiuni de intermediere unor persoane fizice sau juridice care poartă numele de asistenţi în brokeraj (art. 2 pct. 57 din Legea nr. 32/2000).
broker în asigurări, este o noţiune introdusă de curând în peisajul intermediarilor în asigurări, fiind reglementată prin Legea nr. 162/2009 de modificare a Legii nr. 32/2000. în conformitate cu reglementările menţionate, brokerul în asigurări este persoana fizică, atestată profesional în conformitate cu normele emise de autoritatea de supraveghere şi care îşi desfăşoară activitatea numai în baza unei relaţii contractuale cu un broker de asigurare/reasigurare (art. 2 pct. 57 din Legea nr. 32/2000).
Prin urmare, spre deosebire de brokerul de asigurare, care se poate constitui şi funcţiona exclusiv ca persoană juridică, sub forma unei societăţi comerciale, broker în asigurări poate fi doar persoana fizică. Brokerul în asigurări este în acelaşi timp un auxiliar dependent al brokerului de asigurare, deoarece nu poate lucra în mod independent decât în baza unui contract încheiat cu brokerul de asigurare.
broker în asigurări/reasigurări, persoană fizică, atestată profesional în conformitate cu prevederile normelor emise în aplicarea Legii nr. 32/2000 şi care îşi desfăşoară activitatea numai în baza unei relaţii contractuale cu un broker de asigurare/reasigurare.
broker, intermediar de valori mobiliare care efectuează tranzacţii pe pieţele de capital sau de mărfuri atunci când acţionează în numele şi pe socoteala unui client. Termenul se foloseşte în opoziţie cu cel de dealer. A se vedea dealer.
broker -1. termen prin care, în dreptul anglo-american, se desemnează conceptul de agent comercial. 2. intermediar pentru valori mobiliare (care potrivit legii române este o persoană juridică) legal autorizată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare să exercite intermedierea de valori mobiliare cu titlu profesional, ca fapt de comerţ, în contul unor terţi. Poate fi subiect activ al infracţiunilor reglementate de O.U.G. nr. 28/2002 privind valorile mobiliare.
