Cauze care înlătură caracterul penal al faptei
Comentarii |
|
cauze care înlătură caracterul penal al faptei - stări, situaţii, împrejurări, a căror existenţă în momentul comiterii faptei prevăzute de legea penală duce la excluderea caracterului penal al acesteia. Se distinge între ~ generale - care produc efecte asupra tuturor infracţiunilor (dezincriminarea, legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică şi constrângerea morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, starea de beţie completă şi involuntară, minoritatea, eroarea de fapt; ~ speciale - aplicabile numai în anumite cazuri expres prevăzute de lege, cum ar fi: proba verităţii în caz de insultă sau calomnie (art. 207 C. pen.), constrângerea mituitorului [art. 255 alin. 2 C. pen.], adulterul îngăduit [art. 304 alin. (6) C. pen.] sau necesitatea militară în timp de război [art. 336 alin. (3) C. pen.]. în principiu, aceste cauze produc efecte din momentul în care s-au ivit, dar, pentru ca efectele să opereze practic, e necesar ca existenţa în fapt a situaţiilor care constituie astfel de cauze care înlătură caracterul penal al faptei să poată fi invocată în orice stadiu al procesului penal, fiind una din cauzele care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale [art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.].
cauze care înlătură caracterul penal al faptei, stări sau situaţii a căror existenţă în timpul săvirşirii faptei face, potrivit legii, ca realizarea vreuneia din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii să devină imposibilă. Ele mai constituie şi cauze care exclud infracţiunea. Unele cauze au caracter general, producînd efecte cu privire la toate infracţiunile, cum ar fi: abrogarea incriminării, lipsa pericolului social, legitima apărare, starea de necesitate, constrîngerea fizică şi constrîngerea morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, starea de beţie completă datorată unor imprejurări independente de voinţa făptuitorului, minoritatea (in anumite cazuri), eroarea de fapt. Alte cauze au caracter special producînd efecte numai în anumite cazuri explicit prevăzute de lege. Cind se constată existenţa unei cauze care exclude infracţiunea, acţiunea penală nu poate fi pusă in mişcare sau nu mai poate fi exercitată. în cursul urmăririi penale procurorul dispune clasarea sau scoaterea de sub urmărire (art. 11, pct. 1, lit. a şi b, C.p.p.). în cursul judecăţii, instanţa pronunţă achitarea (art. 11, pct. 2, lit. a, C.p.p.).