caracteristici ale scrisului, însuşiri care individualizează grafismul fiecărei persoane servind la identificarea acesteia. Specificitatea caracteristicilor scrisului constă, în primul rînd, în aceea că ele formează un complex individual. Unele caracteristici se pot întîlni sub aceeaşi formă la mai multe persoane. Combinarea lor însă este proprie pentru fiecare scriptor. Caracteristicile pot avea caracter general şi individual. Din grupa caracteristicilor generale — denumite şi dominante grafice — fac parte: a) gradul de evoluţie a scrisului (scris inferior, mediu, superior) ; b) forma scrisului, referitoare la structura de ansamblu a acestuia, care se determină în funcţie de configuraţia literelor, tipul mişcărilor şi gradul lor de complicare ; c) dimensiunea scrisului, exprimată în înălţimea şi lăţimea semnelor grafice, precum şi în raportul dintre literele depasante şi nedepasante; d) înclinarea scrisului, dată de orientarea axei verticale a semnelor grafice; e) viteza scrisului (ritmul sau tempoul de scriere), care se apreciază, în principal, după gradul de continuitate a mişcărilor; f) presiunea scrisului, ce se exprimă, de regulă, în lăţimea trăsăturilor şi în urmele de adîncime lăsate în stratul hîrtiei; g) continuitatea scrisului, referitoare la gradul de scriere neîntreruptă, de legare a mişcărilor şi, in final, a trăsăturilor ce alcătuiesc seninele grafice, şi combinaţiile acestora; h) spaţierea scrisului, referitoare la intervalul dintre litere şi i) orînduirea scrisului sau aşa-zisele caracteristici tipografice. Caracteristicile individuale ale scrisului se referă la: a) construcţia semnelor grafice, b) numărul elementelor din care se compun şi forma lor, c) orientarea mişcărilor de execuţie a trăsăturilor, d) modul de începere şi finalizare a semnelor grafice, e) particularităţi ale corelaţiei mişcărilor (raportul dimensional al literelor şi trăsăturilor componente ale acestora, raportul poziţional al extremităţilor superioare şi inferioare ale semnelor grafice, corelaţia înclinaţiei literelor şi elementelor ce le compun), f) modul repartizării presiunii în cadrul semnului grafic, g) felul legării elementelor şi literelor în cuvinte, h) poziţia literelor unele faţă de altele, i) precum şi faţă de linia de bază a scrisului, j) poziţia punctelor de intersecţie a trăsăturilor ce alcătuiesc elementele şi literele, cum şi 1) a trăsăturilor de legătură. O altă grupă de caracteristici cu mare valoare individualizatoare o constituie modul de executare a semnelor de punctuaţie şi a celor matematice, de abreviere a unor cuvinte, felul cum este scrisă data, cum sînt numerotate paginile, particularităţile de bifare şi de subliniere a unor menţiuni, de intercalare a unor cuvinte omise sau de îndreptare a unor erori comise în momentul scrierii.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Caracteristici ale scrisului
