Caracterul penal al faptei
| Comentarii |
|
caracterul penal al faptei - trăsătură a unui comportament ilicit sancţionat de normele juridice penale prin care se diferenţiază de alte asemenea comportamente ilicite. Caracterul penal al unei fapte juridice ilicite se realizează prin întrunirea cumulativă în conţinutul său a celor trei trăsături esenţiale ale infracţiunii (periculozitate socială specifică infracţiunii, vinovăţia şi prevederea în legea penală) şi dacă nu există vreuna dintre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.
caracterul penal al faptei, însuşire care exprimă specificul faptelor incriminate de legea penală, în raport cu alte fapte juridice ilicite. Această însuşire rezultă din întrunirea tuturor trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii în conţinutul unei fapte concrete: pericol social, vinovăţie, existenţa dispoziţiei de incriminare în legea penală. Lipsa vreuneia dintre aceste trăsături face ca fapta să nu aibă caracter penal şi pe cale de consecinţă să nu constituie infracţiune, deci, să nu atragă răspunderea penală. Lipsa c. p. al f. împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale. în acest caz, în cursul urmăririi penale, procurorul dispune clasarea sau scoaterea de sub urmărire. în cursul judecăţii instanţa pronunţă achitarea (art. 10, 11, C.p.p.).
